¹⁶ Şi cei^(A) douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu ¹⁷ şi au zis: „Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care^(B) eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi^(C) ai început să împărăţeşti. ¹⁸ Neamurile^(D) se mâniaseră, dar a venit^(E) mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici^(F) şi mari, şi să^(G) prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”