Barnaba şi Saul. Elima

13 În^(A) Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba^(B), Simon, numit Niger, Luciu^(C) din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. ² Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte^(D) pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la^(E) care i-am chemat”. ³ Atunci, după ce au postit^(F) şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. ⁴ Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru^(G). ⁵ Ajunşi la Salamina, au vestit^(H) Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan^(I). ⁶ După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un^(J) vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, ⁷ care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. ⁸ Dar Elima^(K), vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. ⁹ Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin^(L) de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el ¹⁰ şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul^(M) dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? ¹¹ Acum, iată că mâna^(N) Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. ¹² Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei

¹³ Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan^(O) s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. ¹⁴ Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat^(P) în sinagogă şi au şezut jos. ¹⁵ După citirea^(Q) Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt^(R) de îndemn pentru norod, vorbiţi”. ¹⁶ Pavel s-a sculat, a făcut^(S) semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care^(T) vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! ¹⁷ Dumnezeul acestui popor Israel a^(U) ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta^(V), în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi^(W) l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. ¹⁸ Timp^(X) de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. ¹⁹ Şi, după ce a nimicit^(Y) şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a^(Z) dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. ²⁰ După aceste lucruri le-a^(AA) dat judecători, până^(AB) la prorocul Samuel. ²¹ Ei au cerut atunci^(AC) un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, ²² apoi l-a înlăturat^(AD) şi le-a^(AE) ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am^(AF) găsit pe David, fiul lui Iese, om^(AG) după inima Mea, care va împlini toate voile Mele’. ²³ Din^(AH) sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa^(AI) Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor^(AJ), care este Isus. ²⁴ Înainte^(AK) de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. ²⁵ Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine^(AL) credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’ ²⁶ Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă^(AM) v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. ²⁷ Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut^(AN) pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit^(AO) cuvintele prorocilor, care^(AP) se citesc în fiecare Sabat. ²⁸ Măcar că^(AQ) n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi^(AR) ei au cerut lui Pilat să-L omoare. ²⁹ Şi^(AS), după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos^(AT) de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. ³⁰ Dar^(AU) Dumnezeu L-a înviat din morţi. ³¹ El^(AV) S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din^(AW) Galileea la Ierusalim şi care^(AX), acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. ³² Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa^(AY) făcută părinţilor noştri, ³³ Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu^(AZ) eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. ³⁴ Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi^(BA) împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’. ³⁵ De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu^(BB) vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’. ³⁶ Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit^(BC), a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea. ³⁷ Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. ³⁸ Să ştiţi dar, fraţilor, că în El^(BD) vi se vesteşte iertarea păcatelor, ³⁹ şi oricine crede este iertat prin El^(BE) de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. ⁴⁰ Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci^(BF): ⁴¹ ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva’.”

Prigonirea iudeilor

⁴² Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. ⁴³ Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i^(BG) îndemnau să stăruie în harul^(BH) lui Dumnezeu. ⁴⁴ În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. ⁴⁵ Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse^(BI) de Pavel şi-l batjocoreau. ⁴⁶ Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia^(BJ) vestit mai întâi vouă, dar^(BK), fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem^(BL) spre neamuri. ⁴⁷ Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am^(BM) pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.” ⁴⁸ Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi^(BN) toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut. ⁴⁹ Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. ⁵⁰ Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit^(BO) o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. ⁵¹ Pavel^(BP) şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, ⁵² în timp ce ucenicii erau plini^(BQ) de bucurie şi de Duhul Sfânt.