Ţiba înnegreşte pe Mefiboşet

16 Când^(A) trecuse David puţin de vârf, iată că Ţiba^(B), slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşeuaţi, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară şi un burduf cu vin. ² Împăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Şi Ţiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile şi roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor şi vinul, pentru potolirea setei celor^(C) ce vor fi obosiţi în pustie.” ³ Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Şi^(D) Ţiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ‘Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu’.” ⁴ Împăratul^(E) a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău.” Şi Ţiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”

Şimei blestemă

⁵ David ajunsese până la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei^(F), fiul lui Ghera. El înainta blestemând ⁶ şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga împăratului. ⁷ Şimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om^(G) al sângelui, om rău! ⁸ Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa^(H) pentru tot sângele^(I) casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mâinile fiului tău Absalom, şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sângelui!” ⁹ Atunci, Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă^(J) acest câine^(K) mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” ¹⁰ Dar împăratul a zis: „Ce^(L) aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul^(M) i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i^(N) va zice dar: ‘Pentru ce faci aşa?’?” ¹¹ Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu^(O), care^(P) a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. ¹² Poate că Domnul se va uita la necazul meu şi-mi va^(Q) face bine în locul blestemelor de azi.” ¹³ David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui şi vântura praf. ¹⁴ Împăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim şi acolo s-au odihnit.

Huşai la Absalom

¹⁵ Absalom^(R) şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom. ¹⁶ Când a ajuns Huşai, Architul, prietenul^(S) lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!” ¹⁷ Şi Absalom a zis lui Huşai: „Iată cât de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu^(T) te-ai dus cu prietenul tău?” ¹⁸ Huşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel şi cu el vreau să rămân. ¹⁹ De altfel, cui^(U) îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.”

Absalom ascultă de Ahitofel

²⁰ Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună. Ce avem de făcut?” ²¹ Şi Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele^(V) pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va şti că te-ai făcut urât^(W) tatălui tău şi mâinile tuturor^(X) celor ce sunt cu tine se vor întări.” ²² Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului^(Y) Israel. ²³ Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru^(Z) David, fie pentru Absalom.