2 Samuel 13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Amnon curveşte cu soră-sa

13 După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom^(A), fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar^(B), şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o. ² Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. ³ Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea^(C), fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret. ⁴ El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” ⁵ Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat şi fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd şi s-o iau din mâna ei’.” ⁶ Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două^(D) turte sub ochii mei şi să le mănânc din mâna ei.” ⁷ David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon şi pregăteşte-i o mâncare.” ⁸ Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui şi le-a copt; ⁹ luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateţi^(E) pe toată lumea afară.” Şi toată lumea a ieşit de la el. ¹⁰ Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie şi s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. ¹¹ Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o^(F) şi i-a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.” ¹² Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa^(G) în Israel; nu face mişelia^(H) aceasta. ¹³ Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu^(I) se va împotrivi să fiu a ta.” ¹⁴ Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o^(J) şi s-a culcat cu ea. ¹⁵ Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te!” ¹⁶ Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă.” ¹⁷ El n-a vrut s-o asculte şi, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară şi încuie uşa după ea!” ¹⁸ Ea avea o rochie pestriţă^(K), căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea. ¹⁹ Tamar şi-a presărat cenuşă^(L) pe cap şi şi-a sfâşiat haina pestriţă; a pus mâna^(M) în cap şi a plecat ţipând. ²⁰ Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Şi Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. ²¹ Împăratul David a aflat toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare. ²² Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău^(N) cu Amnon, dar a început să-l urască^(O), pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.

Amnon omorât

²³ După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor^(P) la Baal-Haţor, lângă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului. ²⁴ Absalom s-a dus la împărat şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.” ²⁵ Şi împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.” Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă şi l-a binecuvântat. ²⁶ Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?” ²⁷ În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi. ²⁸ Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama, când se va veseli^(Q) inima lui Amnon de vin şi când vă voi zice: ‘Loviţi pe Amnon!’ atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari şi arătaţi-vă oameni de inimă!” ²⁹ Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit. ³⁰ Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului şi că n-a mai rămas niciunul din ei. ³¹ Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele^(R) şi s-a culcat^(S) pe pământ, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâşiate. ³² Ionadab^(T), fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvântul şi a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom, din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. ³³ Să nu^(U) se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” ³⁴ Absalom^(V) a fugit.

Şi tânărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. ³⁵ Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău”. ³⁶ Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul şi au plâns, şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plâns mult. ³⁷ Absalom fugise şi s-a dus la Talmai^(W), fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea în fiecare zi pe fiul său. ³⁸ Absalom a stat trei ani la Gheşur^(X), unde se dusese după ce fugise. ³⁹ Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase^(Y) de moartea lui Amnon.