2 Cronici 1-17

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

ISTORIA LUI SOLOMON

Capitolele 1—9. (Fapte Apostolilor 7:47)

Solomon împărat

1 Solomon^(A), fiul lui David, s-a întărit în domnie; Domnul^(B), Dumnezeul lui, a fost cu el şi l-a înălţat^(C) din ce în ce mai mult. ² Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor^(D) peste mii şi sute, judecătorilor, mai-marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti ³ şi Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălţimea de la Gabaon^(E). Acolo se afla cortul întâlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului. ⁴ Dar chivotul^(F) lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim. ⁵ Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă^(G), pe care-l făcuse Beţaleel^(H), fiul lui Uri, fiul lui Hur. ⁶ Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întâlnirii, a adus^(I) Solomon Domnului o mie de arderi-de-tot. ⁷ În timpul nopţii^(J), Dumnezeu S-a arătat lui Solomon şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” ⁸ Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David şi m-ai^(K) pus să domnesc în locul lui. ⁹ Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta făcută tatălui meu David, fiindcă m-ai^(L) pus să domnesc peste un popor mare la număr, ca pulberea pământului! ¹⁰ Dă-mi dar^(M) înţelepciune şi pricepere, ca să ştiu cum să mă port^(N) în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atât de mare?” ¹¹ Dumnezeu^(O) a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti, ¹² înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat^(P) înaintea ta şi cum nici nu va mai avea după tine.”

Avuţia lui Solomon

¹³ Solomon s-a întors la Ierusalim după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi cortul întâlnirii. Şi a domnit peste Israel. ¹⁴ Solomon^(Q) a strâns care şi călărime; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde ţinea carele şi la Ierusalim, lângă împărat. ¹⁵ Împăratul^(R) a făcut argintul şi aurul tot atât de obişnuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atât de obişnuiţi ca sicomorii^[a] care cresc în câmpie. ¹⁶ Solomon^(S) îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi-i luau în cete pe un preţ hotărât; ¹⁷ se duceau şi aduceau din Egipt un car cu şase sute de sicli de argint şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot aşa aduceau şi pentru toţi împăraţii hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.

Pregătirile lui Solomon pentru zidirea Templului

2 Solomon a poruncit^(T) să se zidească o casă Numelui Domnului şi o casă împărătească pentru el. ² Solomon^(U) a numărat şaptezeci de mii de oameni ca să ducă sarcinile, optzeci de mii ca să taie pietre pe munte şi trei mii şase sute ca să-i privegheze. ³ Solomon a trimis să spună lui Hiram, împăratul Tirului: „Fă-mi şi mie cum^(V) ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimis cedri ca să-şi zidească o casă de locuit. ⁴ Iată, eu înalţ^(W) o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca să I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămâie^(X) mirositoare, să aduc necurmat^(Y) în ea pâinile pentru punerea înainte şi să aduc arderile-de-tot^(Z) de dimineaţă şi de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbătoare ale Domnului, Dumnezeului nostru, după o lege veşnică pentru Israel. ⁵ Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai^(AA) mare decât toţi dumnezeii. ⁶ Dar cine^(AB) poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sunt eu, ca să-I zidesc o casă, decât doar ca să ard tămâie înaintea Lui? ⁷ Trimite-mi dar un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei şi fierului, a materiilor vopsite în purpură, a materiilor de culoarea cârmâzului şi de culoare albastră şi care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meşterii iscusiţi, care sunt la mine în Iuda şi la Ierusalim şi pe care^(AC) i-a ales tatăl meu, David. ⁸ Trimite-mi^(AD) din Liban şi lemn de cedru, de chiparos şi de santal, căci ştiu că slujitorii tăi se pricep să taie lemne din Liban. Iată că slujitorii mei vor fi cu ai tăi. ⁹ Să mi se pregătească lemn din belşug, căci casa pe care o voi zidi va fi mare şi măreaţă. ¹⁰ Slujitorilor tăi care vor tăia^(AE), care vor doborî jos lemnele, le voi da douăzeci de mii de cori de grâu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi de vin şi douăzeci de mii de baţi de untdelemn.” ¹¹ Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel printr-o scrisoare pe care a trimis-o lui Solomon: „Pentru că^(AF) Domnul iubeşte pe poporul Său, de aceea te-a pus împărat peste ei.” ¹² Hiram a mai zis: „Binecuvântat^(AG) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel^(AH), care a făcut cerurile şi pământul, că a dat împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cu minte, care va zidi o casă Domnului şi o casă împărătească pentru el! ¹³ Îţi trimit dar un om meşter şi priceput, pe Huram-Abi, ¹⁴ fiul^(AI) unei femei dintre fetele lui Dan şi al unui tată tirian. El este meşter pentru lucrările în aur, în argint, în aramă şi în fier, în piatră şi în lemn, în materii vopsite, în purpură şi în albastru, în materii de vison şi cârmâz şi pentru orice fel de săpături şi lucruri meşteşugite, care i se dau de făcut. El va lucra cu oamenii tăi iscusiţi şi cu oamenii iscusiţi ai domnului meu David, tatăl tău. ¹⁵ Acum, domnul meu^(AJ) să trimită slujitorilor tăi grâul, orzul, untdelemnul şi vinul de care a vorbit. ¹⁶ Şi noi^(AK) vom tăia lemne din Liban atât cât vei avea nevoie; ţi le vom trimite pe mare, în plute, până la Iafo şi, de acolo, tu le vei sui la Ierusalim.” ¹⁷ Solomon^(AL) a numărat pe toţi străinii care erau în ţara lui Israel şi a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David^(AM). S-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute. ¹⁸ Şi a luat din ei şaptezeci de mii^(AN) ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte şi trei mii şase sute ca să privegheze şi să îndemne pe popor la lucru.

Zidirea Templului

3 Solomon^(AO) a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim^(AP), pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan^(AQ), Iebusitul. ² A început să zidească în a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei lui. ³ Iată pe ce temelii^(AR) a zidit Solomon Casa lui Dumnezeu. Lungimea, în coţi de măsura cea veche a coţilor, era de şaizeci de coţi, iar lăţimea, de douăzeci de coţi. ⁴ Pridvorul^(AS) dinainte avea douăzeci de coţi lungime, cât era de lată casa, şi o sută douăzeci de coţi înălţime; Solomon l-a acoperit pe dinăuntru cu aur curat. ⁵ A îmbrăcat cu lemn de chiparos casa^(AT) cea mare, a acoperit-o cu aur curat şi a săpat pe ea finici şi împletituri de lănţişoare. ⁶ A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoabă şi aurul era aur din Parvaim. ⁷ A acoperit cu aur casa, bârnele, pragurile, pereţii şi uşile şi a pus să sape heruvimi pe pereţi. ⁸ A făcut casa Locului Preasfânt. Ea era lungă de douăzeci de coţi, cât lărgimea casei, şi largă de douăzeci de coţi. A acoperit-o cu aur curat, care preţuia şase sute de talanţi. ⁹ Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A îmbrăcat cu aur şi odăile de sus. ¹⁰ A făcut în casa^(AU) Locului Preasfânt doi heruvimi săpaţi şi i-a acoperit cu aur. ¹¹ Aripile heruvimilor aveau o lungime de douăzeci de coţi. Aripa celui dintâi, lungă de cinci coţi, atingea zidul casei şi cealaltă aripă, lungă tot de cinci coţi, atingea aripa celui de al doilea heruvim. ¹² Aripa celui de al doilea heruvim, lungă de cinci coţi, atingea zidul casei şi cealaltă aripă, lungă tot de cinci coţi, se unea cu aripa celui dintâi heruvim. ¹³ Aripile acestor heruvimi, întinse, aveau douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa întoarsă spre casă. ¹⁴ A făcut perdeaua^(AV) albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire şi a lucrat heruvimi pe ea.

Cei doi stâlpi de aramă

¹⁵ A făcut înaintea casei doi^(AW) stâlpi de treizeci şi cinci de coţi înălţime, cu un cap de cinci coţi în vârful lor. ¹⁶ A făcut nişte reţele ca acelea care erau în Locul Preasfânt şi le-a pus pe vârful stâlpilor. Apoi a făcut o sută^(AX) de rodii pe care le-a pus pe reţele. ¹⁷ A aşezat^(AY) stâlpii în partea dinainte a Templului, unul la dreapta şi altul la stânga, a numit pe cel de la dreapta Iachin şi pe cel de la stânga Boaz.

Altarul de aramă, marea şi lighenele

4 A făcut un altar^(AZ) de aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi şi înalt de zece coţi. ² A făcut marea^(BA) turnată. Ea avea zece coţi de la o margine la alta, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi şi un fir de treizeci de coţi ar fi înconjurat-o. ³ Sub^(BB) marginea ei, de jur împrejur, erau nişte chipuri de boi, câte zece de fiecare cot de jur împrejurul mării; boii, aşezaţi pe două rânduri, erau turnaţi dintr-o singură bucată cu ea. ⁴ Era aşezată pe doisprezece boi, dintre care trei întorşi spre miazănoapte, trei întorşi spre apus, trei întorşi spre miazăzi şi trei întorşi spre răsărit; marea era aşezată pe ei şi toată partea dindărăt a trupurilor lor era înăuntru. ⁵ Grosimea ei era de un lat de mână şi marginea, ca marginea unui pahar, era făcută în felul unei flori de crin. Puteau să încapă în ea trei mii de baţi^(BC). ⁶ A făcut zece^(BD) lighene şi a pus cinci la dreapta şi cinci la stânga, ca să slujească la curăţiri: în ele se spălau feluritele părţi ale arderilor-de-tot. Marea era pentru spălarea preoţilor.

Celelalte lucruri şi unelte pentru Templu

⁷ A mai^(BE) făcut zece sfeşnice de aur, după^(BF) porunca privitoare la ele, şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga. ⁸ A mai făcut^(BG) zece mese şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga. A mai făcut o sută de potire de aur. ⁹ A mai făcut^(BH) curtea preoţilor şi curtea cea mare, cu porţile ei, ale căror aripi le-a acoperit cu aramă. ¹⁰ A aşezat marea^(BI) în partea dreaptă, la miazăzi-răsărit. ¹¹ Hiram^(BJ) a făcut cenuşarele, lopeţile şi potirele.

Astfel a isprăvit Hiram lucrarea pe care i-a dat-o împăratul Solomon s-o facă pentru Casa lui Dumnezeu: ¹² doi stâlpi, cu cele două capete^(BK) şi acoperişurile lor cu cununi de pe vârful stâlpilor; cele două reţele pentru acoperirea celor două acoperişuri ale capetelor de pe vârful stâlpilor; ¹³ cele patru sute^(BL) de rodii pentru cele două reţele, câte două şiruri de rodii pentru fiecare reţea, pentru acoperirea celor două acoperişuri cu cununi ale capetelor de pe vârful stâlpilor; ¹⁴ cele zece temelii^(BM) şi cele zece lighene de pe temelii; ¹⁵ marea şi cei doisprezece boi de sub ea; ¹⁶ cenuşarele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste unelte, pe care le-a dat împăratul Solomon lui Huram-Abi^(BN) să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită. ¹⁷ Împăratul a pus să le toarne în câmpia^(BO) Iordanului, într-un pământ cleios, între Sucot şi Ţereda. ¹⁸ Solomon^(BP) a făcut toate aceste unelte în număr atât de mare, încât nu s-a putut cerceta greutatea aramei. ¹⁹ Solomon^(BQ) a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe care se puneau pâinile^(BR) pentru punerea înaintea Domnului, ²⁰ sfeşnicele şi candelele lor de aur curat, care trebuiau aprinse după poruncă^(BS) înaintea Locului Preasfânt, ²¹ florile^(BT), candelele şi mucările de aur, de aur foarte curat: ²² cuţitele, potirele, ceştile şi căţuile de aur curat şi aripile de aur pentru uşa dinăuntru a casei, de la intrarea Locului Preasfânt, şi pentru uşa casei de la intrarea Templului.

5 Astfel a fost isprăvită toată^(BU) lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe care le închinase Domnului tatăl său, David, şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.

Sfinţirea Templului

² Atunci^(BV), Solomon a strâns la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea^(BW) lui David, adică din Sion, chivotul legământului Domnului. ³ Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat^(BX) la împărat pentru sărbătoarea^(BY) din luna a şaptea. ⁴ Când au ajuns toţi bătrânii lui Israel, leviţii au ridicat chivotul. ⁵ Au adus chivotul, cortul întâlnirii şi toate uneltele sfinte care erau în cort; preoţii şi leviţii le-au dus. ⁶ Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, care nu se pot nici socoti, nici număra din pricina mulţimii lor. ⁷ Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Sfântul Locaş al casei, în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. ⁸ Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra. ⁹ Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încât capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea Sfântului Locaş, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo până în ziua de azi. ¹⁰ În chivot nu erau decât cele două table, pe care le pusese^(BZ) acolo Moise, în Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt. ¹¹ În clipa când au ieşit preoţii din Locul Sfânt – căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să mai ţină şirul cetelor ¹² şi toţi leviţii^(CA) care erau cântăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau, la răsăritul altarului, cu chimvale, alăute şi harpe şi aveau cu^(CB) ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe – ¹³ şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun^(CC), căci îndurarea Lui ţine în veci!”, în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. ¹⁴ Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba din pricina norului, căci^(CD) slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.

Binecuvântarea rostită de Solomon

6 Atunci, Solomon^(CE) a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric^(CF)! ² Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!” ³ Împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare. ⁴ Şi el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu, David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese când a zis: ⁵ ‘Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu şi n-am ales pe niciun om care să fie căpetenia poporului Meu Israel. ⁶ Ci^(CG) Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David^(CH) l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!’ ⁷ Tatăl meu, David, avea^(CI) de gând să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. ⁸ Şi Domnul a zis tatălui meu, David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta! ⁹ Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, ieşit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.’ ¹⁰ Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹¹ Am aşezat în ea chivotul, în care^(CJ) este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.”

Rugăciunea lui Solomon

¹² Solomon s-a aşezat^(CK) înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi a întins mâinile. ¹³ Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s-a aşezat în genunchi în faţa întregii adunări a lui Israel şi a întins mâinile spre cer. ¹⁴ Şi a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu^(CL) este Dumnezeu ca Tine în ceruri şi pe pământ! Tu ţii legământul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta cu toată inima lor! ¹⁵ Astfel, Ţi-ai ţinut cuvântul^(CM) dat robului Tău David, tatăl meu, şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti astăzi prin puterea Ta. ¹⁶ Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Niciodată^(CN) nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai^(CO) fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în Legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.’ ¹⁷ Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David! ¹⁸ Dar ce, să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată^(CP) că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu cât mai puţin această casă pe care am zidit-o eu! ¹⁹ Totuşi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău. ²⁰ Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta! ²¹ Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă! ²² Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi se va pune peste el un jurământ ca să-l facă să jure şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, ²³ ascultă-l din ceruri, lucrează şi judecă pe robii Tăi; osândeşte pe cel vinovat şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat şi răsplăteşte-i după nevinovăţia lui! ²⁴ Când poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, ²⁵ ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor. ²⁶ Când cerul^(CQ) va fi închis şi nu va fi ploaie din pricina păcatelor lor împotriva Ta, dacă se vor ruga în acest loc şi vor da slavă Numelui Tău şi dacă se vor întoarce de la păcatele lor (pentru că-i vei fi pedepsit), ²⁷ ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă şi trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău! ²⁸ Când vor fi în ţară foametea^(CR), ciuma, rugina în grâu şi mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun fel, ²⁹ dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mâinile spre casa aceasta, ³⁰ ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti^(CS) inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor, ³¹ ca să se teamă de Tine şi să umble în căile Tale tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri! ³² Când străinul, care^(CT) nu este din poporul tău Israel, va veni dintr-o ţară depărtată din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mâinii Tale celei tari şi din pricina braţului Tău întins, când va veni să se roage în casa aceasta, ³³ ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o! ³⁴ Când va ieşi poporul Tău la luptă împotriva vrăjmaşilor lui, urmând calea pe care îi vei porunci s-o urmeze, dacă Îţi vor face rugăciuni cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o în Numele Tău, ³⁵ ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate! ³⁶ Când vor păcătui împotriva Ta, căci nu^(CU) este om care să nu păcătuiască, şi când vei fi mâniat împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară depărtată sau apropiată, ³⁷ dacă îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi Îţi vor face cereri în ţara robiei lor şi vor zice: ‘Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău’, ³⁸ dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor în ţara robiei lor, unde au fost duşi robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, ³⁹ ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate; iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta! ⁴⁰ Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi şi urechile să-Ţi fie cu luare-aminte la rugăciunea făcută în locul acesta! ⁴¹ Acum^(CV), Doamne Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul^(CW) Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuirea, şi prea iubiţii Tăi să se bucure^(CX) de fericire! ⁴² Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi^(CY) aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!”

Sfârşitul sfinţirii

7 Când^(CZ) şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât^(DA) foc din cer şi a mistuit arderea-de-tot şi jertfele, şi slava^(DB) Domnului a umplut casa. ² Preoţii^(DC) nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului. ³ Toţi copiii lui Israel au văzut pogorându-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând^(DD): „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în^(DE) veac!” ⁴ Împăratul^(DF) şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. ⁵ Împăratul Solomon a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu. ⁶ Preoţii^(DG) stăteau la locul lor şi tot astfel şi leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cântarea laudelor Domnului, când i-a însărcinat David să mărească pe Domnul zicând: „Căci îndurarea Lui ţine în veac!” Preoţii sunau^(DH) din trâmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă. ⁷ Solomon a sfinţit^(DI) şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de aramă pe care-l făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile. ⁸ Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea^(DJ) şapte zile şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni de la intrarea Hamatului până la pârâul^(DK) Egiptului. ⁹ În ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare, căci sfinţirea altarului au făcut-o şapte zile şi sărbătoarea tot şapte zile. ¹⁰ În a douăzeci şi treia^(DL) zi a lunii a şaptea, Solomon a trimis înapoi în corturi pe popor, care era vesel şi mulţumit de binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel.

Dumnezeu Se arată lui Solomon

¹¹ Când a isprăvit^(DM) Solomon Casa Domnului şi casa împăratului şi a izbutit în tot ce-şi pusese de gând să facă în Casa Domnului şi în casa împăratului, ¹² Domnul S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi aleg locul^(DN) acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe. ¹³ Când voi^(DO) închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu, ¹⁴ dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va^(DP) smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl^(DQ) voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. ¹⁵ Ochii^(DR) Mei vor fi deschişi de acum şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea făcută în locul acesta. ¹⁶ Acum, aleg^(DS) şi sfinţesc casa aceasta, pentru ca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, şi voi avea totdeauna ochii şi inima Mea acolo. ¹⁷ Şi tu^(DT), dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău, David, făcând tot ce ţi-am poruncit, şi dacă vei păzi legile şi poruncile Mele, ¹⁸ voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău, David, când am zis: ‘Niciodată nu^(DU) vei fi lipsit de un urmaş care să domnească peste Israel.’ ¹⁹ Dar, dacă vă^(DV) veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele, pe care vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, ²⁰ vă voi smulge din ţara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele. ²¹ Şi, cât de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit şi va zice: ‘Pentru ce^(DW) a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia?’ ²² Şi se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele’.”

Cetăţile zidite de Solomon

8 După douăzeci^(DX) de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului şi casa lui însuşi, ² a întărit cetăţile pe care i le-a dat Hiram şi a aşezat în ele pe copiii lui Israel. ³ Solomon a mers împotriva Hamatului, la Ţoba, şi a pus stăpânire pe ea. ⁴ A întărit^(DY) Tadmorul în pustie şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde în Hamat. ⁵ A întărit apoi Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos, ca cetăţi întărite cu ziduri, porţi şi zăvoare; ⁶ Baalatul şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde şi care ţineau de el, toate cetăţile pentru care, cetăţile pentru călărime şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban şi în toată ţara al cărei stăpân era. ⁷ Pe^(DZ) tot poporul care mai rămăsese din hetiţi, din amoriţi, din fereziţi, din heviţi şi din iebusiţi, care nu făcea parte din Israel, ⁸ pe urmaşii lor care rămăseseră după ei în ţară şi pe care nu-i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceea ce au fost până în ziua de azi. ⁹ Solomon n-a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui pe niciunul din copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbaşii lui, mai-marii carelor şi călărimii lui. ¹⁰ Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului şi însărcinaţi să privegheze peste el erau în număr de două sute cincizeci^(EA). ¹¹ Solomon^(EB) a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise, căci a zis: „Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte.”

Rânduiala slujbei

¹² Atunci, Solomon a adus arderi-de-tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului. ¹³ Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi^(EC), pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă şi pentru sărbători, de trei ori^(ED) pe an, la Sărbătoarea Azimilor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor. ¹⁴ A pus în slujbele lor, aşa cum le rânduise tatăl său, David, cetele^(EE) preoţilor, după slujba lor, pe leviţi^(EF) după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul şi să facă zi de zi de slujbă în faţa preoţilor, şi pe uşieri^(EG), împărţiţi la fiecare uşă, după cetele lor, căci aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu. ¹⁵ Nu s-au abătut de la porunca împăratului cu privire la preoţi şi leviţi, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privinţa vistieriilor. ¹⁶ Aşa s-a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită. ¹⁷ Solomon a plecat atunci la Eţion-Gheber^(EH) şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Edomului. ¹⁸ Şi^(EI) Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea. Ei s-au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur, pe care i-au adus împăratului Solomon.

Împărăteasa din Seba

9 Împărăteasa^(EJ) din Seba a auzit de faima lui Solomon şi a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare şi cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S-a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă. ² Solomon i-a răspuns la toate întrebările şi n-a fost nimic pe care să nu fi ştiut Solomon să i-l lămurească. ³ Împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care o zidise, ⁴ şi bucatele de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele, şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi hainele lor, şi treptele pe care se suia la Casa Domnului. Uimită, ⁵ ea a zis împăratului: „Este adevărat deci ce am auzit eu în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta! ⁶ Nu credeam tot ce se zicea, până n-am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nu mi s-a istorisit nici jumătate din mărirea şi înţelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine. ⁷ Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt pururea înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! ⁸ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine şi te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul, Dumnezeul tău! Pentru că Dumnezeul tău iubeşte pe Israel şi vrea să-l facă să rămână în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată şi dreptate.” ⁹ Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba. ¹⁰ Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, care^(EK) au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor^(EL) şi pietre scumpe. ¹¹ Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului şi harpe şi alăute pentru cântăreţi. Nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda. ¹² Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decât adusese ea împăratului. Apoi s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.

Avuţia, înţelepciunea şi mărimea lui Solomon

¹³ Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur, ¹⁴ afară de ce lua de la negustorii cei mari şi de la cei mici, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării, care aduceau aur şi argint lui Solomon. ¹⁵ Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur bătut, ¹⁶ şi alte trei sute de scuturi de aur bătut şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei sute de sicli de aur şi împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului. ¹⁷ Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş şi l-a acoperit cu aur curat. ¹⁸ Scaunul acesta de domnie avea şase trepte şi un aşternut pentru picioare, de aur, care se ţinea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau rezemători, lângă rezemători erau doi lei ¹⁹ şi, pe cele şase trepte, de o parte şi de alta, erau doisprezece lei. Aşa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăţie. ²⁰ Toate paharele împăratului Solomon erau de aur şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint – argintului nu i se dădea niciun preţ pe vremea lui Solomon. ²¹ Căci împăratul avea corăbii din Tarsis, care călătoreau cu slujitorii lui Hiram; şi la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni. ²² Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui. ²³ Toţi împăraţii pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. ²⁴ Şi fiecare din ei îşi aducea darul lui, lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri; aşa era în fiecare an. ²⁵ Solomon^(EM) avea patru mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim, lângă împărat. ²⁶ El stăpânea^(EN) peste toţi împăraţii, de la Râu^(EO) până la ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. ²⁷ Împăratul^(EP) a făcut argintul tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele şi cedrii tot atât de mulţi ca smochinii sălbatici, care cresc pe câmpie. ²⁸ Din Egipt şi din toate ţările se aduceau^(EQ) cai pentru Solomon.

Moartea lui Solomon

²⁹ Celelalte^(ER) fapte ale lui Solomon, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Natan, în prorocia lui Ahia^(ES) din Silo şi în descoperirile prorocului^(ET) Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat? ³⁰ Solomon^(EU) a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul. ³¹ Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea tatălui său, David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Roboam.

ISTORIA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA, DE LA DEZBINARE PÂNĂ LA ROBIE

Capitolele 10—36. Ieremia 25:4-11.

Dezbinarea împărăţiei

10 Roboam^(EV) s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. ² Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde^(EW) fugise de împăratul Solomon, şi s-a întors din Egipt. ³ Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa: ⁴ „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.” ⁵ El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Şi poporul a plecat. ⁶ Împăratul Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” ⁷ Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.” ⁸ Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el şi care-l înconjurau. ⁹ El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: ‘Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi’?” ¹⁰ Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!’ să le vorbeşti aşa: ‘Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu. ¹¹ Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane’.” ¹² Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” ¹³ Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor ¹⁴ şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.” ¹⁵ Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci^(EX) aşa rânduise Dumnezeu în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia^(EY) din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. ¹⁶ Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!” Şi tot Israelul s-a dus în corturile lui. ¹⁷ Copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. ¹⁸ Atunci, împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai-mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a^(EZ) grăbit şi s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.

Măsurile luate de Roboam

11 Roboam, venind^(FA) la Ierusalim, a strâns casa lui Iuda şi a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război – ca să lupte împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam. ² Dar Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia^(FB), omul lui Dumnezeu: ³ „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le: ⁴ ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Să nu vă suiţi şi să nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta».’ ” Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s-au întors acasă şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam. ⁵ Roboam a locuit la Ierusalim şi a zidit cetăţi întărite în Iuda. ⁶ A zidit Betleemul, Etamul, Tecoa, ⁷ Bet-Ţur, Soco, Adulam, ⁸ Gat, Mareşa, Zif, ⁹ Adoraim, Lachis, Azeca, ¹⁰ Ţorea, Aialon şi Hebronul, care erau în Iuda şi în Beniamin, şi a făcut din ele nişte cetăţi întărite. ¹¹ Le-a întărit, a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin. ¹² A pus în fiecare din aceste cetăţi scuturi şi suliţe şi le-a făcut foarte tari. Iuda şi Beniamin erau ai lui. ¹³ Preoţii şi leviţii care se aflau în tot Israelul şi-au părăsit locuinţele şi s-au dus la el, ¹⁴ căci leviţii şi-au părăsit^(FC) ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentru că Ieroboam^(FD) şi fiii săi i-au împiedicat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului. ¹⁵ Ieroboam a pus^(FE) preoţi pentru înălţimile pentru ţapii^(FF) şi pentru viţeii^(FG) pe care îi făcuse. ¹⁶ Aceia din toate seminţiile lui Israel care aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat^(FH) pe leviţi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor. ¹⁷ Ei au dat astfel tărie^(FI) împărăţiei lui Iuda şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani, căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.

Nevestele şi copiii lui Roboam

¹⁸ Roboam a luat de nevastă pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui David şi al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai. ¹⁹ Ea i-a născut fii pe: Ieuş, Şemaria şi Zaham. ²⁰ După ea, a luat pe Maaca^(FJ), fata lui Absalom. Ea i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit. ²¹ Roboam iubea pe Maaca, fata lui Absalom, mai mult decât pe toate nevestele şi ţiitoarele lui, căci a avut optsprezece neveste şi şaizeci de ţiitoare şi a născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fete. ²² Roboam a dat cel dintâi loc lui Abia, fiul Maachei, şi l-a pus^(FK) căpetenie peste fraţii lui, căci voia să-l facă împărat. ²³ El a lucrat cu minte, împrăştiind pe toţi fiii săi în toate ţinuturile lui Iuda şi lui Beniamin, în toate cetăţile întărite; le-a dat de mâncare din belşug şi le-a căutat o mulţime de neveste.

Năvălirea lui Şişac

12 Când^(FL) s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit^(FM) Legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. ² În al cincilea^(FN) an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului. ³ Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi şi, împreună cu el, a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni^(FO), suchieni şi etiopieni. ⁴ A luat cetăţile întărite ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim. ⁵ Atunci, prorocul^(FP) Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi^(FQ) M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu şi vă dau în mâinile lui Şişac’.” ⁶ Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit^(FR) şi au zis: „Domnul este^(FS) drept!” ⁷ Şi, dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a^(FT) vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac, ⁸ dar îi vor fi supuşi^(FU) şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie^(FV) sau să slujească împărăţiilor altor ţări.” ⁹ Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit^(FW) împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur, pe care le făcuse^(FX) Solomon. ¹⁰ Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă şi le-a dat în grija căpeteniilor^(FY) alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. ¹¹ Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui, apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor. ¹² Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la el şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda. ¹³ Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu^(FZ) de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea^(GA) pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. ¹⁴ El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul. ¹⁵ Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Şemaia şi a prorocului Ido^(GB), în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război^(GC) între Roboam şi Ieroboam. ¹⁶ Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia^(GD).

Abia, împăratul lui Iuda

13 În^(GE) al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. ² El a domnit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Micaia^(GF), fata lui Uriel, din Ghibea. Între Abia şi Ieroboam a fost război. ³ Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni aleşi, şi Ieroboam s-a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji. ⁴ De pe vârful muntelui Ţemaraim^(GG), care face parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat şi a zis: „Ascultaţi-mă, Ieroboame şi tot Israelul! ⁵ Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat^(GH) pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr-un legământ^(GI) care nu se poate călca? ⁶ Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat^(GJ) şi s-a răzvrătit împotriva stăpânului său. ⁷ Nişte oameni^(GK) de nimic, oameni răi, s-au strâns la el şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr şi fricos şi nu putea să li se împotrivească. ⁸ Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mâinile fiilor lui David, şi voi sunteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe care vi i-a făcut^(GL) Ieroboam ca dumnezei. ⁹ N-aţi^(GM) îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe leviţi şi nu v-aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte ţări? Oricine^(GN) venea cu un viţel şi şapte berbeci ca să fie sfinţit se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu. ¹⁰ Dar, cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron şi leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele. ¹¹ Noi aducem^(GO) în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi-de-tot Domnului, ardem tămâie mirositoare, punem pâinile^(GP) pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată şi aprindem^(GQ) în fiecare seară sfeşnicul de aur cu candelele lui, căci păzim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit. ¹² Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui^(GR) sunt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trâmbiţele răsunătoare, ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel, nu faceţi^(GS) război împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbândă!” ¹³ Ieroboam i-a luat pe dinapoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pândă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pândă erau înapoia lor. ¹⁴ Cei din Iuda, întorcându-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trâmbiţe. ¹⁵ Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit^(GT) pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda. ¹⁶ Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui. ¹⁷ Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrângere şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel. ¹⁸ Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au câştigat biruinţa pentru că se sprijiniseră^(GU) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ¹⁹ Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei şi Efronul^(GV) cu satele lui. ²⁰ Ieroboam n-a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a^(GW) lovit şi a^(GX) murit. ²¹ Dar Abia a ajuns puternic; a avut paisprezece neveste şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fete. ²² Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sunt scrise în cartea prorocului Ido^(GY).

14 Abia a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece ani.

Asa, împăratul lui Iuda

² Asa^(GZ) a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său. ³ A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile^(HA), a sfărâmat^(HB) stâlpii idoleşti şi a tăiat^(HC) Astarteele. ⁴ A poruncit lui Iuda să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi să împlinească Legea şi poruncile. ⁵ A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stâlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace sub el. ⁶ A zidit cetăţi întărite în Iuda, căci ţara a fost liniştită şi împotriva lui n-a fost război în anii aceia, pentru că Domnul i-a dat odihnă. ⁷ El a zis lui Iuda: „Să zidim aceste cetăţi şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne-a dat odihnă de toate părţile.” Au zidit dar şi au izbutit. ⁸ Asa avea o oştire de trei sute de mii de oameni din Iuda, care purtau scut şi suliţă, şi două sute optzeci de mii din Beniamin, care purtau scut şi trăgeau cu arcul, toţi oameni viteji.

Asa biruieşte pe etiopieni

⁹ Zerah^(HD), Etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion de oameni şi trei sute de care şi a înaintat până la Mareşa^(HE). ¹⁰ Asa a mers înaintea lui şi s-au înşiruit de bătaie în valea Ţefata, lângă Mareşa. ¹¹ Asa^(HF) a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor^(HG) celui slab ca şi celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim şi în Numele Tău^(HH) am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!” ¹² Domnul a lovit^(HI) pe etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda, şi etiopienii au luat-o la fugă. ¹³ Asa şi poporul care era cu el i-au urmărit până la Gherar^(HJ), şi etiopienii au căzut fără să-şi poată scăpa viaţa, căci au fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui. Asa şi poporul lui au făcut o pradă mare; ¹⁴ au bătut toate cetăţile din împrejurimile Gherarului, căci groaza^(HK) Domnului căzuse peste ele, şi au jefuit toate cetăţile a căror pradă era mare. ¹⁵ Au lovit şi corturile turmelor şi au luat cu ei o mare mulţime de oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.

Cuvântul lui Dumnezeu către Asa

15 Duhul^(HL) lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded, ² şi Azaria s-a dus înaintea lui Asa şi i-a zis: „Ascultaţi-mă, Asa şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul^(HM) este cu voi când sunteţi cu El; dacă-L^(HN) căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L^(HO) părăsiţi, şi El vă va părăsi. ³ Multă vreme^(HP) Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără^(HQ) preot care să înveţe pe oameni şi fără lege. ⁴ Dar în mijlocul strâmtorării lor s-au întors^(HR) la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi L-au găsit. ⁵ În vremile^(HS) acelea, nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari tulburări printre toţi locuitorii ţării; ⁶ un^(HT) popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentru că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strâmtorări, ⁷ voi dar întăriţi-vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.”

Râvna lui Asa

⁸ După ce a auzit aceste cuvinte şi prorocia lui Oded, prorocul, Asa s-a întărit şi a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe^(HU) care le luase în muntele lui Efraim şi a înnoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului. ⁹ A strâns pe tot Iuda şi Beniamin, şi pe cei din Efraim, din Manase şi din Simeon, care locuiau^(HV) printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el când au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el. ¹⁰ S-au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta, ¹¹ au^(HW) jertfit Domnului, din prada^(HX) pe care o aduseseră, şapte sute de boi şi şapte mii de oi. ¹² Au făcut^(HY) legământ să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor, ¹³ şi oricine^(HZ) nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia^(IA) omorât, fie mic, fie mare, fie bărbat, fie femeie. ¹⁴ Au jurat credinţă Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie şi cu sunet de trâmbiţe şi de buciume; ¹⁵ tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bunăvoia^(IB) lor şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur. ¹⁶ Împăratul Asa n-a lăsat nici chiar pe mamă-sa Maaca^(IC) să mai fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteei. Asa i-a dărâmat idolul, pe care l-a făcut praf şi l-a ars lângă pârâul Chedron. ¹⁷ Dar înălţimile^(ID) tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui. ¹⁸ A pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său şi de el însuşi: argint, aur şi vase. ¹⁹ N-a fost niciun război până la al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.

Asa face legământ cu împăratul Siriei

16 În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Baeşa^(IE), împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda şi a întărit Rama, ca să^(IF) nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre. ² Asa a scos argint şi aur din vistieriile Casei Domnului şi ale casei împăratului şi a trimis soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Şi a pus să-i spună: ³ „Să fie un legământ între mine şi tine, cum a fost unul între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit argint şi aur. Du-te şi rupe legământul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.” ⁴ Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oştirii sale împotriva cetăţilor lui Israel şi au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim şi toate locurile pentru merinde din cetăţile lui Neftali. ⁵ Când a auzit, Baeşa a încetat să mai întărească Rama şi a pus capăt lucrărilor sale. ⁶ Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele şi lemnele pe care le întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei şi le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei şi Miţpei.

Mustrarea lui Asa

⁷ În vremea aceea, Hanani^(IG), văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că^(IH) te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale. ⁸ Etiopienii^(II) şi libienii^(IJ) nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de care şi călăreţi? Şi totuşi Domnul i-a dat în mâinile tale pentru că te sprijiniseşi pe El. ⁹ Căci Domnul Îşi întinde^(IK) privirile peste tot pământul ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un^(IL) nebun în privinţa aceasta, căci de acum vei avea^(IM) războaie.” ¹⁰ Asa s-a mâniat pe văzător şi l-a^(IN) pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în acelaşi timp, Asa a apăsat şi pe unii din popor. ¹¹ Faptele^(IO) lui Asa, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. ¹² În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare aşa încât avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a^(IP) căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori. ¹³ Asa a adormit^(IQ) cu părinţii săi şi a murit în al patruzeci şi unulea an al domniei lui; ¹⁴ l-au îngropat în mormântul pe care şi-l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii^(IR) şi mirosuri pregătite după meşteşugul celui ce pregăteşte mirul şi au ars^(IS) în cinstea lui foarte multe mirodenii.

Iosafat, împăratul lui Iuda

17 În locul lui a domnit fiul său Iosafat^(IT). El s-a întărit împotriva lui Israel: ² a pus oşti în toate cetăţile întărite ale lui Iuda şi a rânduit căpetenii în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim, pe care le luase^(IU) tatăl său, Asa. ³ Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David şi n-a căutat pe Baali, ⁴ căci a alergat la Dumnezeul tatălui său şi a urmat poruncile Lui, fără să facă^(IV) ce făcea Israel. ⁵ Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri^(IW). Şi a avut^(IX) o mulţime de bogăţii şi slavă. ⁶ Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului şi a îndepărtat^(IY) din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii. ⁷ În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Mica să se ducă^(IZ) să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda. ⁸ A trimis cu ei pe leviţii Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, leviţi, şi pe preoţii Elişama şi Ioram. ⁹ Ei^(JA) au învăţat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea Legii Domnului. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat pe oameni în mijlocul poporului. ¹⁰ Groaza^(JB) Domnului a apucat toate împărăţiile ţărilor dimprejurul lui Iuda şi n-au făcut război împotriva lui Iosafat. ¹¹ Nişte filisteni^(JC) au adus lui Iosafat daruri şi un bir în argint şi arabii i-au adus şi ei vite, şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi. ¹² Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetăţui şi cetăţi pentru merinde. ¹³ A strâns merinde în cetăţile lui Iuda şi avea la Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostaşi. ¹⁴ Iată numărul lor, după casele părinţilor lor. Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia cu trei sute de mii de viteji; ¹⁵ după el, Iohanan, căpetenia cu două sute optzeci de mii de oameni; ¹⁶ după el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase^(JD) de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji. ¹⁷ Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmaţi cu arc şi cu scut, ¹⁸ şi, după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război. ¹⁹ Aceştia sunt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia^(JE) pe care îi pusese împăratul în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.