Ilie şi prorocii lui Baal

¹⁶ Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. ¹⁷ Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti^(A) acela care nenoroceşti pe^(B) Israel?” ¹⁸ Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă^(C) aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după Baali. ¹⁹ Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel^(D), pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi pe cei patru sute^(E) de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. ²⁰ Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns^(F) pe proroci la muntele Carmel. ²¹ Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până^(G) când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi^(H) după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. ²² Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur^(I) am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci^(J) ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. ²³ Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. ²⁴ Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin^(K) foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!” ²⁵ Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” ²⁶ Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas^(L), nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. ²⁷ La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” ²⁸ Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi^(M) cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. ²⁹ Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas^(N), nici răspuns, nici semn de luare-aminte. ³⁰ Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot^(O) poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. ³¹ A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel^(P) îţi va fi numele”, ³² şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. ³³ A aşezat^(Q) apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le^(R) pe arderea-de-tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa. ³⁴ Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară. ³⁵ Apa curgea în jurul altarului şi au umplut^(S) cu apă şi şanţul. ³⁶ În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(T) lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se^(U) ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut^(V) după porunca Ta. ³⁷ Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” ³⁸ Atunci a căzut foc^(W) de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. ³⁹ Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul^(X) este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” ⁴⁰ „Puneţi^(Y) mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat^(Z) acolo.