1 Samuel 17:1-25:7

Nouă Traducere În Limba Română

David şi Goliat

17 În acea vreme, filistenii şi-au strâns trupele pentru război la Soco, în Iuda, aşezându-şi tabăra la Efes-Damim, care se află între Soco şi Azeka. ² Saul împreună cu bărbaţii lui Israel s-au strâns şi şi-au aşezat tabăra în valea Ela. După aceea s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. ³ Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel stătea pe un altul, între ei aflându-se o vale.

⁴ Din tabăra filistenilor a ieşit un luptător al cărui nume era Goliat. Era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă^[a]. ⁵ Pe cap avea un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o platoşă din zale de bronz în greutate de cinci mii de şecheli.^{[b] 6} Nişte apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. ⁷ Lemnul suliţei lui era ca sulul unui ţesător, iar vârful ei era de şase sute de şecheli de fier.^[c] Cel ce-i ducea scutul mergea înaintea lui. ⁸ Goliat s-a oprit şi a strigat trupelor lui Israel aşezate în linie de bătaie: „De ce aţi ieşit şi v-aţi aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat şi trimiteţi-l la mine. ⁹ Dacă va fi în stare să lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi vom deveni supuşii voştri. Dacă însă eu voi fi mai puternic decât el şi-l voi ucide, atunci voi veţi deveni supuşii noştri şi ne veţi sluji.“ ¹⁰ Filisteanul a continuat: „Îmi bat joc astăzi de trupele lui Israel! Daţi-mi un bărbat care să se lupte cu mine!“ ¹¹ Când au auzit Saul şi întregul Israel acele cuvinte rostite de filistean s-au înspăimântat şi le-a fost foarte frică.

¹² David era fiul acelui efratit din Betleemul lui Iuda numit Işai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, Işai era bătrân, înaintat în vârstă. ¹³ Cei trei fii mai mari ai lui l-au urmat pe Saul la război. Numele celui dintâi născut era Eliab, numele celui de-al doilea era Abinadab, iar al celui de-al treilea – Şama, ¹⁴ David fiind mezinul. Cei trei fii mai mari l-au urmat pe Saul la război, ¹⁵ în timp ce David pleca şi se întorcea de la Saul pentru a paşte turma tatălui său, la Betleem.

¹⁶ Deci filisteanul a ieşit înaintea lui Israel, făcând lucrul acesta timp de patruzeci de zile, atât dimineaţa, cât şi seara. ¹⁷ Într-una din zile, Işai i-a spus fiului său David:

– Ia pentru fraţii tăi efa^[d] aceasta de grâne prăjite şi aceste zece pâini şi du-le repede în tabără. ¹⁸ Ia şi aceste zece bucăţi de brânză şi du-le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraţilor tăi şi adu-mi veşti^[e] de la ei. ¹⁹ Ei se află împreună cu Saul şi cu ceilalţi bărbaţi ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.

²⁰ David s-a trezit dis-de-dimineaţă, a lăsat oile în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Işai şi a plecat. A ajuns în tabără tocmai când oştirea se alinia în poziţie de luptă, scoţând strigăte de război. ²¹ Israel şi filistenii s-au aliniat în poziţii de luptă, faţă în faţă. ²² David şi-a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele şi a fugit la poziţiile de luptă. Cum a ajuns şi-a întrebat fraţii de sănătate. ²³ În timp ce stăteau ei de vorbă, din rândurile filistenilor a ieşit luptătorul Goliat din Gat. Acesta a rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, iar David le-a auzit. ²⁴ Când l-au văzut pe filistean, toţi israeliţii au fugit dinaintea lui foarte înspăimântaţi, ²⁵ zicând:

– L-aţi văzut pe acel bărbat înaintând? A ieşit ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care-l va ucide, regele îl va răsplăti cu mari bogăţii, îi va da pe fiica sa de soţie şi-i va scuti neamul de dări în Israel.

²⁶ David i-a întrebat pe luptătorii care se aflau lângă el:

– Ce i se va face celui care-l va ucide pe acest filistean şi va ridica astfel batjocura de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oştirile Dumnezeului celui Viu?

²⁷ Ei i-au repetat ceea ce spuseseră înainte, zicând: „Astfel i se va face celui care-l va ucide.“

²⁸ Eliab, fratele lui cel mai mare, l-a auzit vorbind cu luptătorii, s-a aprins de mânie împotriva lui şi i-a spus:

– De ce ai venit aici şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.

²⁹ – Cu ce am greşit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc? i-a răspuns David.

³⁰ După aceea, s-a întors de la el spre un altul şi l-a întrebat acelaşi lucru. Toţi i-au dat acelaşi răspuns ca mai înainte. ³¹ Cuvintele rostite de David au fost auzite şi raportate lui Saul, care a trimis după el. ³² David i-a zis lui Saul:

– Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean. Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu el.

³³ Saul însă i-a răspuns:

– Nu poţi să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupţi cu el, fiindcă tu eşti doar un tinerel, pe când el este un luptător încă din tinereţea lui.

³⁴ Dar David i-a răspuns:

– Slujitorul tău era păstor la oile tatălui său. Când venea un leu sau un urs şi lua o oaie din turmă, ³⁵ mă duceam după el, îl loveam şi salvam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă şi-l loveam până îl omoram. ³⁶ Slujitorul tău a omorât şi leul şi ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca şi cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oştirile Dumnezeului celui Viu.

³⁷ David a mai zis:

– Domnul, Care m-a izbăvit din laba leului şi a ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.

Atunci Saul i-a spus lui David:

– Du-te şi Domnul să fie cu tine.

³⁸ Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa: i-a pus un coif de bronz pe cap şi l-a îmbrăcat cu o platoşă din zale. ³⁹ David a legat sabia lui Saul peste armură şi a încercat să meargă, deoarece nu era obişnuit cu ele. S-a dezbrăcat însă de ele, spunându-i lui Saul:

– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obişnuit.

⁴⁰ După aceea şi-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued^[f], pe care le-a pus în buzunarul traistei sale de păstor, şi-a luat praştia şi s-a îndreptat înspre filistean. ⁴¹ Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce-i ducea scutul era înaintea lui. ⁴² Filisteanul s-a uitat şi când l-a văzut pe David, l-a dispreţuit, căci acesta nu era decât un tânăr cu păr roşcat şi cu înfăţişare frumoasă. ⁴³ El i-a zis lui David:

– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?

Apoi a început să-l blesteme în numele zeilor săi. ⁴⁴ Filisteanul i-a mai zis lui David:

– Vino la mine şi voi da trupul tău păsărilor văzduhului şi fiarelor câmpului.

⁴⁵ David i-a răspuns:

– Tu vii la mine cu sabie, suliţă şi lance dar eu vin la tine în Numele Domnului Oştirilor, Dumnezeul oştirilor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit. ⁴⁶ În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea, te voi lovi şi-ţi voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor văzduhului şi fiarelor pământului hoiturile oştirii filistenilor şi întreg pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. ⁴⁷ Şi toţi cei care sunt adunaţi aici vor şti că nu prin sabie şi prin suliţă dă Domnul izbăvire. Căci lupta este a Domnului, iar El vă va da în mâinile noastre.

⁴⁸ De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să-l înfrunte. ⁴⁹ David şi-a băgat mâna în traistă^[g] de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praştiei şi l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu faţa la pământ. ⁵⁰ David a avut biruinţă asupra filisteanului. Deşi David nu avea sabie în mână, el l-a lovit pe filistean şi l-a ucis doar cu o praştie şi cu o piatră. ⁵¹ Apoi David a alergat şi s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia, a scos-o din teaca ei şi i-a tăiat capul cu ea. Când au văzut că eroul lor era mort, filistenii au luat-o la fugă. ⁵² Atunci luptătorii lui Israel şi cei ai lui Iuda s-au ridicat, au scos un strigăt de război şi i-au urmărit pe filisteni până la intrarea în Gat^[h] şi până la porţile Ekronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul Şaarayimului^[i] până la Gat şi la Ekron. ⁵³ Când s-au întors de la urmărirea filistenilor, israeliţii le-au prădat tabăra. ⁵⁴ David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le-a dus la el în cort.

⁵⁵ Când l-a văzut Saul pe David înaintând împotriva filisteanului, l-a întrebat pe Abner, conducătorul oştirii:

– Abner, al cui fiu este acest tânăr?

– Viu este sufletul tău, rege, că nu ştiu, i-a răspuns Abner.

⁵⁶ Atunci regele i-a zis:

– Află al cui fiu este acest tânăr.

⁵⁷ Îndată ce David s-a întors de la uciderea filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului. ⁵⁸ Saul l-a întrebat:

– Al cui fiu eşti, tinere?

– Sunt fiul slujitorului tău Işai, din Betleem, i-a răspuns David

David, invidiat de Saul

18 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a ataşat de sufletul lui David şi l-a iubit ca pe sine însuşi. ² Din acea zi Saul l-a ţinut pe David la el şi nu l-a mai lăsat să se întoarcă acasă. ³ Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe sine însuşi. ⁴ El şi-a scos mantaua pe care o purta şi i-a dăruit-o lui David; i-a dat, de asemenea, îmbrăcămintea sa de război şi chiar sabia, arcul şi cingătoarea sa. ⁵ Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea şi avea izbândă^[j]. De aceea Saul l-a pus în fruntea ostaşilor, lucru ce a fost bine văzut de întregul popor şi chiar şi de slujitorii lui Saul.

⁶ În timp ce oştirea se întorcea acasă, după ce David l-a ucis pe filistean, femeile din toate cetăţile lui Israel au ieşit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântece de bucurie şi dansau în sunetul tamburinelor şi al lăutelor. ⁷ Femeile cântau în veselia lor, spunând:

⁸ Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte şi s-a înfuriat foarte tare, spunând: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu-i mai lipseşte decât regatul.“ ⁹ Începând din acea zi, Saul a început să-l privească cu ochi răi^[k] pe David. ¹⁰ În ziua următoare, duhul cel rău^[l] trimis de Dumnezeu a venit cu putere peste Saul, care profeţea^[m] înăuntrul casei sale. David cânta la liră aşa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliţă. ¹¹ Saul a aruncat suliţa, gândindu-se: „Îl voi ţintui pe David de zid.“ Însă David s-a ferit de el de două ori. ¹² Lui Saul i-a fost teamă de David pentru că Domnul era cu acesta, iar pe el îl părăsise. ¹³ De aceea l-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus căpetenie peste o mie de oameni. David conducea trupele în războaie ¹⁴ şi în tot ceea ce făcea avea izbândă pentru că Domnul era cu el. ¹⁵ Saul, văzând că David izbândea întotdeauna, se temea de el, ¹⁶ însă întreg Israelul şi Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta îi conducea în războaie. ¹⁷ Atunci Saul i-a zis lui David:

– Îţi voi da de soţie pe Merab, fiica mea cea mare, cu condiţia să mă slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele Domnului.

Saul însă se gândea: „Să nu piară lovit de mâna mea, ci de mâna filistenilor.“

¹⁸ David i-a răspuns:

– Cine sunt eu şi cine este familia mea sau neamul meu în Israel pentru a fi ginerele regelui?

¹⁹ Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să-i fie dată lui David de soţie, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.

David, ginerele lui Saul

²⁰ Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. I s-a spus lui Saul acest lucru, fapt care i-a plăcut. ²¹ Atunci Saul şi-a zis:

„I-o voi da ca să-i fie o cursă şi astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“ I-a spus lui David pentru a doua oară:

– Astăzi vei fi ginerele meu!

²² Apoi le-a zis slujitorilor săi:

– Vorbiţi-i lui David în taină şi spuneţi-i: „Regelui îi place de tine şi toţi slujitorii săi te iubesc. Acceptă, aşadar, să fii ginerele regelui.“

²³ Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar acesta a răspuns:

– Credeţi că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.

²⁴ Când slujitorii i-au spus lui Saul ce răspunsese David, ²⁵ acesta le-a zis: „Aşa să-i vorbiţi lui David: «Regele nu doreşte alt preţ pentru mireasă, decât o sută de prepuţuri de-ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe duşmanii lui.»“ Saul însă dorea să-l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. ²⁶ Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar lui i-a plăcut ideea de a fi ginerele regelui. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă, ²⁷ David a plecat împreună cu oamenii săi şi a ucis două sute de filisteni. Le-a adus prepuţurile şi le-a dat în număr întreg regelui pentru a putea deveni ginerele lui. Atunci Saul i-a dat-o de soţie pe fiica sa Mihal. ²⁸ Când Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi că Mihal, fiica lui, îl iubea, ²⁹ s-a temut şi mai tare de David şi i-a fost duşman tot restul vieţii sale.

³⁰ Domnitorii filisteni ieşeau la război şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă^[n] decât toţi slujitorii lui Saul, astfel încât numele lui a ajuns foarte preţuit.

David, prigonit de Saul

19 Saul a vorbit cu fiul său Ionatan şi cu toţi slujitorii săi să-l omoare pe David. Însă lui Ionatan îi era foarte drag David, ² de aceea l-a înştiinţat spunându-i:

– Tatăl meu, Saul, caută să te ucidă. De aceea păzeşte-te mâine dimineaţă şi stai într-un loc ascuns. ³ Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine şi îţi voi spune ce voi afla.

⁴ Ionatan a vorbit de bine despre David tatălui său Saul, spunându-i:

– Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, pentru că el nu a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ţi-au slujit foarte bine. ⁵ Şi-a riscat viaţa atunci când l-a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru întreg Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta şi te-ai bucurat. De ce atunci să păcătuieşti împotriva unui nevinovat,

omorându-l pe David fără nici un motiv?

⁶ Saul a ascultat de Ionatan şi a jurat:

– Viu este Domnul că David nu va fi ucis.

⁷ Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi l-a adus la Saul, căruia David a continuat să-i slujească ca înainte.

⁸ Între timp a izbucnit din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor şi le-a pricinuit o înfrângere aşa de mare, încât aceştia au fugit dinaintea lui. ⁹ Într-o zi, pe când Saul şedea în casa sa, duhul cel rău^[o] trimis de Domnul a venit peste el. Saul ţinea în mână o suliţă, iar David cânta la liră. ¹⁰ Saul a încercat să-l ţintuiască pe David cu suliţa de zid, însă acesta s-a ferit de Saul, care a înfipt suliţa în perete. Apoi David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea. ¹¹ Atunci Saul a trimis nişte oameni la casa lui David ca să-l pândească şi dimineaţa să-l omoare. Însă Mihal, soţia lui David, l-a înştiinţat spunându-i: „Dacă nu-ţi scapi viaţa în noaptea aceasta, mâine vei fi ucis.“

¹² Mihal l-a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit şi a scăpat. ¹³ Apoi Mihal a luat terafimul^[p], l-a aşezat în pat, i-a pus pe cap nişte păr de capră şi l-a acoperit cu o cuvertură. ¹⁴ Când Saul a trimis oamenii să-l captureze pe David, Mihal le-a spus că este bolnav.

¹⁵ Dar Saul a trimis oamenii înapoi să-l vadă pe David şi le-a zis:

– Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.

¹⁶ Când aceştia au intrat, în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap. ¹⁷ Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal:

– De ce m-ai trădat în felul acesta şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi să scape?

Mihal i-a răspuns:

– El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, altfel te omor!“

¹⁸ David a fugit şi a scăpat; s-a dus la Samuel, la Rama şi i-a spus tot ceea ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat şi a locuit la Naiot. ¹⁹ Saul a fost înştiinţat de lucrul acesta, spunându-i-se:

– David se află la Naiot, în Rama.

²⁰ Atunci Saul a trimis nişte oameni să-l prindă pe David. Însă când aceştia au întâlnit o ceată de profeţi profeţind, avându-l pe Samuel drept conducător, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că şi ei au început să profeţească. ²¹ Când i s-a spus lui Saul lucrul acesta, el a trimis alţi oameni, dar şi aceştia au început să profeţească. Saul a trimis din nou oameni, pentru a treia oară, dar şi aceştia au profeţit. ²² În cele din urmă, a plecat el însuşi spre Rama. A ajuns la fântâna^[q] cea mare, care se află în Secu şi a întrebat:

– Unde sunt Samuel şi David?

Cineva i-a răspuns:

– Sunt la Naiot, în Rama.

²³ Atunci Saul s-a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el, iar el şi-a continuat drumul profeţind până ce a ajuns la Naiot, în Rama. ²⁴ S-a dezbrăcat şi el de hainele sale şi a profeţit şi el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua şi toată noaptea aceea. De aceea se zice: „Este oare şi Saul printre profeţi?“

David şi Ionatan

20 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan şi l-a întrebat:

– Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea şi cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viaţa?

² Ionatan i-a răspuns:

– Nici vorbă! Nu vei muri! Tatăl meu nu face nici un lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. Pentru ce ar ascunde tatăl meu tocmai lucrul acesta de mine? Nu poate fi adevărat.

³ Dar David a jurat din nou, zicând:

– Cu siguranţă că tatăl tău a ştiut că am găsit bunăvoinţă la tine şi s-a gândit: „Să nu ştie Ionatan lucrul acesta căci s-ar întrista.“ Însă, cu adevărat, viu este Domnul şi viu este sufletul tău că între mine şi moarte nu mai este decât un pas.

⁴ – Voi face pentru tine tot ceea ce doreşti, i-a spus Ionatan lui David.

⁵ – Iată, mâine va fi lună nouă^[r] şi ar trebui să stau la masă împreună cu regele, i-a zis David. Dă-mi voie însă să plec şi să mă ascund în câmp până în seara zilei a treia. ⁶ Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-i dau voie să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, deoarece acolo va fi adusă jertfa anuală pentru tot clanul.“ ⁷ Dacă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să ştii că a hotărât să-mi facă rău. ⁸ În ceea ce te priveşte, arată bunătate faţă de slujitorul tău, fiindcă ai făcut cu el un legământ înaintea Domnului. Iar dacă se găseşte vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuţi! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?

⁹ – Niciodată! i-a zis Ionatan. Dacă aş fi ştiut că tatăl meu a hotărât să-ţi facă rău, oare nu ţi-aş fi spus?

¹⁰ – Cine îmi va da de ştire dacă tatăl tău îţi va răspunde cu asprime? l-a întrebat David pe Ionatan.

¹¹ Ionatan i-a răspuns:

– Vino, să ieşim în câmp.

Au ieşit amândoi în câmp ¹² şi acolo Ionatan i-a spus lui David:

– Domnul, Dumnezeul lui Israel, este martor că voi iscodi pe tatăl meu mâine şi poimâine cam pe la ceasul acesta. Dacă are gânduri bune pentru tine îţi voi da de ştire. ¹³ Domnul să se poarte cu Ionatan cu toată asprimea^[s] dacă tatăl meu va dori să-ţi facă rău şi eu nu-ţi voi dezvălui lucrul acesta şi nu te voi lăsa să pleci în siguranţă. Domnul să fie cu tine aşa cum a fost şi cu tatăl meu. ¹⁴ Dacă voi mai trăi, să arăţi faţă de mine o îndurare^[t] ca cea a lui Dumnezeu, aşa încât să nu fiu ucis ¹⁵ şi să nu-ţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de familia mea, atunci când Domnul va şterge de pe faţa pământului pe fiecare din duşmanii lui David.

¹⁶ Astfel a încheiat Ionatan legământ cu familia lui David, spunând: „Domnul să ceară socoteală duşmanilor lui David!“ ¹⁷ Ionatan l-a pus pe David să-şi reînnoiască jurământul din pricina dragostei pe care o nutrea pentru el, pentru că-l iubea aşa cum îşi iubea sufletul lui. ¹⁸ Apoi i-a zis: „Mâine este lună nouă şi lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. ¹⁹ Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te-ai ascuns prima oară şi să aştepţi lângă stânca Ezel^[u]. ²⁰ Eu voi trage trei săgeţi spre ea ca şi când aş trage la ţintă. ²¹ Apoi voi trimite băiatul, poruncindu-i să caute săgeţile. Dacă îi voi spune: «Iată, săgeţile sunt dincoace de tine. Adu-le încoace!» atunci să vii pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranţă. Nu este nici un pericol. ²² Dacă însă îi voi spune băiatului: «Iată, săgeţile sunt dincolo de tine», atunci să pleci pentru că Domnul te trimite. ²³ Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, Domnul este martor între mine şi tine pe vecie.“

²⁴ David s-a ascuns în câmp. Când a început luna nouă, regele s-a aşezat la masă să mănânce. ²⁵ Regele s-a aşezat pe locul său obişnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în faţa sa^[v], iar pe Abner lângă el, în timp ce locul lui David era gol. ²⁶ Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Îşi spunea: „El nu este curat, cu siguranţă nu este curat.“ ²⁷ În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan:

– De ce nu a venit fiul lui Işai nici ieri şi nici astăzi la masă?

²⁸ Ionatan i-a răspuns:

– David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. ²⁹ El mi-a spus: „Dă-mi voie, te rog, să merg acasă fiindcă clanul nostru aduce o jertfă în cetate, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Fii bun, dă-mi voie, te rog, să merg şi să-mi văd fraţii!“ De aceea nu a venit la masa regelui.

³⁰ Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a spus:

– Bastard răzvrătit^[w] ce eşti! Crezi că nu ştiu că ţi-ai ales ca prieten pe fiul lui Işai, spre ruşinea ta şi a mamei tale care te-a născut^[x]? ³¹ Atâta timp cât fiul lui Işai trăieşte pe acest pământ, nici tu şi nici regatul tău nu veţi fi în siguranţă. Trimite deci şi adu-l la mine pentru că trebuie să moară.

³² Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul:

– Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?

³³ Atunci Saul a aruncat suliţa spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înţeles că tatăl său avea de gând să-l ucidă pe David. ³⁴ S-a ridicat de la masă arzând de mânie şi în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic pentru că era întristat din pricina lui David, căci tatăl său l-a umilit.

³⁵ În dimineaţa următoare, Ionatan a ieşit în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băieţaş. ³⁶ El i-a spus băieţaşului: „Aleargă de găseşte săgeţile pe care le-am tras.“

Băieţaşul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. ³⁷ Când băieţaşul a sosit la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el:

– Nu-i aşa că săgeata e dincolo de tine?

³⁸ Ionatan a strigat după el:

– Iute! Grăbeşte-te! Nu te opri!

Băieţaşul a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul său. ³⁹ Acesta nu înţelegea nimic; doar Ionatan şi David înţelegeau ce se întâmpla. ⁴⁰ Ionatan i-a dat băieţaşului armele sale, spunându-i:

– Du-te şi du-le în cetate!

⁴¹ După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat şi au plâns împreună, dar David a plâns mai mult. ⁴² Ionatan i-a zis lui David:

– Mergi în pace! Fie cum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: „Domnul să fie între mine şi tine şi între urmaşii mei şi urmaşii tăi pe vecie.“

Apoi David s-a ridicat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.

Fuga lui David la Nob

21 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieşit în întâmpinare tremurând şi l-a întrebat:

– De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?

² David i-a răspuns preotului Ahimelek:

– Regele mi-a încredinţat o misiune, spunându-mi: „Nimeni să nu ştie nimic despre misiunea în care te-am trimis şi pe care ţi-am încredinţat-o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. ³ Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.

⁴ Dar preotul i-a zis:

– Nu am la îndemână pâine obişnuită. Pot doar să-ţi dau pâine sfinţită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.^[y]

⁵ David i-a răspuns preotului:

– Cu adevărat, femeile au fost ţinute departe de noi de când am plecat^[z]. Trupurile^[aa] tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obişnuită. Cu cât mai mult astăzi vor fi sfinte trupurile lor?

⁶ Atunci preotul i-a dat pâine sfinţită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului şi înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.^[ab]

⁷ În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

⁸ – Nu ai aici, la îndemână, o suliţă sau o sabie? l-a întrebat David pe Ahimelek. Eu nu mi-am luat cu mine sabia şi armele, pentru că porunca regelui era urgentă.

⁹ Preotul i-a răspuns:

– Sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în valea Ela, se află aici. Este înfăşurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.

– Nu este alta ca ea! Dă-mi-o! a zis David.

Fuga lui David la Gat

¹⁰ David a fugit de Saul în acea zi şi a venit la Achiş, regele Gatului. ¹¹ Slujitorii lui Achiş i-au zis acestuia:

– Nu este acesta David, regele ţării, şi nu despre el cântau dansând şi spunând:

¹² David a pus la inimă aceste cuvinte şi i-a fost foarte frică de Achiş, regele Gatului. ¹³ Şi, sub privirea lor, el şi-a schimbat purtarea, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe uşile porţii şi lăsa să-i curgă saliva pe barbă. ¹⁴ Atunci Achiş le-a zis slujitorilor săi:

– Vedeţi bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-aţi adus? ¹⁵ Oare duc eu lipsă de nebuni de l-aţi adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?

Fuga lui David la Adulam şi Miţpa

22 David a plecat de acolo şi a fugit în peştera Adulam. Când au auzit lucrul acesta, fraţii săi şi întreaga familie a tatălui său au venit acolo la el. ² Toţi cei care erau strâmtoraţi, datori şi nemulţumiţi s-au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbaţi.

³ David a plecat de acolo la Miţpa, în Moab. I-a spus regelui Moabului:

– Dă-le voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, până voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.

⁴ David i-a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit cu acesta pe toată perioada cât David s-a aflat în fortăreaţă^[ac]. ⁵ Însă profetul Gad i-a spus lui David:

– Să nu rămâi în fortăreaţă, ci du-te în teritoriul lui Iuda!

Astfel, David a plecat şi a ajuns în pădurea Heret.

Represaliile lui Saul asupra cetăţii Nob

⁶ Saul a auzit că David, împreună cu oamenii care se aflau cu el, a fost descoperit. Saul, având în mână o suliţă, şedea sub tamariscul de pe înălţimea din Ghiva şi toţi slujitorii săi se aflau în jurul său. ⁷ Saul le-a zis acestora:

– Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da fiul lui Işai vouă, tuturor, ogoare şi vii? Vă va face el pe voi, pe toţi, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute? ⁸ Totuşi voi toţi aţi uneltit împotriva mea şi nimeni nu m-a înştiinţat când fiul meu a încheiat un legământ cu fiul lui Işai. Nici unuia dintre voi nu i-a păsat de mine şi nu m-a înştiinţat că fiul meu l-a răsculat pe slujitorul meu împotriva mea, ca să mă pândească aşa cum o face astăzi.

⁹ Edomitul Doeg, care stătea lângă slujitorii lui Saul, a zis:

– Eu l-am văzut pe fiul lui Işai venind la Nob, la Ahimelek, fiul lui Ahitub. ¹⁰ Acesta a întrebat pe Domnul pentru David^[ad], i-a dat provizii şi i-a dat şi sabia filisteanului Goliat.

¹¹ Atunci regele a trimis să cheme pe preotul Ahimelek, fiul lui Ahitub, şi pe tot neamul său, preoţii care se aflau în Nob. Aceştia au venit cu toţii la rege. ¹² Saul a zis:

– Ascultă, fiul lui Ahitub!

– Porunceşte, stăpânul meu! i-a răspuns acesta.

¹³ Saul i-a spus:

– De ce ai uneltit împotriva mea, împreună cu fiul lui Işai, dându-i pâine şi o sabie şi întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se răscoale împotriva mea şi să mă pândească aşa cum o face astăzi?

¹⁴ Ahimelek i-a răspuns regelui:

– Care dintre toţi supuşii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale şi cu mare vază în casa ta. ¹⁵ Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce regele nici o vină asupra slujitorului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că slujitorul tău n-a ştiut nimic de toate acestea, nici lucru mic şi nici lucru mare.

¹⁶ Dar regele a zis:

– Trebuie să mori, Ahimelek, tu şi toată familia tatălui tău.

¹⁷ Apoi le-a zis gărzilor care stăteau lângă el:

– Ucideţi-i pe preoţii Domnului căci şi ei sunt de partea lui David. Au ştiut că este un fugar şi nu mi-au dat de ştire.

Însă slujitorii regelui n-au vrut să-şi întindă mâna şi să lovească preoţii Domnului. ¹⁸ Atunci regele i-a spus lui Doeg:

– Loveşte-i tu pe preoţi!

Edomitul Doeg i-a lovit el pe preoţi. A ucis în acea zi optzeci şi cinci de bărbaţi care purtau efodul de in. ¹⁹ A trecut chiar şi cetatea preoţească Nob prin ascuţişul sabiei: bărbaţi şi femei, copii şi sugari, boi, măgari şi oi; pe toţi i-a trecut prin ascuţişul sabiei.

²⁰ Un fiu de-al lui Ahimelek, fiul lui Ahitub, pe nume Abiatar, a reuşit să scape şi a fugit după David. ²¹ Acesta i-a spus lui David că Saul i-a ucis pe preoţii Domnului. ²² Atunci David i-a spus lui Abiatar:

– Am ştiut în ziua aceea că edomitul Doeg, fiind acolo, sigur îi va da de ştire lui Saul. Eu sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău. ²³ Rămâi cu mine şi nu te teme, pentru că cel care caută să-mi ia mie viaţa caută să ţi-o ia şi ţie. Cu mine vei fi în siguranţă.

David salvează cetatea Cheila

23 I s-a spus lui David:

– Filistenii luptă împotriva Cheilei şi îi pradă ariile.

² David L-a întrebat pe Domnul:

– Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?

– Du-te, luptă împotriva filistenilor şi izbăveşte Cheila! i-a răspuns Domnul.

³ Dar oamenii lui David i-au zis acestuia:

– Noi ne temem chiar şi aici, în Iuda, deci cu cât mai mult ne vom teme dacă vom merge la Cheila, împotriva oştirilor filistene?

⁴ Atunci David L-a întrebat din nou pe Domnul şi Domnul i-a răspuns:

– Scoală-te şi mergi la Cheila, pentru că Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.

⁵ David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le-a luat turmele şi le-a pricinuit mari pierderi. Astfel, David i-a izbăvit pe locuitorii Cheilei. ⁶ Abiatar, fiul lui Ahimelek, adusese cu el şi efodul atunci când a fugit la David, la Cheila.

David, urmărit de Saul

⁷ Saul a fost înştiinţat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l-a dat în mâna mea pentru că s-a închis, intrând într-o cetate cu porţi şi cu zăvoare. ⁸ Saul a chemat tot poporul la război ca să meargă la Cheila şi să-l asedieze pe David şi pe oamenii săi. ⁹ Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa şi i-a zis preotului Abiatar:

– Adu efodul aici!

¹⁰ Apoi David a zis:

– Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea. ¹¹ Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va veni, oare, Saul după cum a auzit robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde-i robului Tău.

– Va veni! i-a răspuns Domnul.

¹² David a continuat:

– Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine şi pe oamenii mei în mâna lui Saul?

– Te vor da, i-a răspuns Domnul.

¹³ Astfel, David şi oamenii lui, în număr de aproape şase sute de bărbaţi, au părăsit Cheila şi au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înştiinţat că David a scăpat din Cheila nu s-a mai dus acolo. ¹⁴ David a locuit în pustie, în fortificaţii^[ae]; a locuit în regiunea muntoasă a pustiei Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui. ¹⁵ În timp ce se afla la Horeş, în pustia Zif, David a înţeles că Saul îl caută ca să-l omoare. ¹⁶ Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David, la Horeş şi i-a întărit încrederea în Dumnezeu, ¹⁷ zicându-i:

– Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi! Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar şi tatăl meu, Saul, ştie că este aşa.

¹⁸ Apoi au încheiat amândoi un legământ înaintea Domnului. David a rămas la Horeş, iar Ionatan s-a întors acasă.

¹⁹ Zifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au zis:

– Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificaţiile de la Horeş, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieşimon? ²⁰ Acum, o, rege, vino, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile tale!

²¹ Saul le-a zis:

– Fiţi binecuvântaţi de Domnul pentru că aţi avut milă de mine. ²² Duceţi-vă, vă rog, să mai cercetaţi! Aflaţi şi vedeţi locul în care se află, precum şi cine l-a văzut acolo, pentru că mi s-a spus că este foarte şiret. ²³ Cercetaţi, aflaţi toate locurile în care se ascunde şi întoarceţi-vă la mine cu ceva sigur. Atunci voi veni cu voi şi, dacă se află în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.

²⁴ Zifiţii s-au sculat şi au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David şi oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba^[af], la sud de Ieşimon. ²⁵ Saul a plecat împreună cu oamenii lui să-l caute, însă David a fost înştiinţat de acest lucru. A coborât la stâncă şi a rămas acolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l-a urmărit pe David în pustia Maon. ²⁶ Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta şi oamenii lui încercau să-i înconjoare pe David şi pe oamenii săi ca să-i prindă. ²⁷ A venit însă un mesager la Saul ca să-i spună: „Grăbeşte-te să vii pentru că filistenii au invadat ţara!“ ²⁸ Atunci Saul s-a întors din urmărirea lui David şi a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l-au numit Sela Hamahlekot^[ag]. ²⁹ David a plecat de acolo şi a locuit în fortificaţiile din En-Ghedi.

David îi cruţă viaţa lui Saul

24 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor a fost înştiinţat că David se află în pustia En-Ghedi. ² Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Ţapilor Sălbatici. ³ A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum; acolo se afla o peşteră, iar Saul a intrat în ea să-şi acopere picioarele^[ah]. David şi oamenii lui se aflau la capătul peşterii. ⁴ Oamenii lui David i-au zis:

– Aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul: „Eu îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ţi va plăcea.“

David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş colţul mantiei lui Saul. ⁵ După aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colţul mantiei lui Saul. ⁶ El le-a spus oamenilor săi:

– Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, şi anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!

⁷ Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi şi nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peştera şi şi-a continuat drumul. ⁸ După aceea s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. El a strigat după Saul:

– O, rege, stăpânul meu!

Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. ⁹ I-a spus lui Saul:

– De ce asculţi cuvintele oamenilor care spun că David doreşte să-ţi facă rău? ¹⁰ În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peşteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine şi am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului. ¹¹ Priveşte, părintele meu, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colţul mantiei tale şi nu te-am ucis, să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire şi că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa. ¹² Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. ¹³ Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. ¹⁴ După cine a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort? Un singur purice? ¹⁵ Domnul să fie judecător şi să judece între mine şi tine; să privească, să-mi susţină cauza şi să mă izbăvească din mâna ta!

¹⁶ Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:

–Tu eşti, cu adevărat, fiul meu David?

Apoi a plâns cu voce tare, ¹⁷ zicându-i lui David:

– Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău. ¹⁸ Astăzi ai dovedit bunătate faţă de mine pentru că, deşi Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis. ¹⁹ Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ţi răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine! ²⁰ Acum, ştiu sigur că tu vei domni şi că tronul lui Israel va fi al tău! ²¹ Jură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmaşii mei după mine şi că nu îmi vei şterge numele din familia tatălui meu.

²² David i-a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s-au suit spre fortăreaţă^[ai].

David, Nabal şi Abigail

25 Samuel murise. Tot Israelul s-a adunat şi l-a bocit, apoi l-au îngropat acasă la el, în Rama. După aceea, David a plecat în pustia Paran^[aj].

² În Maon trăia un bărbat a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre şi tocmai se afla în Carmel pentru a-şi tunde oile. ³ Numele lui era Nabal, iar numele soţiei lui era Abigail. Femeia era ageră la minte şi frumoasă, însă bărbatul era aspru şi rău în faptele lui; el era calebit. ⁴ În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal îşi tunde oile ⁵ şi a trimis zece tineri, spunându-le: „Duceţi-vă la Carmel! Când ajungeţi la Nabal să-l salutaţi în numele meu, ⁶ zicându-i: «Să trăieşti în pace tu, familia ta şi tot ceea ce este al tău! ⁷ Am auzit că tunzi oile! Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i-am jignit şi nimic din ce era al lor nu s-a pierdut în tot timpul cât au fost în Carmel.