1 Petru 2

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

2 Lepădaţi^(A) dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire ² şi, ca^(B) nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele^(C) duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, ³ dacă aţi gustat^(D) în adevăr că bun este Domnul. ⁴ Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată^(E) de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Şi^(F) voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă^(G) duhovnicească, o preoţie^(H) sfântă şi să aduceţi jertfe^(I) duhovniceşti, plăcute^(J) lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ⁶ Căci este scris în Scriptură: „Iată^(K) că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine”. ⁷ Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra^(L) pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; ⁸ şi „o piatră^(M) de poticnire, şi o stâncă de cădere”. Ei^(N) se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la^(O) aceasta sunt rânduiţi. ⁹ Voi însă sunteţi o seminţie^(P) aleasă, o preoţie^(Q) împărătească, un neam^(R) sfânt, un popor^(S) pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric^(T) la lumina Sa minunată; ¹⁰ pe voi, care^(U) odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. ¹¹ Preaiubiţilor, vă sfătuiesc, ca^(V) pe nişte străini şi călători, să^(W) vă feriţi de poftele firii pământeşti care^(X) se războiesc cu sufletul. ¹² Să aveţi^(Y) o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin^(Z) faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în^(AA) ziua cercetării. ¹³ Fiţi supuşi^(AB) oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, ¹⁴ cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să^(AC) pedepsească pe făcătorii de rele şi să^(AD) laude pe cei ce fac bine. ¹⁵ Căci voia lui Dumnezeu este ca^(AE), făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. ¹⁶ Purtaţi-vă ca^(AF) nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi^(AG) ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Cinstiţi^(AH) pe toţi oamenii; iubiţi^(AI) pe fraţi; temeţi-vă^(AJ) de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! ¹⁸ Slugilor^(AK), fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. ¹⁹ Căci este un lucru plăcut^(AL) dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept. ²⁰ În adevăr, ce^(AM) fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. ²¹ Şi la^(AN) aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos^(AO) a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă^(AP), ca să călcaţi pe urmele Lui. ²² „El^(AQ) n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” ²³ Când^(AR) era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se^(AS) supunea dreptului Judecător. ²⁴ El^(AT) a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca^(AU) noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin^(AV) rănile Lui aţi fost vindecaţi. ²⁵ Căci eraţi^(AW) ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la^(AX) Păstorul şi Episcopul^[a] sufletelor voastre.