1 Petru 2

Nouă Traducere În Limba Română

2 Daţi deci la o parte orice răutate, orice înşelăciune, ipocrizie, gelozie şi orice fel de calomnii! ² Ca nişte copii nou-născuţi, să doriţi laptele duhovnicesc cel curat, pentru ca prin el să puteţi creşte spre mântuire, ³ dacă aţi gustat într-adevăr că Domnul este bun.

Piatra cea vie şi o spiţă aleasă

⁴ Veniţi la El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Iar voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. ⁶ Căci în Scriptură este spus:

⁷ Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, El este Cel Preţios, dar pentru cei ce nu cred,

⁸ şi

Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost şi ei destinaţi.

⁹ Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. ¹⁰ Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.

¹¹ Preaiubiţilor, vă îndemn, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului! ¹² Să aveţi o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deşi vă vorbesc de rău ca pe nişte răufăcători, totuşi, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.

Supunere faţă de autorităţile omeneşti

¹³ Fiţi supuşi oricărei autorităţi omeneşti, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, ¹⁴ fie guvernatorilor, ca unii trimişi de el să-i pedepsească pe răufăcători şi să-i laude pe cei ce fac binele. ¹⁵ Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceţi la tăcere ignoranţa oamenilor proşti. ¹⁶ Trăiţi ca nişte oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu! ¹⁷ Daţi cinste tuturor oamenilor, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, onoraţi-l pe împărat!

¹⁸ Sclavilor, fiţi supuşi stăpânilor cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor aspri, ¹⁹ pentru că este o virtute^[d] dacă, datorită conştiinţei faţă de Dumnezeu, cineva îndură întristarea, suferind pe nedrept. ²⁰ Căci ce onoare este să înduraţi dacă aţi păcătuit şi sunteţi loviţi? Dar dacă înduraţi atunci când aţi făcut binele şi astfel suferiţi, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu. ²¹ Şi la aceasta aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcaţi pe urmele Lui.

²³ Când a fost insultat, n-a insultat înapoi, când a suferit, n-a ameninţat, ci S-a încredinţat Celui Ce judecă drept. ²⁴ El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn^[f], pentru ca, murind faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. ²⁵ Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul^[g] şi Supraveghetorul^[h] sufletelor voastre.