1 Corinteni 11

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Ţinuta femeii în adunări

11 Călcaţi pe urmele^(A) mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. ² Vă laud că^(B) în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi^(C) învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. ³ Dar vreau să ştiţi că Hristos^(D) este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul^(E) femeii şi că Dumnezeu este capul^(F) lui Hristos. ⁴ Orice bărbat care se roagă sau proroceşte^(G) cu capul acoperit îşi necinsteşte Capul său. ⁵ Dimpotrivă, orice femeie^(H) care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă^(I). ⁶ Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar dacă este ruşine^(J) pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. ⁷ Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este^(K) chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. ⁸ În adevăr, nu^(L) bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, ⁹ şi nu^(M) bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ¹⁰ De aceea, femeia, din pricina îngerilor^(N), trebuie să^(O) aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. ¹¹ Totuşi^(P), în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. ¹² Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul, prin femeie, şi toate^(Q) sunt de la Dumnezeu. ¹³ Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? ¹⁴ Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, ¹⁵ pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învălitoare a capului. ¹⁶ Dacă^(R) iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici^(S) bisericile lui Dumnezeu.

Despre cina Domnului

¹⁷ Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. ¹⁸ Mai întâi de toate, aud^(T) că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, ¹⁹ căci trebuie^(U) să fie şi partide între voi, ca^(V) să iasă la lumină cei găsiţi buni. ²⁰ Când vă adunaţi dar în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi cina Domnului. ²¹ Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul^(W) este beat. ²² Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica^(X) lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine^(Y) pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. ²³ Căci am^(Z) primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că^(AA) Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. ²⁴ Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. ²⁵ Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el”. ²⁶ Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până^(AB) va veni El. ²⁷ De aceea^(AC), oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. ²⁸ Fiecare^(AD) să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. ²⁹ Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. ³⁰ Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. ³¹ Dacă^(AE) ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. ³² Dar când suntem judecaţi, suntem^(AF) pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. ³³ Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. ³⁴ Dacă-i este foame^(AG) cuiva, să mănânce acasă^(AH), pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă.

Celelalte lucruri le voi^(AI) rândui când voi^(AJ) veni.