¹ Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea^(A) Ta,
au pângărit Templul Tău cel sfânt^(B)
şi au^(C) prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
² Trupurile^(D) neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
³ Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,
şi^(E) n-a fost nimeni să-i îngroape.
⁴ Am ajuns de^(F) ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
⁵ Până^(G) când, Doamne, Te vei mânia fără încetare
şi va^(H) arde mânia Ta ca focul?
⁶ Varsă-Ţi^(I) mânia peste neamurile care nu^(J) Te cunosc
şi peste împărăţiile care nu cheamă^(K) Numele Tău!
⁷ Căci au mâncat pe Iacov
şi i-au pustiit locuinţa.
⁸ Nu-Ţi^(L) mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri,
ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale!
Căci suntem nenorociţi^(M) de tot!
⁹ Ajută-ne^(N), Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele^(O) Tău!
¹⁰ Pentru ce^(P) să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
Să se ştie înaintea ochilor noştri, printre neamuri,
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
¹¹ Să ajungă^(Q) până la Tine gemetele prinşilor de război!
Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
¹² Întoarce vecinilor noştri, de^(R) şapte ori în sânul lor,
batjocurile^(S) care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
¹³ Şi^(T) noi, poporul Tău, turma păşunii Tale,
Te vom lăuda în veci
şi vom^(U) vesti din neam în neam laudele tale.