Geneza 12-43

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan

12 Domnul^(A) zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. ² Voi face^(B) din tine un neam mare şi te voi^(C) binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi^(D) vei fi o binecuvântare. ³ Voi binecuvânta^(E) pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate^(F) în tine.” ⁴ Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. ⁵ Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile^(G) pe care le câştigaseră în Haran^(H). Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. ⁶ Avram a străbătut^(I) ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul^(J) lui More. Canaaniţii^(K) erau atunci în ţară. ⁷ Domnul^(L) S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei^(M) tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar^(N) Domnului, care i Se arătase. ⁸ De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat^(O) Numele Domnului. ⁹ Avram şi-a urmat^(P) drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Avram, în Egipt

¹⁰ A venit însă o foamete^(Q) în ţară, şi Avram s-a pogorât^(R) în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare^(S) foamete în ţară. ¹¹ Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă^(T) la faţă. ¹² Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Şi pe mine mă vor omorî^(U), iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. ¹³ Spune^(V), rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.” ¹⁴ Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut^(W) că nevasta lui era foarte frumoasă. ¹⁵ Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o la Faraon, şi femeia a fost adusă^(X) în casa lui Faraon. ¹⁶ Pe Avram l-a primit bine^(Y) din pricina ei şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile. ¹⁷ Dar Domnul a lovit^(Z) cu mari urgii pe Faraon şi casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. ¹⁸ Atunci, Faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce^(AA) nu mi-ai spus că este nevastă-ta? ¹⁹ De ce ai zis: ‘Este sora mea’, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!” ²⁰ Şi Faraon^(AB) a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot

13 Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi^(AC), el, nevastă-sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. ² Avram^(AD) era foarte bogat în vite, în argint şi în aur. ³ Din ţara de la miazăzi^(AE) s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai, ⁴ în locul^(AF) unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat^(AG) Numele Domnului. ⁵ Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. ⁶ Şi ţinutul^(AH) acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau aşa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. ⁷ S-a iscat^(AI) o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii^(AJ) şi fereziţii locuiau atunci în ţară. ⁸ Avram a zis lui Lot: „Te rog, să^(AK) nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. ⁹ Nu-i^(AL) oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă^(AM) apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” ¹⁰ Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia^(AN) Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici^(AO) Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar^(AP), era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. ¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. ¹² Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot^(AQ) a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins^(AR) corturile până la Sodoma. ¹³ Oamenii din Sodoma erau^(AS) răi şi afară din cale de păcătoşi^(AT) împotriva Domnului.

Făgăduinţa dată lui Avram

¹⁴ Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărţit^(AU) Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte^(AV) şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; ¹⁵ căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie^(AW) şi seminţei^(AX) tale în veac. ¹⁶ Îţi voi face sămânţa^(AY) ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată. ¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da.” ¹⁸ Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit^(AZ) lângă stejarii lui Mamre, care sunt^(BA) lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

Avram biruieşte pe împăraţi

14 Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului^(BB), a lui Arioc, împăratul Elasarului, a lui Chedorlaomer, împăratul Elamului^(BC), şi a lui Tideal, împăratul Goiimului, ² s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei^(BD), cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului, şi cu împăratul Belei sau Ţoarului^(BE). ³ Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică^(BF) Marea Sărată. ⁴ Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi^(BG) lui Chedorlaomer, şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat. ⁵ Dar, în anul al paisprezecelea, Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit şi au bătut pe Refaimi^(BH) la Aşterot-Carnaim^(BI), pe Zuzimi^(BJ) la Ham, pe Emimi^(BK) la Şave-Chiriataim ⁶ şi pe Horiţi^(BL) în muntele lor Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie. ⁷ Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar^(BM). ⁸ Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, ⁹ şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi împotriva a cinci. ¹⁰ Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală^(BN). Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte^(BO). ¹¹ Biruitorii au luat toate^(BP) bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toate merindele lor şi au plecat. ¹² Au luat şi pe Lot, fiul fratelui^(BQ) lui Avram, care^(BR) locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat. ¹³ A venit unul care scăpase şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia^(BS) lângă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură^(BT) de pace cu Avram. ¹⁴ Cum a auzit Avram că fratele^(BU) său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi^(BV) în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan^(BW). ¹⁵ Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut^(BX) şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. ¹⁶ A adus înapoi toate^(BY) bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.

Melhisedec binecuvântează pe Avram

¹⁷ După ce^(BZ) s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit^(CA) în întâmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului^(CB). ¹⁸ Melhisedec^(CC), împăratul Salemului, a adus pâine şi vin – el era preot al Dumnezeului^(CD) Celui Preaînalt. ¹⁹ Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat^(CE) să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul^(CF) cerului şi al pământului! ²⁰ Binecuvântat^(CG) să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială^(CH) din toate. ²¹ Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” ²² Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic^(CI) mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, ²³ şi jur că^(CJ) nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogăţit pe Avram’. Nimic pentru mine, ²⁴ afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care^(CK) au mers cu mine: Aner, Eşcol şi Mamre; ei pot să-şi ia partea lor!”

Sămânţa lui Avram

15 După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie^(CL) şi a zis: „Avrame, nu te teme^(CM); Eu sunt scutul^(CN) tău şi răsplata^(CO) ta cea foarte mare.” ² Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci^(CP) mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” ³ Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut^(CQ) în casa mea va fi moştenitorul meu.” ⁴ Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel^(CR) ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” ⁵ Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără^(CS) stelele^(CT), dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa^(CU) va fi sămânţa ta.” ⁶ Avram a crezut^(CV) pe Domnul, şi Domnul i-a socotit^(CW) lucrul acesta ca neprihănire.

Ţara făgăduită seminţei lui Avram

⁷ Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos^(CX) din Ur^(CY), din Haldeea, ca^(CZ) să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” ⁸ Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce^(DA) voi cunoaşte că o voi stăpâni?” ⁹ Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.” ¹⁰ Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat^(DB) în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările^(DC) nu le-a despicat. ¹¹ Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri, dar Avram le-a izgonit. ¹² La apusul soarelui, un somn adânc^(DD) a căzut peste Avram şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric. ¹³ Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărât că^(DE) sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor^(DF) apăsa greu, timp de patru sute de ani. ¹⁴ Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca^(DG) Eu, şi pe urmă va^(DH) ieşi de acolo cu mari bogăţii. ¹⁵ Tu vei^(DI) merge în pace la părinţii^(DJ) tăi; vei^(DK) fi îngropat după o bătrâneţe fericită. ¹⁶ În al patrulea neam^(DL), ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriţilor^(DM) nu şi-a atins^(DN) încă vârful.” ¹⁷ După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc, şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut^(DO) printre dobitoacele despicate. ¹⁸ În ziua aceea, Domnul a făcut^(DP) un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei^(DQ) tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, ¹⁹ şi anume ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor, ²⁰ a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor, ²¹ a amoriţilor, a canaaniţilor, a chirgasiţilor şi a iebusiţilor.”

Sarai şi Agar

16 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse^(DR) deloc copii. Ea avea o roabă^(DS) egipteancă, numită Agar^(DT). ² Şi Sarai a zis^(DU) lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut^(DV) stearpă; intră^(DW), te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat^(DX) cele spuse de Sarai. ³ Atunci, Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise^(DY) ca străin zece ani în ţara Canaan. ⁴ El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ^(DZ) pe stăpână-sa. ⁵ Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea, şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece^(EA) Domnul între mine şi tine!” ⁶ Avram^(EB) a răspuns Saraiei: „Iată^(EC), roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci, Sarai s-a purtat rău cu ea, şi Agar^(ED) a fugit de ea.

Fuga Agarei. Naşterea lui Ismael

⁷ Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, şi anume lângă izvorul^(EE) care este pe drumul ce duce la Şur^(EF). ⁸ El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” ⁹ Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta şi supune-te^(EG) sub mâna ei.” ¹⁰ Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi^(EH) foarte mult sămânţa şi ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată.” ¹¹ Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele^(EI) Ismael^[a], căci Domnul a auzit mâhnirea ta. ¹² El va fi ca^(EJ) un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui şi va locui în^(EK) faţa tuturor fraţilor lui.” ¹³ Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeul care mă vede^[b]!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut^(EL) aici spatele Celui ce m-a văzut!” ¹⁴ De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna^(EM) Celui viu care mă vede^[c]”; ea este între^(EN) Cades şi Bared. ¹⁵ Agar^(EO) a născut lui Avram un fiu şi Avram a pus fiului pe care i l-a născut Agar numele Ismael^(EP). ¹⁶ Avram era de optzeci şi şase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.

Numele lui Avram, schimbat în Avraam

17 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat^(EQ) şi i-a zis: „Eu^(ER) sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă^(ES) înaintea Mea şi fii fără prihană^(ET). ² Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi^(EU) nespus de mult.” ³ Avram s-a aruncat^(EV) cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit astfel: ⁴ „Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl^(EW) multor neamuri. ⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele^(EX) tău va fi Avraam^[d], căci^(EY) te fac tatăl multor neamuri. ⁶ Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri^(EZ) întregi şi din tine vor ieşi împăraţi^(FA). ⁷ Voi pune^(FB) legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi^(FC) Dumnezeul tău şi al seminţei^(FD) tale după tine. ⁸ Ţie şi seminţei tale după tine îţi voi^(FE) da ţara în care locuieşti^(FF) acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică şi Eu voi fi^(FG) Dumnezeul lor.”

Tăierea împrejur

⁹ Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam. ¹⁰ Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească^(FH) între voi să fie tăiat împrejur. ¹¹ Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru, şi acesta să fie semnul^(FI) legământului dintre Mine şi voi. ¹² La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur^(FJ), neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. ¹³ Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani, şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic. ¹⁴ Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit^(FK) din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”

Sarai se numeşte Sara

¹⁵ Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai, ci numele ei să fie Sara. ¹⁶ Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da^(FL) un fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi mama unor neamuri^(FM) întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.” ¹⁷ Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi^(FN) a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” ¹⁸ Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” ¹⁹ Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta Sara^(FO) îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. ²⁰ Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi^(FP) face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult: doisprezece^(FQ) voievozi va naşte şi voi^(FR) face din el un neam mare. ²¹ Dar legământul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care^(FS) ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.” ²² Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam.

Avraam şi casa lui sunt tăiaţi împrejur

²³ Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu. ²⁴ Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. ²⁵ Fiul său Ismael era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. ²⁶ Avraam şi fiul său Ismael au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea. ²⁷ Şi toţi oamenii^(FT) din casa lui: robi născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu bani de la străini au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.

Isaac este făgăduit încă o dată

18 Domnul i S-a arătat la stejarii^(FU) lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. ² Avraam a ridicat ochii^(FV) şi s-a uitat, şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când^(FW) i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ. ³ Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. ⁴ Îngăduie să se aducă puţină^(FX) apă, ca să vi se spele picioarele, şi odihniţi-vă sub copacul acesta. ⁵ Am să mă duc să iau o bucată de pâine^(FY), ca să prindeţi la inimă^(FZ), şi după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta^(GA) treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. ⁶ Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” ⁷ Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. ⁸ Apoi a luat^(GB) unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi le-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat. ⁹ Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort^(GC)”, a răspuns el. ¹⁰ Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea^(GD) aceasta, Mă voi întoarce^(GE) negreşit la tine şi iată că Sara^(GF), nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului care era înapoia lui. ¹¹ Avraam^(GG) şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarei nu-i mai venea rânduiala^(GH) femeilor. ¹² Sara^(GI) a râs în sine, zicând: „Acum^(GJ), când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul^(GK) de asemenea este bătrân.” ¹³ Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ ¹⁴ Este^(GL) oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul^(GM) pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.” ¹⁵ Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”

Avraam mijloceşte pentru Sodoma

¹⁶ Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă^(GN). ¹⁷ Atunci, Domnul a zis: „Să ascund^(GO) Eu oare de Avraam ce am să fac?… ¹⁸ Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate^(GP) toate neamurile pământului. ¹⁹ Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… ²⁰ Şi Domnul a zis: „Strigătul^(GQ) împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. ²¹ De aceea Mă voi pogorî^(GR) acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine şi, dacă nu va fi aşa, voi şti^(GS).” ²² Bărbaţii^(GT) aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea^(GU) tot înaintea Domnului. ²³ Avraam s-a^(GV) apropiat şi a zis: „Vei^(GW) nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? ²⁴ Poate^(GX) că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? ²⁵ Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca^(GY) cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă^(GZ) tot pământul nu va face oare dreptate?” ²⁶ Şi Domnul a zis: „Dacă voi^(HA) găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” ²⁷ Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată^(HB), am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât^(HC) praf şi cenuşă. ²⁸ Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.” ²⁹ Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” ³⁰ Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” ³¹ Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” ³² Avraam a zis: „Să^(HD) nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul^(HE) a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” ³³ După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

Cei doi îngeri la Sodoma

19 Cei doi îngeri^(HF) au ajuns la Sodoma seara, şi Lot^(HG) şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. ² Apoi a zis: „Domnii mei^(HH), intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, şi spălaţi-vă^(HI) picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum”. „Nu”,^(HJ) au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă”. ³ Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit^(HK) o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat. ⁴ Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. ⁵ Au^(HL) chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i^(HM) afară la noi, ca să^(HN) ne împreunăm cu ei.” ⁶ Lot^(HO) a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el ⁷ şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! ⁸ Iată^(HP) că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă^(HQ) au venit sub umbra acoperişului casei mele.” ⁹ Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta^(HR) a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă^(HS) pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor”. Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. ¹⁰ Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa. ¹¹ Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire^(HT), de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

Nimicirea Sodomei şi Gomorei

¹² Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate – scoate-i^(HU) din locul acesta. ¹³ Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că^(HV) a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis^(HW) Domnul, ca să-l nimicim.” ¹⁴ Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră^(HX) pe fetele lui: „Sculaţi-vă”^(HY), a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea”. Dar ginerii^(HZ) lui credeau că glumeşte. ¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te^(IA), ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.” ¹⁶ Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul^(IB) voia să-i cruţe; i-au scos^(IC) şi i-au lăsat afară din cetate. ¹⁷ După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi^(ID) viaţa; să^(IE) nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” ¹⁸ Lot le-a zis: „O! nu^(IF), Doamne! ¹⁹ Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri. ²⁰ Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo…, este aşa de mică… şi să scap cu viaţă!” ²¹ Şi El i-a zis: „Iată^(IG) că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. ²² Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu^(IH) pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele^(II) Ţoar^[e]. ²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci, Domnul^(IJ) a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. ²⁵ A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea^(IK) pe pământ. ²⁶ Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp^(IL) de sare. ²⁷ Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse^(IM) înaintea Domnului. ²⁸ Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum^(IN), ca fumul unui cuptor. ²⁹ Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte^(IO) de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

Păcatul fetelor lui Lot

³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte^(IP) cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fete ale lui. ³¹ Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta ca să intre^(IQ) la noi după obiceiul tuturor ţărilor. ³² Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa^(IR) prin tatăl nostru.” ³³ Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.” ³⁵ Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El^(IS) este tatăl moabiţilor din ziua de azi. ³⁸ Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El^(IT) este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

Avraam, în Gherar

20 Avraam a plecat^(IU) de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades^(IV) şi Şur şi a locuit^(IW) ca străin în Gherar. ² Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este^(IX) sora-mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat^(IY) pe Sara. ³ Atunci, Dumnezeu^(IZ) S-a arătat noaptea în vis^(JA) lui Abimelec şi i-a zis: „Iată^(JB), ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” ⁴ Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne^(JC), vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? ⁵ Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată^(JD) şi cu mâini nevinovate.” ⁶ Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am^(JE) şi ferit să păcătuieşti împotriva^(JF) Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. ⁷ Acum, dă omului nevasta înapoi, căci^(JG) el este proroc. Se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii^(JH) că vei muri negreşit, tu şi tot^(JI) ce-i al tău.” ⁸ Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă. ⁹ Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină^(JJ) peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau^(JK) nicidecum făcute.” ¹⁰ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” ¹¹ Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu^(JL) în ţara aceasta şi că au să mă omoare^(JM) din pricina nevestei mele. ¹² De altfel, este adevărat că este^(JN) sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele şi a ajuns să-mi fie nevastă. ¹³ Când m-a scos Dumnezeu^(JO) din casa tatălui meu, am zis Sarei: ‘Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune^(JP) despre mine că sunt fratele tău.’ ” ¹⁴ Abimelec a luat^(JQ) oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa. ¹⁵ Abimelec a zis: „Iată, ţara^(JR) mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.” ¹⁶ Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui^(JS) tău o mie de arginţi; aceasta^(JT) să-ţi fie o dovadă^(JU) de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.” ¹⁷ Avraam^(JV) s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască. ¹⁸ Fiindcă Domnul încuiase^(JW) pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Naşterea lui Isaac

21 Domnul Şi-a adus aminte^(JX) de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce^(JY) făgăduise. ² Sara^(JZ) a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea^(KA) hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. ³ Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac^(KB). ⁴ Avraam a tăiat împrejur^(KC) pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum^(KD) îi poruncise Dumnezeu. ⁵ Avraam^(KE) era în vârstă de o sută de ani la naşterea fiului său Isaac. ⁶ Şi Sara a zis: „Dumnezeu^(KF) m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.” ⁷ Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi^(KG) i-am născut un fiu la bătrâneţe!”

Izgonirea Agarei în pustie

⁸ Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac. ⁹ Sara a văzut râzând^(KH) pe fiul pe care-l^(KI) născuse lui Avraam egipteanca^(KJ) Agar. ¹⁰ Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte^(KK) pe roaba aceasta şi pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” ¹¹ Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina^(KL) fiului său. ¹² Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ţi cere, căci numai din Isaac^(KM) va ieşi o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău. ¹³ Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam^(KN), căci este sămânţa ta.” ¹⁴ A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă, a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care i l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul^(KO). Ea a plecat şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba. ¹⁵ Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş ¹⁶ şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă. ¹⁷ Dumnezeu^(KP) a auzit glasul copilului, şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. ¹⁸ Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână, căci voi face^(KQ) din el un neam mare.” ¹⁹ Şi Dumnezeu^(KR) i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. ²⁰ Dumnezeu^(KS) a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie şi^(KT) a ajuns vânător cu arcul. ²¹ A locuit în pustiul Paran, şi mamă-sa i-a luat o nevastă^(KU) din ţara Egiptului.

Legământul lui Avraam cu Abimelec

²² În vremea aceea, Abimelec^(KV), însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu^(KW) este cu tine în tot ce faci. ²³ Jură-mi^(KX) acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.” ²⁴ Avraam a zis: „Jur!” ²⁵ Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila^(KY) robii lui Abimelec. ²⁶ Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decât azi.” ²⁷ Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec, şi au făcut legământ^(KZ) amândoi. ²⁸ Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă. ²⁹ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt^(LA) aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?” ³⁰ El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie^(LB) că am săpat fântâna aceasta.” ³¹ Iată de ce locul acela se numeşte^(LC) Beer-Şeba^[f], căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia. ³² Astfel au făcut ei legământ la Beer-Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor. ³³ Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba şi a chemat^(LD) acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veşnic^(LE). ³⁴ Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.

Jertfirea lui Isaac

22 După aceste lucruri, Dumnezeu^(LF) a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el. ² Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul^(LG) tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara^(LH) Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” ³ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. ⁴ A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. ⁵ Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” ⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus^(LI) în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună. ⁷ Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” ⁸ „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. ⁹ Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar^(LJ), deasupra lemnelor. ¹⁰ Apoi, Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. ¹¹ Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. ¹² Îngerul a zis: „Să^(LK) nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum^(LL) că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” ¹³ Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş, şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. ¹⁴ Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”^[g]. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.” ¹⁵ Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam ¹⁶ şi a zis: „‘Pe^(LM) Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, ¹⁷ te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele^(LN) cerului şi ca nisipul^(LO) de pe ţărmul mării, şi sămânţa^(LP) ta va stăpâni^(LQ) cetăţile vrăjmaşilor ei. ¹⁸ Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în^(LR) sămânţa ta, pentru că^(LS) ai ascultat de porunca Mea!’ ” ¹⁹ Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

Spiţa neamului lui Nahor

²⁰ După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca^(LT) a născut şi ea copii fratelui tău Nahor, ²¹ şi anume pe Uţ^(LU), întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram, ²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel. ²³ Betuel^(LV) a născut pe Rebeca^(LW). Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.” ²⁴ Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.

Moartea şi îngroparea Sarei

23 Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei. ² Sara a murit la Chiriat-Arba^(LX), adică Hebron^(LY), în ţara Canaan, şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plângă. ³ Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het: ⁴ „Eu^(LZ) sunt străin şi venetic printre voi; daţi-mi^(MA) un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.” ⁵ Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: ⁶ „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor^(MB) al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.” ⁷ Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het. ⁸ Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, ⁹ să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.” ¹⁰ Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau^(MC) pe poarta cetăţii: ¹¹ „Nu^(MD), domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu, şi îngroapă-ţi moarta.” ¹² Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării. ¹³ Şi a vorbit astfel lui Efron în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului. Primeşte-l de la mine, şi-mi voi îngropa moarta în el.” ¹⁴ Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam: ¹⁵ „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli^(ME) de argint – ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!” ¹⁶ Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cântărit^(MF) lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. ¹⁷ Ogorul^(MG) lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur ¹⁸ au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii. ¹⁹ După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. ²⁰ Ogorul şi peştera din el au fost întărite^(MH) astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormântare, de către fiii lui Het.

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac

24 Avraam^(MI) era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase^(MJ) pe Avraam în orice lucru. ² Avraam a zis celui mai bătrân^(MK) rob din casa lui, care era îngrijitorul^(ML) tuturor averilor lui: „Pune-ţi^(MM), te rog, mâna sub coapsa mea ³ şi te voi pune să juri^(MN) pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că^(MO) nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc, ⁴ ci^(MP) te vei duce în ţara^(MQ) şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” ⁵ Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?” ⁶ Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! ⁷ Domnul, Dumnezeul cerului, care^(MR) m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei^(MS) tale voi da ţara aceasta’, va^(MT) trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. ⁸ Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei^(MU) fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” ⁹ Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. ¹⁰ Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având^(MV) cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea^(MW) lui Nahor. ¹¹ A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile^(MX) să scoată apă. ¹² Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(MY) stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă^(MZ) astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. ¹³ Iată, stau^(NA) lângă izvorul acesta de apă, şi fetele^(NB) oamenilor din cetate vin să scoată apă. ¹⁴ Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta^(NC) voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” ¹⁵ Nu sfârşise el încă de vorbit, şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi^(ND), nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. ¹⁶ Fata era^(NE) foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. ¹⁷ Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” ¹⁸ „Bea, domnul meu”, a răspuns^(NF) ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea. ¹⁹ După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.” ²⁰ A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui. ²¹ Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul^(NG) a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. ²² Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă^(NH) de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur. ²³ Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” ²⁴ Ea a răspuns: „Eu sunt^(NI) fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.” ²⁵ Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.” ²⁶ Atunci, omul^(NJ) a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ²⁷ zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul^(NK) stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea^(NL) şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat^(NM) în casa fraţilor stăpânului meu.” ²⁸ Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. ²⁹ Rebeca avea un frate, numit Laban^(NN). Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. ³⁰ Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, ³¹ şi a zis: „Vino, binecuvântatul^(NO) Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.” ³² Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat^(NP) paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. ³³ Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc^(NQ) până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban. ³⁴ Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. ³⁵ Domnul a umplut^(NR) de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. ³⁶ Sara, nevasta stăpânului meu, a născut^(NS) la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are. ³⁷ Stăpânul^(NT) meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc, ³⁸ ci^(NU) să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ ³⁹ Eu^(NV) am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ ⁴⁰ Şi el mi-a răspuns^(NW): ‘Domnul, înaintea^(NX) căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. ⁴¹ Vei^(NY) fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ ⁴² Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne^(NZ), Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, ⁴³ iată, eu^(OA) stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta» ⁴⁴ şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ ” ⁴⁵ Înainte^(OB) de a sfârşi de vorbit^(OC) în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.” ⁴⁶ Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele. ⁴⁷ Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus^(OD) veriga în nas şi brăţările la mâini. ⁴⁸ Apoi am plecat^(OE) capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui^(OF) stăpânului meu pentru fiul lui. ⁴⁹ Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă^(OG) şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” ⁵⁰ Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul^(OH) vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune^(OI) nici rău, nici bine. ⁵¹ Iată, Rebeca este^(OJ) înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” ⁵² Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat^(OK) cu faţa la pământ înaintea Domnului. ⁵³ Şi robul a scos scule^(OL) de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate^(OM) fratelui său şi mamei sale. ⁵⁴ După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă^(ON) să mă întorc la stăpânul meu.” ⁵⁵ Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile, pe urmă, poate să plece.” ⁵⁶ El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.” ⁵⁷ Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” ⁵⁸ Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. ⁵⁹ Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica^(OO) ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. ⁶⁰ Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama^(OP) a mii de zeci de mii şi sămânţa^(OQ) ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!” ⁶¹ Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat. ⁶² Isaac se întorsese de la fântâna^(OR) Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi. ⁶³ Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină^(OS) pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. ⁶⁴ Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat^(OT) jos de pe cămilă. ⁶⁵ Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit. ⁶⁶ Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. ⁶⁷ Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat^(OU) Isaac pentru pierderea mamei sale.

Moartea lui Avraam

25 Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. ² Ea^(OV) i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah. ³ Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii. ⁴ Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei. ⁵ Avraam^(OW) a dat lui Isaac toate averile sale. ⁶ Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat^(OX) de lângă fiul său Isaac înspre^(OY) răsărit, în Ţara Răsăritului. ⁷ Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani. ⁸ Avraam şi-a dat duhul şi a murit^(OZ) după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile, şi a fost adăugat^(PA) la poporul său. ⁹ Isaac şi Ismael, fiii^(PB) săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre. ¹⁰ Acesta este ogorul^(PC) pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo^(PD) au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara. ¹¹ După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna^(PE) Lahai-Roi.

Urmaşii lui Ismael

¹² Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l^(PF) născuse lui Avraam egipteanca Agar, roaba Sarei. ¹³ Iată^(PG) numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, ¹⁴ Mişma, Duma, Masa, ¹⁵ Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma. ¹⁶ Aceştia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi^(PH), după neamurile lor. ¹⁷ Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat^(PI) duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său. ¹⁸ Fiii lui au locuit^(PJ) de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a aşezat în faţa^(PK) tuturor fraţilor lui.

Esau şi Iacov

¹⁹ Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.

Avraam a născut pe Isaac.

²⁰ Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata^(PL) lui Betuel, Arameul din Padan-Aram^[h], şi sora^(PM) lui Laban, Arameul. ²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, şi Domnul^(PN) l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca^(PO) a rămas însărcinată. ²² Copiii se băteau în pântecele ei, şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe^(PP) pe Domnul.

²³ Şi Domnul i-a zis:

²⁴ S-au împlinit zilele când avea să nască şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni. ²⁵ Cel dintâi a ieşit roşu de^(PT) tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau^[i]. ²⁶ Apoi a ieşit fratele său, care^(PU) ţinea cu mâna de călcâi pe Esau, şi de aceea i-au pus numele^(PV) Iacov^[j]. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei.

Esau îşi vinde dreptul de întâi născut

²⁷ Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător^(PW) îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniştit^(PX), care stătea acasă^(PY) în corturi. ²⁸ Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca^(PZ) din vânatul lui; Rebeca^(QA) însă iubea mai mult pe Iacov. ²⁹ Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. ³⁰ Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom^[k]. ³¹ Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” ³² Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?” ³³ Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut^(QB) dreptul de întâi născut lui Iacov. ³⁴ Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut^(QC); apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.

Isaac, în ţara filistenilor. Legământul cu Abimelec

26 În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi^(QD), care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec^(QE), împăratul filistenilor, la Gherar. ² Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te pogorî în Egipt! Rămâi^(QF) în ţara în care îţi voi spune. ³ Locuieşte ca străin^(QG) în ţara aceasta. Eu voi^(QH) fi cu tine şi te^(QI) voi binecuvânta, căci^(QJ) toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine^(QK) jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam. ⁴ Îţi voi^(QL) înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa^(QM) ta, ca răsplată ⁵ pentru că Avraam^(QN) a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.” ⁶ Astfel, Isaac a rămas la Gherar. ⁷ Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el^(QO) zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică^(QP) să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca^(QQ) era frumoasă la chip. ⁸ Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevastă-sa Rebeca. ⁹ Abimelec a trimis să cheme pe Isaac şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice: ‘E soră-mea’?” Isaac i-a răspuns: „Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.” ¹⁰ Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta, şi ne-ai fi^(QR) făcut vinovaţi.” ¹¹ Atunci, Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge^(QS) de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”

Averea lui Isaac şi certurile

¹² Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit^(QT) în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat^(QU). ¹³ Astfel, omul acesta s-a îmbogăţit^(QV) şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. ¹⁴ Avea cirezi de vite şi turme de oi şi un mare număr de robi, de aceea filistenii îl pizmuiau^(QW). ¹⁵ Toate fântânile pe care^(QX) le săpaseră robii tatălui său pe vremea tatălui său Avraam, filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărână. ¹⁶ Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns^(QY) mult mai puternic decât noi.” ¹⁷ Isaac a plecat de acolo şi a tăbărât în valea Gherar, unde s-a aşezat cu locuinţa. ¹⁸ Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său Avraam şi pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam, şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume^(QZ) pe care le pusese tatăl său. ¹⁹ Robii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor. ²⁰ Păstorii din Gherar s-au certat^(RA) însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.” Şi a pus fântânii numele Esec^[l], pentru că se certaseră cu el. ²¹ Apoi au săpat o altă fântână, pentru care iar au făcut gâlceavă, de aceea a numit-o Sitna^[m]. ²² Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, şi a numit-o Rehobot^[n], „căci”, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde^(RB) în ţară.” ²³ De acolo s-a suit la Beer-Şeba. ²⁴ Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu^(RC) sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme^(RD), căci Eu sunt^(RE) cu tine. Te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa din pricina robului Meu Avraam.” ²⁵ Isaac a zidit^(RF) acolo un altar, a chemat^(RG) Numele Domnului şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână. ²⁶ Abimelec a venit din Gherar la el cu prietenul său Ahuzat şi cu Picol^(RH), căpetenia oştirii lui. ²⁷ Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine voi^(RI), care mă urâţi şi m-aţi izgonit^(RJ) de la voi?” ²⁸ Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este^(RK) cu tine. De aceea zicem: ‘Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine! ²⁹ Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum^(RL) eşti binecuvântat de Domnul.’ ” ³⁰ Isaac^(RM) le-a dat un ospăţ şi au mâncat şi au băut. ³¹ S-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ^(RN). Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace. ³² În aceeaşi zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau şi i-au zis: „Am dat de apă!” ³³ Şi el a numit-o Şiba^[o]. De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba^(RO) până în ziua de azi.

Întâia căsătorie a lui Esau

³⁴ La vârsta de patruzeci^(RP) de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon. ³⁵ Ele^(RQ) au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Binecuvântarea lui Esau

27 Isaac îmbătrânise şi ochii^(RR) îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. ² Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu^(RS) ştiu ziua morţii mele. ³ Acum^(RT) dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul^(RU) meu înainte de a muri.” ⁵ Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă. ⁶ Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: ⁷ ‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ ⁸ Acum, fiule, ascultă^(RV) sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. ⁹ Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare^(RW) gustoasă, cum îi place; ¹⁰ tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze^(RX) înainte de moartea lui.” ¹¹ Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau^(RY) este păros, iar eu n-am păr deloc. ¹² Poate că tatăl meu mă va pipăi^(RZ) şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul^(SA).” ¹³ Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine^(SB)! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” ¹⁴ Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare^(SC) cum îi plăcea tatălui său. ¹⁵ În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune^(SD) ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. ¹⁶ I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr. ¹⁷ Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise. ¹⁸ El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?” ¹⁹ Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze^(SE) sufletul tău!” ²⁰ Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” ²¹ Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi^(SF), fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” ²² Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” ²³ Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase^(SG), ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat. ²⁴ Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.” ²⁵ Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te^(SH) binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin, şi a băut. ²⁶ Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.”

²⁷ Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis:

³⁰ Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. ³¹ A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănâncă^(SQ) din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” ³² Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” ³³ Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne^(SR) binecuvântat.” ³⁴ Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete^(SS), pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” ³⁵ Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.” ³⁶ Esau a zis: „Da, nu degeaba^(ST) i-au pus numele Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat^(SU) dreptul de întâi născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” ³⁷ Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân^(SV) peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu^(SW) şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” ³⁸ Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns^(SX).

³⁹ Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis:

Esau urăşte pe Iacov

⁴¹ Esau a prins ură^(TB) pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele^(TC) de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am^(TD) să ucid pe fratele meu Iacov.” ⁴² Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune^(TE) pe tine, omorându-te. ⁴³ Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în^(TF) Haran, ⁴⁴ şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, ⁴⁵ până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” ⁴⁶ Rebeca a zis lui Isaac: „M-am^(TG) scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov^(TH) va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”

Fuga lui Iacov în Mesopotamia

28 Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat^(TI) şi i-a dat porunca aceasta: „Să^(TJ) nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan. ² Scoală-te^(TK), du-te la Padan-Aram^(TL), în casa lui Betuel^(TM), tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban^(TN), fratele mamei tale. ³ Dumnezeul^(TO) cel atotputernic^[q] să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade! ⁴ Să-ţi dea binecuvântarea^(TP) lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti^(TQ) ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.” ⁵ Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.

Esau mai ia o nevastă

⁶ Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.” ⁷ A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram. ⁸ Esau a înţeles^(TR) astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac. ⁹ Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat^(TS), fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot^(TT).

Scara cerului

¹⁰ Iacov a plecat din Beer-Şeba^(TU) şi şi-a luat drumul spre Haran^(TV). ¹¹ A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. ¹² Şi a visat^(TW) o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii^(TX) lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea. ¹³ Şi Domnul^(TY) stătea deasupra^[r] ei şi zicea: „Eu^(TZ) sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul^(UA) pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. ¹⁴ Sămânţa ta va fi ca pulberea^(UB) pământului; te vei întinde^(UC) la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. ¹⁵ Iată, Eu^(UD) sunt cu tine; te voi păzi^(UE) pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce^(UF) înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi^(UG) până^(UH) nu voi împlini ce-ţi spun.” ¹⁶ Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul^(UI) acesta, şi eu n-am ştiut.” ¹⁷ I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” ¹⁸ Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp^(UJ) de aducere-aminte şi a turnat^(UK) untdelemn pe vârful ei. ¹⁹ A dat locului^(UL) acestuia numele Betel^[s], dar mai înainte cetatea se chema Luz. ²⁰ Iacov^(UM) a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă^(UN) va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine^(UO) să mănânc şi haine să mă îmbrac ²¹ şi dacă mă voi întoarce^(UP) în pace în casa tatălui meu, atunci^(UQ) Domnul va fi Dumnezeul meu; ²² piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere-aminte va fi casa lui Dumnezeu^(UR) şi Îţi voi da a zecea parte din tot^(US) ce-mi vei da.”

Iacov, la Laban

29 Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara^(UT) celor ce locuiesc la Răsărit. ² S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână, şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau, căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii. ⁴ Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei. ⁵ El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei. ⁶ El le-a zis: „Este^(UU) sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. ⁷ El a zis: „Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.” ⁸ Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.” ⁹ Pe când le vorbea el încă, vine Rahela^(UV) cu oile tatălui său, căci ea le păzea. ¹⁰ Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit^(UW) piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ Apoi Iacov a sărutat^(UX) pe Rahela şi a început să plângă tare. ¹² Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl^(UY) ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga^(UZ) de a spus tatălui său. ¹³ Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a^(VA) alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. ¹⁴ Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat^(VB), tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

Lea şi Rahela

¹⁵ Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” ¹⁶ Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea şi cea mai mică, Rahela. ¹⁷ Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă. ¹⁸ Iacov iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi^(VC) sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” ¹⁹ Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” ²⁰ Astfel, Iacov a slujit^(VD) şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. ²¹ În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru^(VE) la ea.” ²² Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ^(VF). ²³ Seara, a luat pe fiică-sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. ²⁴ Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. ²⁵ A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?” ²⁶ Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. ²⁷ Isprăveşte^(VG) săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.” ²⁸ Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. ²⁹ Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. ³⁰ Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea^(VH) mai mult decât pe Lea, şi a mai slujit la Laban^(VI) alţi şapte ani.

Copiii făcuţi lui Iacov de Lea

³¹ Domnul a văzut^(VJ) că Lea nu era iubită şi a făcut-o^(VK) să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. ³² Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut^(VL) mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.” ³³ A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). ³⁴ Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). ³⁵ A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele^(VM) Iuda (Lăudat fie Domnul!). Şi a încetat să mai nască.

Copiii lui Iacov

30 Când a văzut Rahela că nu face^(VN) copii lui Iacov, a pizmuit^(VO) pe soră-sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori^(VP) mor!” ² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare^(VQ) în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” ³ Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha^(VR); culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei^(VS) şi să am^(VT) şi eu copii prin ea.” ⁴ Şi i-a dat de^(VU) nevastă pe roaba ei Bilha, şi Iacov s-a culcat cu ea. ⁵ Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu. ⁶ Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate^(VV) şi mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). ⁷ Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu. ⁸ Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali^(VW) (Luptele lui Dumnezeu). ⁹ Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa şi a dat-o^(VX) lui Iacov de nevastă. ¹⁰ Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu. ¹¹ „Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). ¹² Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov. ¹³ „Ce fericită sunt!” a zis Lea, „căci femeile mă vor numi^(VY) fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit). ¹⁴ Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leii: „Dă-mi^(VZ), te rog, din mandragorele fiului tău.” ¹⁵ Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge^(WA) că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” ¹⁶ Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea. ¹⁷ Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu. ¹⁸ Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). ¹⁹ Lea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov. ²⁰ Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon^(WB) (Locuinţă). ²¹ În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată). ²² Dumnezeu Şi-a adus aminte^(WC) de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii. ²³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara^(WD)!” ²⁴ Şi i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul^(WE) să-mi mai adauge un fiu!”

Îmbogăţirea lui Iacov

²⁵ După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă^(WF) să plec, ca să mă duc^(WG) acasă, în ţara mea. ²⁶ Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit^(WH), şi voi pleca, fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.” ²⁷ Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine^(WI) că Domnul m-a binecuvântat din^(WJ) pricina ta; ²⁸ hotărăşte-mi simbria^(WK) ta şi ţi-o voi da.” ²⁹ Iacov i-a răspuns: „Ştii^(WL) cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine, ³⁰ căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc^(WM) şi pentru casa mea?” ³¹ Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi. ³² Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta^(WN) să fie simbria mea. ³³ Iată cum se va dovedi^(WO) cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei şi se va găsi la mine să fie socotit ca furat.” ³⁴ Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis.” ³⁵ În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. ³⁶ Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov, şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban. ³⁷ Iacov^(WP) a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele. ³⁸ Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca, atunci când vor veni să bea, să zămislească. ³⁹ Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi. ⁴⁰ Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. ⁴¹ Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. ⁴² Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. ⁴³ Omul acela s-a îmbogăţit^(WQ) astfel din ce în ce mai mult; a avut multe^(WR) turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Plecarea lui Iacov în Canaan

31 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia^(WS) aceasta.” ² Iacov s-a uitat şi la faţa^(WT) lui Laban şi iată că ea nu mai^(WU) era ca înainte. ³ Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te^(WV) în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere, şi Eu voi fi cu tine.” ⁴ Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la câmp, la turma lui. ⁵ El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd^(WW) bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost^(WX) cu mine. ⁶ Voi înşivă ştiţi^(WY) că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. ⁷ Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece^(WZ) ori mi-a schimbat^(XA) simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit^(XB) să mă păgubească. ⁸ Ci când zicea el: ‘Mieii pestriţi^(XC) să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: ‘Mieii bălţaţi să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălţaţi. ⁹ Dumnezeu a luat astfel^(XD) toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie. ¹⁰ Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi seini. ¹¹ Şi Îngerul^(XE) lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. ¹² El a zis: ‘Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini, căci am^(XF) văzut tot ce ţi-a făcut Laban. ¹³ Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde^(XG) ai uns un stâlp de aducere-aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te^(XH), ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere’.” ¹⁴ Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte^(XI) şi moştenire în casa tatălui nostru? ¹⁵ Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a^(XJ) vândut şi ne-a mâncat şi banii? ¹⁶ Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.” ¹⁷ Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile. ¹⁸ Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan. ¹⁹ Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii^(XK) tatălui său, ²⁰ şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa. ²¹ A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul^(XL) (Eufrat) şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.

Urmărirea lui Iacov de către Laban

²² A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. ²³ Laban a luat cu el pe fraţii săi^(XM), l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad. ²⁴ Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis^(XN) lui Laban, Arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă^(XO) rea lui Iacov!” ²⁵ Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui pe muntele Galaad. ²⁶ Atunci, Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fetele^(XP) ca pe nişte roabe luate cu sabia? ²⁷ Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută. ²⁸ Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut^(XQ) nepoţii şi fetele! Ca un nebun^(XR) ai lucrat. ²⁹ Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul^(XS) tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută^(XT): ‘Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’ ³⁰ Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat^(XU) dumnezeii mei?” ³¹ Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. ³² Dar să piară^(XV) acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase. ³³ Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii şi a intrat în cortul Rahelei. ³⁴ Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. ³⁵ Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula^(XW) înaintea ta, căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. ³⁶ Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare? ³⁷ Mi-ai scormonit toate lucrurile şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi! ³⁸ Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta. ³⁹ Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate^(XX) de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele. Îmi cereai înapoi^(XY) ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. ⁴⁰ Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi. ⁴¹ Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit^(XZ) paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat^(YA) simbria. ⁴² Dacă n-aş fi avut^(YB) cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme^(YC) Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu^(YD) a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele, şi ieri noapte a rostit^(YE) judecata.” ⁴³ Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut? ⁴⁴ Vino să facem amândoi un legământ^(YF), şi legământul acesta să slujească de mărturie^(YG) între mine şi tine!” ⁴⁵ Iacov a luat^(YH) o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere-aminte. ⁴⁶ Iacov a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre.” Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă, şi au mâncat acolo pe movilă. ⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). ⁴⁸ Laban a zis: „Movila^(YI) aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!” De aceea i-au pus numele Galed. ⁴⁹ Se mai numeşte şi Miţpa^(YJ) (Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. ⁵⁰ Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.” ⁵¹ Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine şi tine. ⁵² Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta ca să ne facem rău. ⁵³ Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece^(YK) între noi.” Iacov a jurat^(YL) pe Acela de care se temea^(YM) Isaac. ⁵⁴ Iacov a adus o jertfă pe munte şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat şi au rămas toată noaptea pe munte. ⁵⁵ Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvântat^(YN). Apoi a plecat şi s-a întors^(YO) la locuinţa lui.

Frica lui Iacov

32 Iacov şi-a văzut de drum şi l-au întâlnit îngerii^(YP) lui Dumnezeu. ² Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra^(YQ) lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). ³ Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir^(YR), în ţinutul lui^(YS) Edom. ⁴ El le-a dat porunca următoare: „Iată^(YT) ce să spuneţi domnului meu Esau: ‘Aşa vorbeşte robul tău Iacov: «Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum; ⁵ am^(YU) boi, măgari, oi, robi şi roabe şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca^(YV) să capăt trecere înaintea ta».’ ” ⁶ Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, şi el vine^(YW) înaintea ta cu patru sute de oameni.” ⁷ Iacov s-a înspăimântat^(YX) foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele ⁸ şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”

Rugăciunea lui Iacov

⁹ Iacov^(YY) a zis: „Dumnezeul^(YZ) tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care^(ZA) mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ ¹⁰ Eu sunt prea mic pentru toate îndurările^(ZB) şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul^(ZC) meu, şi iată că acum fac două tabere. ¹¹ Izbăveşte-mă^(ZD), Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame^(ZE) şi pe copii. ¹² Şi Tu^(ZF) ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra’.”

Iacov caută să îmblânzească pe Esau

¹³ Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar^(ZG) pentru fratele său Esau: ¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, ¹⁵ treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi. ¹⁶ Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.” ¹⁷ A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: ‘Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ ¹⁸ să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, şi el însuşi vine în urma noastră’.” ¹⁹ A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni. ²⁰ Să spuneţi: ‘Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.’ Căci îşi zicea el: ‘Îl voi potoli^(ZH) cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă’.” ²¹ Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. ²² Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut^(ZI) vadul Iabocului. ²³ I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.

Lupta lui Iacov. Israel

²⁴ Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat^(ZJ) cu el până în revărsatul zorilor. ²⁵ Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura^(ZK) coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. ²⁶ Omul acela^(ZL) a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te^(ZM) voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” ²⁷ Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. ²⁸ Apoi a zis: „Numele^(ZN) tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat^(ZO) cu Dumnezeu şi cu oameni^(ZP) şi ai fost biruitor.” ²⁹ Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce^(ZQ) Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. ³⁰ Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” ³¹ Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă. ³² Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.

Împăcarea lui Iacov cu Esau

33 Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că Esau^(ZR) venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe. ² A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei şi la urmă pe Rahela cu Iosif. ³ El însuşi a trecut înaintea lor şi s-a aruncat^(ZS) cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. ⁴ Esau^(ZT) a alergat înaintea lui, l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat^(ZU) pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns. ⁵ Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii^(ZV) pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” ⁶ Roabele s-au apropiat cu copiii lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ. ⁷ Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ. ⁸ Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată^(ZW) tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt^(ZX) trecere cu ea înaintea domnului meu.” ⁹ Esau a zis: „Eu am din belşug; păstrează, frate, ce este al tău.” ¹⁰ Şi Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea, căci^(ZY) m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă. ¹¹ Primeşte deci^(ZZ) darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit^(AAA) de el, şi Esau a primit. ¹² Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.” ¹³ Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micşori şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. ¹⁴ Domnul meu s-o ia înaintea robului său, şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir^(AAB).” ¹⁵ Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere^(AAC) înaintea ta, domnul meu!” ¹⁶ În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.

Iacov se aşază la Sihem

¹⁷ Iacov a plecat mai departe la Sucot^(AAD). Şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot^(AAE) (Colibe). ¹⁸ La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem^(AAF), în ţara Canaan, şi a tăbărât înaintea cetăţii. ¹⁹ Partea de ogor pe care îşi întinsese cortul a cumpărat-o^(AAG) de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita^[t]. ²⁰ Şi acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit^(AAH) El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).

Dina şi Sihem

34 Dina^(AAI), fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit^(AAJ) să vadă pe fetele ţării. ² Ea a fost zărită^(AAK) de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus^(AAL) mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o. ³ S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească. ⁴ După aceea Sihem a zis^(AAM) tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!” ⁵ Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina şi, fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut^(AAN) până la întoarcerea lor. ⁶ Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească. ⁷ Dar, când s-au întors fiii lui Iacov de la păşune şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare^(AAO), pentru că Sihem săvârşise^(AAP) o mişelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: aşa ceva^(AAQ) n-ar fi trebuit să se facă niciodată. ⁸ Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră. Vă rog, daţi-i-o de nevastă ⁹ şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre şi luaţi pentru voi pe ale noastre! ¹⁰ Locuiţi cu noi; ţara^(AAR) vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ^(AAS) şi cumpăraţi^(AAT) pământuri în ea.” ¹¹ Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere. ¹² Cereţi-mi o zestre^(AAU) cât de mare şi cât de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.” ¹³ Fiii lui Iacov au răspuns şi au vorbit cu vicleşug^(AAV) lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina. ¹⁴ Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur, căci^(AAW) ar fi o ocară pentru noi. ¹⁵ Nu ne vom învoi la aşa ceva decât dacă vă faceţi şi voi ca noi şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur. ¹⁶ Atunci vă vom da pe fetele noastre şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi şi vom face împreună un singur norod. ¹⁷ Dar, dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.” ¹⁸ Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor. ¹⁹ Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov şi era^(AAX) cel mai bine văzut în casa tatălui său. ²⁰ Hamor şi fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: ²¹ „Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână dar în ţară şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor şi le vom da de neveste pe fetele noastre. ²² Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sunt tăiaţi împrejur. ²³ Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.” ²⁴ Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii^(AAY) au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii. ²⁵ A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon^(AAZ) şi Levi, fraţii Dinei, şi-a luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii care se credea în linişte şi au ucis pe toţi bărbaţii. ²⁶ Au trecut, de asemenea, prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit afară. ²⁷ Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. ²⁸ Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp; ²⁹ le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele şi tot ce se găsea în case. ³⁰ Atunci, Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă^(ABA) urât locuitorilor ţării, canaaniţilor şi fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr^(ABB) de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.” ³¹ Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”

Iacov la Betel

35 Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel^(ABC), locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care^(ABD) ţi S-a arătat când^(ABE) fugeai de fratele tău Esau.” ² Iacov a zis casei^(ABF) lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini^(ABG) care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă^(ABH) şi schimbaţi-vă hainele, ³ ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care^(ABI) m-a ascultat în ziua necazului meu şi^(ABJ) care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” ⁴ Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii^(ABK) pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul^(ABL) de lângă Sihem. ⁵ Apoi au plecat. Groaza^(ABM) lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov. ⁶ Iacov şi toţi cei ce erau cu el au ajuns la Luz^(ABN), adică Betel, în ţara Canaan. ⁷ A zidit^(ABO) acolo un altar şi a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo^(ABP) i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său. ⁸ Debora^(ABQ), doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei.” ⁹ Dumnezeu^(ABR) S-a arătat iarăşi lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram şi l-a binecuvântat. ¹⁰ Dumnezeu i-a zis: „Numele tău^(ABS) este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău^(ABT) va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel. ¹¹ Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt^(ABU) Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam^(ABV) şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale. ¹² Ţie îţi voi da ţara pe^(ABW) care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.” ¹³ Dumnezeu S-a înălţat^(ABX) de la el, în locul unde îi vorbise. ¹⁴ Şi Iacov a ridicat^(ABY) un stâlp de aducere-aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn. ¹⁵ Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel^(ABZ).

Moartea Rahelei

¹⁶ Apoi au plecat din Betel şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea ¹⁷ şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci^(ACA) mai ai un fiu!” ¹⁸ Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). ¹⁹ Rahela^(ACB) a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata^(ACC), sau Betleem. ²⁰ Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este^(ACD) şi azi.

Fiii lui Iacov

²¹ Israel a plecat mai departe şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder^(ACE). ²² Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat^(ACF) cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. ²³ Fiii Leii: Ruben^(ACG), întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon. ²⁴ Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin. ²⁵ Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali. ²⁶ Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

²⁷ Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre^(ACH), la Chiriat-Arba^(ACI), care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac. ²⁸ Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. ²⁹ Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost^(ACJ) adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii^(ACK) săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat.

Esau se aşază în Seir

36 Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom^(ACL). ² Esau şi-a luat^(ACM) neveste dintre fetele Canaanului: pe Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama^(ACN), fata Anei, fata Hevitului Ţibeon, ³ şi pe Basmat^(ACO), fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. ⁴ Ada^(ACP) a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat a născut pe Reuel ⁵ şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara Canaan. ⁶ Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan şi s-a dus într-o altă ţară, departe de fratele său Iacov. ⁷ Căci^(ACQ) bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună şi ţinutul^(ACR) în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor. ⁸ Esau s-a aşezat în muntele^(ACS) Seir. Esau^(ACT) înseamnă Edom.

Urmaşii lui Esau

⁹ Iată spiţa neamului lui Esau, tatăl Edomiţilor, în muntele Seir. ¹⁰ Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz^(ACU), fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. ¹¹ Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz. ¹² Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec^(ACV). Aceştia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau. ¹³ Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. ¹⁴ Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Ţibeon, nevasta lui Esau: Ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core. ¹⁵ Iată căpeteniile seminţiilor ieşite din fiii lui Esau. Iată fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz, ¹⁶ căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Elifaz, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Adei. ¹⁷ Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Reuel, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. ¹⁸ Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau. ¹⁹ Aceştia sunt fiii lui Esau şi aceştia sunt căpeteniile seminţiilor lor. Esau înseamnă Edom.

Urmaşii lui Seir

²⁰ Iată fiii lui Seir^(ACW), Horitul^(ACX), vechii locuitori ai ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana, ²¹ Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sunt căpeteniile Horiţilor, fiii lui Seir, în ţara Edom. ²² Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. ²³ Iată fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. ²⁴ Iată fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, când păştea măgarii tatălui său Ţibeon. ²⁵ Iată fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fata lui Ana. ²⁶ Iată fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran. ²⁷ Iată fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan. ²⁸ Iată fiii lui Dişan: Uţ şi Aran. ²⁹ Iată căpeteniile Horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana, ³⁰ căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sunt căpeteniile Horiţilor, căpeteniile pe care le-au avut în ţara lui Seir.

Împăraţii Edomului

³¹ Iată împăraţii^(ACY) care au împărăţit în ţara Edom, înainte de a împărăţi un împărat peste copiii lui Israel. ³² Bela, fiul lui Beor, a împărăţit peste Edom, şi numele cetăţii lui era Dinhaba. ³³ Bela a murit, şi în locul lui a împărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra. ³⁴ Iobab a murit, şi în locul lui, a împărăţit Huşam, din ţara temaniţilor. ³⁵ Huşam a murit, şi în locul lui a împărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în câmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit. ³⁶ Hadad a murit, şi în locul lui a împărăţit Samla din Masreca. ³⁷ Samla a murit, şi în locul lui a împărăţit Saul din Rehobot, pe Râul. ³⁸ Saul a murit, şi în locul lui a împărăţit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. ³⁹ Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit, şi în locul lui a împărăţit Hadar^(ACZ). Numele cetăţii lui era Pau şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. ⁴⁰ Iată numele căpeteniilor^(ADA) ieşite din Esau, după seminţiile lor, după ţinuturile lor şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet, ⁴¹ căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon, ⁴² căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar, ⁴³ căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după locuinţele lor, în ţara pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl edomiţilor.

Iosif, vândut de fraţii săi

37 Iacov a locuit în ţara Canaan, unde^(ADB) locuise ca străin tatăl său. ² Iată istoria lui Iacov:

Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele^(ADC). ³ Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse^(ADD) la bătrâneţe, şi i-a făcut o haină pestriţă^[u]. ⁴ Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l^(ADE) urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească. ⁵ Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult. ⁶ El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat! ⁷ Noi^(ADF) eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare, iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.” ⁸ Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui. ⁹ Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele^(ADG), Luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.” ¹⁰ L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii^(ADH) tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?” ¹¹ Fraţii^(ADI) săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl^(ADJ) său a ţinut minte lucrurile acestea. ¹² Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. ¹³ Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el. ¹⁴ Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din Valea Hebronului^(ADK) şi Iosif a ajuns la Sihem. ¹⁵ Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?” ¹⁶ „Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi^(ADL), te rog, unde pasc ei oile?” ¹⁷ Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan^(ADM)’.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan. ¹⁸ Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit^(ADN) să-l omoare. ¹⁹ Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise! ²⁰ Veniţi acum, să-l^(ADO) omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.” ²¹ Ruben^(ADP) a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!” ²² Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge, ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. ²³ Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el. ²⁴ L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. ²⁵ Apoi^(ADQ) au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată^(ADR) de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător^(ADS) şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. ²⁶ Atunci, Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem^(ADT) sângele? ²⁷ Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna^(ADU) pe el, căci este fratele^(ADV) nostru, carne^(ADW) din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat. ²⁸ La trecerea negustorilor madianiţi^(ADX), au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut^(ADY) cu douăzeci^(ADZ) de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

Jalea lui Iacov

²⁹ Ruben s-a întors la groapă şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt^(AEA) hainele, ³⁰ s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este^(AEB)! Ce mă voi face eu?” ³¹ Ei au luat atunci haina^(AEC) lui Iosif şi, junghiind un ţap, i-au muiat haina în sânge. ³² Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.” ³³ Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară^(AED) sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!” ³⁴ Şi şi-a rupt^(AEE) hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său. ³⁵ Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit^(AEF) ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând^(AEG) mă voi pogorî la fiul meu în Locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său. ³⁶ Madianiţii^(AEH) l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.

Iuda şi Tamar

38 În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi şi a tras^(AEI) la un om din Adulam, numit Hira. ² Acolo, Iuda a văzut^(AEJ) pe fata unui canaanit, numit Şua^(AEK). A luat-o de nevastă şi s-a culcat cu ea. ³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er^(AEL). ⁴ A rămas iarăşi însărcinată şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan^(AEM). ⁵ A mai născut iarăşi un fiu, căruia i-a pus numele Şela^(AEN); Iuda era la Czib când a născut ea. ⁶ Iuda a luat^(AEO) întâiului său născut, Er, o nevastă numită Tamar. ⁷ Er^(AEP), întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, şi^(AEQ) Domnul l-a omorât. ⁸ Atunci, Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui^(AER) tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămânţă fratelui tău.” ⁹ Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a^(AES) lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. ¹⁰ Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi^(AET) pe el. ¹¹ Atunci, Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi^(AEU) văduvă în^(AEV) casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şela.” Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s-a dus şi a locuit în casa tatălui ei.

Păcătuirea lui Iuda cu Tamar

¹² Au trecut multe zile şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut^(AEW) zilele de jale, Iuda s-a suit^(AEX) la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul. ¹³ Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta şi i-au zis: „Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.” ¹⁴ Atunci, ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine şi a şezut^(AEY) jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Şela se făcuse mare^(AEZ), şi ea nu-i fusese dată de nevastă. ¹⁵ Iuda a văzut-o şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa. ¹⁶ S-a abătut la ea din drum şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Căci n-a cunoscut-o că era noru-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?” ¹⁷ El a răspuns: „Am^(AFA) să-ţi trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un^(AFB) zălog până îl vei trimite?” ¹⁸ El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?” Ea a zis: „Inelul^(AFC) tău, lanţul tău şi toiagul pe care-l ai în mână.” El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea, şi ea a rămas însărcinată de la el. ¹⁹ Ea s-a sculat şi a plecat; şi-a scos marama^(AFD) şi s-a îmbrăcat iarăşi în hainele de văduvă. ²⁰ Iuda a trimis iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mâinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o. ²¹ A întrebat pe oamenii locului şi a zis: „Unde este curva aceea care stătea aici la Enaim, pe drum?” Ei au răspuns: „N-a fost nicio curvă aici.” ²² Adulamitul s-a întors la Iuda şi i-a spus: „N-am găsit-o şi chiar oamenii de acolo au zis: ‘N-a fost nicio curvă aici’.” ²³ Iuda a zis: „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta, şi n-ai găsit-o.” ²⁴ Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, noră-ta, a curvit^(AFE) şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară ca să fie^(AFF) arsă.” ²⁵ După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela ale cui sunt lucrurile acestea am rămas eu însărcinată; vezi^(AFG), te rog, ale cui sunt inelul^(AFH) acesta, lanţurile acestea şi toiagul acesta.” ²⁶ Iuda le-a cunoscut^(AFI) şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată^(AFJ) decât mine, fiindcă n-am dat-o^(AFK) de nevastă fiului meu Şela.” Şi nu s-a mai împreunat^(AFL) cu ea de atunci. ²⁷ Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni. ²⁸ Şi, în timpul naşterii, unul a scos mâna înainte; moaşa i-a apucat mâna şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit cel dintâi.” ²⁹ Dar el a tras mâna înapoi şi a ieşit frate-său. Atunci, moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereţ^(AFM) (Spărtură). ³⁰ În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roşu la mână; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu).

Iosif, în Egipt

39 Iosif a fost dus în Egipt, şi Potifar^(AFN), dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat^(AFO) de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo. ² Domnul^(AFP) a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. ³ Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea^(AFQ) să-i meargă bine ori de ce se apuca. ⁴ Iosif^(AFR) a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste^(AFS) casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea. ⁵ De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat^(AFT) casa egipteanului din pricina lui Iosif, şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp. ⁶ Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură^(AFU) şi plăcut la chip.

Fecioria lui Iosif

⁷ După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te^(AFV) cu mine!” ⁸ El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. ⁹ El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum^(AFW) aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc^(AFX) împotriva lui Dumnezeu?” ¹⁰ Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreune cu ea. ¹¹ Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei, ¹² ea^(AFY) l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă. ¹³ Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară, ¹⁴ a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare. ¹⁵ Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” ¹⁶ Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. ¹⁷ Atunci i-a vorbit^(AFZ) astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine. ¹⁸ Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” ¹⁹ După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat^(AGA) foarte tare. ²⁰ A luat pe Iosif şi l-a aruncat^(AGB) în temniţă^(AGC) în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului, şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.

Iosif, în temniţă

²¹ Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut^(AGD) să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. ²² Şi mai-marele temniţei a pus^(AGE) sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. ²³ Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul^(AGF) era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.

Iosif tâlcuieşte visele în temniţă

40 După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul^(AGG) şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. ² Faraon s-a mâniat^(AGH) pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor. ³ Şi^(AGI) i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. ⁴ Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, şi au stat mai multă vreme în temniţă. ⁵ Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. ⁶ Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti. ⁷ Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” ⁸ Ei i-au răspuns: „Am^(AGJ) visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile^(AGK) sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.” ⁹ Mai-marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. ¹⁰ Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi. ¹¹ Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.” ¹² Iosif i-a zis: „Iată^(AGL) tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe^(AGM) sunt trei zile. ¹³ Peste trei zile, Faraon te^(AGN) va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. ¹⁴ Dar adu-ţi aminte^(AGO) şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate^(AGP) faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta. ¹⁵ Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici^(AGQ) n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” ¹⁶ Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. ¹⁷ În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot, pe capul meu.” ¹⁸ Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i^(AGR) tălmăcirea. Cele trei coşuri sunt trei zile. ¹⁹ Peste trei zile^(AGS), Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.” ²⁰ A treia zi, era ziua naşterii^(AGT) lui Faraon. El a dat un ospăţ^(AGU) tuturor slujitorilor săi şi a scos afară^(AGV) din temniţă pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi: ²¹ pe mai-marele paharnicilor l-a pus^(AGW) iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul^(AGX) în mâna lui Faraon, ²² iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat^(AGY), după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif. ²³ Mai-marele paharnicilor nu^(AGZ) s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.

Iosif tâlcuieşte visele lui Faraon

41 După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil). ² Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. ³ După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele, pe marginea râului. ⁴ Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit. ⁵ A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai. ⁶ Şi după ele au răsărit alte şapte spice, slabe şi arse de vântul de răsărit. ⁷ Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Iată visul. ⁸ Dimineaţa, Faraon s-a tulburat^(AHA) şi a trimis să cheme pe toţi magii^(AHB) şi pe toţi înţelepţii^(AHC) Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. ⁹ Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea. ¹⁰ Faraon se mâniase^(AHD) pe slujitorii lui şi mă aruncase^(AHE) în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai-marele pitarilor. ¹¹ Amândoi am^(AHF) visat câte un vis în aceeaşi noapte, şi anume fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită. ¹² Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob^(AHG) al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit^(AHH) şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. ¹³ Lucrurile s-au întâmplat întocmai după^(AHI) tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.” ¹⁴ Faraon^(AHJ) a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos^(AHK) în grabă din temniţă^(AHL). Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la Faraon. ¹⁵ Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci şi am^(AHM) aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit.” ¹⁶ Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu^(AHN)! Dumnezeu^(AHO) este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!” ¹⁷ Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu^(AHP), se făcea că stăteam pe malul râului. ¹⁸ Şi deodată, şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. ¹⁹ După ele, s-au suit alte şapte vaci slabe, foarte urâte la chip şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului. ²⁰ Vacile cele sfrijite şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase. ²¹ Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat. ²² Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai. ²³ Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. ²⁴ Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor^(AHQ), dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.” ²⁵ Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu^(AHR) a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. ²⁶ Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis. ²⁷ Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani, şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani^(AHS) de foamete. ²⁸ Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are^(AHT) să facă. ²⁹ Iată, vor fi şapte^(AHU) ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. ³⁰ După ei, vor veni^(AHV) şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea^(AHW) va topi ţara. ³¹ Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară. ³² Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât^(AHX) din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. ³³ Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului. ³⁴ Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice^(AHY) o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug. ³⁵ Să se strângă^(AHZ) toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească. ³⁶ Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită^(AIA) de foamete.”

Înălţarea lui Iosif

³⁷ Cuvintele^(AIB) acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui. ³⁸ Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care^(AIC) să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” ³⁹ Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. ⁴⁰ Te pun^(AID) mai-mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” ⁴¹ Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau^(AIE) stăpânire peste toată ţara Egiptului.” ⁴² Faraon şi-a scos^(AIF) inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat^(AIG) cu haine de in subţire şi i-a pus^(AIH) un lanţ de aur la gât. ⁴³ L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau^(AII) înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. ⁴⁴ Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată ţara Egiptului.” ⁴⁵ Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. ⁴⁶ Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat^(AIJ) înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului. ⁴⁷ În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug. ⁴⁸ Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. ⁴⁹ Iosif a strâns grâu ca nisipul^(AIK) mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

Iosif strânge bucate în Egipt

⁵⁰ Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif^(AIL) doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. ⁵¹ Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.” ⁵² Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut^(AIM) roditor în ţara întristării mele.” ⁵³ Cei şapte ani de belşug, care au fost în ţara Egiptului, au trecut ⁵⁴ şi au început^(AIN) să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum^(AIO) vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. ⁵⁵ Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el.” ⁵⁶ Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vândut^(AIP) grâu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. ⁵⁷ Şi din toate ţările^(AIQ) venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate ţările era foamete mare.

Fraţii lui Iosif

42 Când a auzit Iacov^(AIR) că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” ² Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim^(AIS) şi să nu murim.” ³ Zece fraţi ai lui Iosif s-au pogorât în Egipt ca să cumpere grâu. ⁴ Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să^(AIT) nu i se întâmple vreo nenorocire. ⁵ Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru, căci în Canaan^(AIU) era foamete.

Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

⁶ Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară^(AIV). Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat^(AIW) cu faţa la pământ înaintea lui. ⁷ Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.” ⁸ Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. ⁹ Iosif şi-a adus aminte^(AIX) de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” ¹⁰ Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. ¹¹ Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” ¹² El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” ¹³ Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan, şi, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este^(AIY) în viaţă.” ¹⁴ Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade. ¹⁵ Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa^(AIZ) lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! ¹⁶ Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade.” ¹⁷ Şi i-a aruncat pe toţi trei zile în temniţă. ¹⁸ A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu^(AJA) mă tem de Dumnezeu! ¹⁹ Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră, iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile ²⁰ şi aduceţi-mi^(AJB) pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut. ²¹ Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi^(AJC) faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea^(AJD) vine peste noi necazul acesta.” ²² Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu vă spuneam^(AJE) eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere^(AJF) socoteală pentru sângele lui.” ²³ Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. ²⁴ Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

Întoarcerea fraţilor lui Iosif

²⁵ Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa^(AJG) s-a făcut. ²⁶ Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat. ²⁷ Unul^(AJH) dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului ²⁸ şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima şi au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” ²⁹ S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: ³⁰ „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit^(AJI) aspru şi ne-a luat drept iscoade. ³¹ Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. ³² Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’ ³³ Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ‘Iată cum^(AJJ) voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi ³⁴ şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi^(AJK) ţara în voie’.” ³⁵ Când şi-au golit sacii, iată că legătura^(AJL) cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut. ³⁶ Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi^(AJM) de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!” ³⁷ Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.” ³⁸ Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele^(AJN) lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire^(AJO) în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi^(AJP) în Locuinţa morţilor.”

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

43 Foametea bântuia greu în ţară. ² Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.” ³ Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru^(AJQ) nu va fi cu voi.’ ⁴ Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî şi-ţi vom cumpăra merinde. ⁵ Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’ ” ⁶ Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?” ⁷ Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: ‘Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru?’ ” ⁸ Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.