Cain şi Abel

4 Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” ² A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar^(A). ³ După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare^[a] din roadele^(B) pământului. ⁴ Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi^(C) născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere^(D) spre Abel şi spre jertfa lui, ⁵ dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi^(E) i s-a posomorât faţa. ⁶ Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? ⁷ Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte^(F) la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” ⁸ Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât^(G).

Pedeapsa lui Cain

⁹ Domnul a zis lui Cain: „Unde^(H) este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu^(I). Sunt eu păzitorul fratelui meu?” ¹⁰ Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul^(J) sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. ¹¹ Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! ¹² Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” ¹³ Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. ¹⁴ Iată că Tu^(K) mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa^(L) Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine^(M) mă va găsi mă va omorî.” ¹⁵ Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte^(N) ori.” Şi Domnul a hotărât^(O) un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. ¹⁶ Apoi, Cain a ieşit^(P) din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod^[b], la răsărit de Eden.