Ezechiel 43-48

Nouă Traducere În Limba Română

Slava lui Dumnezeu se întoarce în Templu

43 M-a dus apoi la poartă, poarta care dădea înspre răsărit. ² Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea dinspre răsărit. Glasul Lui era ca vuietul unor ape mari, iar pământul strălucea de slava Lui. ³ Vedenia aceasta era ca vedenia pe care am văzut-o înainte, ca vedenia pe care am avut-o când a^[a] venit să distrugă cetatea şi ca vedeniile pe care le-am avut la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. ⁴ Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta de răsărit. ⁵ Atunci Duhul m-a ridicat şi m-a dus în curtea interioară. Şi iată că slava Domnului a umplut Casa.

⁶ În timp ce omul stătea lângă mine, am auzit pe Cineva vorbindu-mi din Casă.

⁷ El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul tronului Meu, locul unde stă talpa piciorului Meu! Aici voi locui în mijlocul israeliţilor pe vecie. Cei din Casa lui Israel şi regii lor nu vor mai profana Numele Meu cel sfânt prin prostituţia^[b] lor şi prin trupurile moarte ale regilor lor la moartea lor.^{[c] 8} Când îşi puneau pragul lângă pragul Meu şi uşorii alături de uşorii Mei, nefiind decât un zid între Mine şi ei, Îmi profanau Numele Meu cel sfânt prin urâciunile pe care le săvârşeau. De aceea i-am mistuit în mânia Mea. ⁹ Acum, să îndepărteze dinaintea Mea prostituţia lor şi trupurile moarte ale regilor lor, iar Eu voi locui în mijlocul lor pe vecie.

¹⁰ Tu, fiul omului, vorbeşte-le celor din Casa lui Israel despre Casa acesta pentru ca să le fie ruşine din pricina fărădelegilor lor! Lasă-i să-i măsoare planul! ¹¹ Dacă le va fi ruşine de tot ce au făcut, fă-le cunoscut planul Casei cu întocmirea ei, cu ieşirile ei, cu intrările ei – întregul plan cu toate reglementările lui, întregul plan cu toate legile lui. Aşterne toate acestea în scris, de faţă cu ei, ca să respecte întocmai întregul plan şi toate reglementările lui!

¹² Aceasta este Legea cu privire la Casă: toată zona de jur împrejurul muntelui este preasfântă. Iată, aceasta este Legea cu privire la Casă.

Altarul şi consacrarea sa

¹³ Iată care sunt măsurile în coţi ale altarului, cotul acesta fiind mai mare cu un lat de palmă decât cotul obişnuit^[d]: jgheabul^[e] este de un cot adâncime şi un cot lăţime, cu o margine, de jur împrejur, de o palmă^[f]. Iată care este înălţimea altarului: ¹⁴ de la jgheabul aşezat pe pământ până la pervazul de jos este o înălţime de doi coţi, cu o lăţime de un cot. De la pervazul cel mic până la pervazul de sus este o înălţime de patru coţi, cu o lăţime de un cot. ¹⁵ Vatra altarului este de patru coţi înălţime, iar din vatră se înalţă patru coarne. ¹⁶ Vatra este de doisprezece coţi lungime şi doisprezece coţi lăţime, având patru laturi şi alcătuind astfel un pătrat. ¹⁷ Pervazul superior este de paisprezece coţi lungime şi paisprezece coţi lăţime şi are patru laturi, cu o margine de jur împrejur largă de o jumătate de cot şi cu un jgheab de jur împrejur de un cot. Treptele altarului sunt în partea lui de răsărit.“

¹⁸ El mi-a mai zis: „Fiul omului, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată care sunt reglementările cu privire la altar pentru ziua când va fi construit ca să fie aduse pe el arderi de tot şi să se stropească pe el sânge: ¹⁹ Să le dai preoţilor un viţel tânăr ca să aducă o jertfă pentru păcat, şi anume leviţilor care sunt urmaşii lui Ţadok şi care au dreptul să se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Stăpânul Domn. ²⁰ Să iei din sângele lui şi să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colţuri ale pervazului de sus şi marginea, de jur împrejur. Să cureți astfel altarul şi să faci ispăşire pentru el. ²¹ Să iei viţelul adus ca jertfă pentru păcat şi să-l arzi în locul anume rânduit de lângă Casă, în afara Lăcaşului.

²² A doua zi să aduci ca jertfă pentru păcat un ţap fără meteahnă. Să cureţe astfel altarul cum l-au curăţit şi cu sângele viţelului. ²³ După ce vei termina curăţirea, să aduci un viţel tânăr şi un berbec din turmă, amândoi fără meteahnă. ²⁴ Să-i aduci înaintea Domnului, iar preoţii să arunce pe ei sare şi să-i aducă Domnului ca ardere de tot.

²⁵ Şapte zile la rând să aduci câte un ţap pe zi ca jertfă pentru păcat, precum şi câte un viţel tânăr şi câte un berbec din turmă, toţi fără meteahnă. ²⁶ Timp de şapte zile, preoţii să facă ispăşire pentru altar şi să-l cureţe; astfel îl vor dedica pentru slujbă. ²⁷ Când se vor încheia aceste zile, începând din ziua a opta, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot şi jertfele voastre de pace^[g] şi Eu vă voi accepta, zice Stăpânul Domn.»“

Reglementarea accesului în noul Templu

44 M-a dus înapoi la poarta exterioară a Lăcaşului, care dădea înspre răsărit, dar era închisă. ² Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va rămâne închisă şi nu va mai fi deschisă! Nimeni nu va intra pe ea, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea; de aceea va rămâne închisă. ³ Numai prinţul va avea voie să stea înăuntrul porţii pentru a mânca pâine înaintea Domnului. El va trebui să intre însă prin porticul porţii şi să iasă tot pe acolo.“

⁴ M-a dus apoi prin poarta de nord în faţa Casei. M-am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Atunci am căzut cu faţa la pământ.

⁵ Domnul mi-a zis: „Fiul omului, ia aminte, priveşte cu atenţie şi ascultă cu băgare de seamă tot ceea ce-ţi spun despre toate reglementările şi despre toate legile privitoare la Casa Domnului. Fii cu luare aminte la intrarea Casei şi la toate ieşirile Lăcaşului. ⁶ Spune-le răzvrătiţilor acestora, celor din Casa lui Israel, că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi cei din Casa lui Israel, destul cu urâciunile voastre! ⁷ Pe lângă toate urâciunile voastre, aţi mai adus în Lăcaşul Meu şi nişte străini, cu inima necircumcisă şi cu trupul necircumcis, ca să-Mi profaneze Casa, în timp ce-Mi aduceaţi pâinea, grăsimea şi sângele ce Mi se cuveneau, şi aţi rupt astfel legământul Meu.^{[h] 8} Nu aţi păzit rânduiala lucrurilor Mele sfinte, ci i-aţi pus pe alţii în locul vostru să păzească rânduiala din Lăcaşul Meu.»

⁹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Nici un străin cu inima şi cu trupul necircumcise nu va intra în Lăcaşul Meu, nici unul dintre străinii care locuiesc printre israeliţi.

¹⁰ Iar leviţii care s-au îndepărtat de Mine, pe vremea când şi Israel rătăcea, care s-au abătut de la Mine, umblând după idoli, îşi vor purta pedeapsa pentru aceasta. ¹¹ Ei vor fi în Lăcaşul Meu slujitori însărcinaţi cu supravegherea porţilor Casei, slujitori ai Casei care vor înjunghia arderile de tot şi jertfele celor din popor şi vor sta înaintea lor ca să le slujească. ¹² Pentru că au slujit înaintea idolilor şi au fost o pricină de poticnire pentru cei din Casa lui Israel, jur cu mâna ridicată, zice Stăpânul Domn, că îşi vor purta pedeapsa. ¹³ Nu se vor apropia de Mine ca să-Mi slujească ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile preasfinte, ci îşi vor purta ruşinea pentru urâciunile pe care le-au săvârşit. ¹⁴ Totuşi le voi da slujba de păzitori ai rânduielilor din Casă, a tot ce se lucrează în ea, a tot ce se face acolo.

¹⁵ Dar preoţii, adică leviţii, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Lăcaşului Meu când israeliţii rătăceau departe de Mine, ei se vor putea apropia de Mine ca să-Mi slujească şi vor putea sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Stăpânul Domn. ¹⁶ Numai ei vor putea intra în Lăcaşul Meu şi doar ei se vor putea apropia de masa Mea ca să-Mi slujească şi să păzească rânduiala Mea.

¹⁷ Când vor intra pe porţile curţii interioare, vor trebui să îmbrace haine de in şi să nu urce să slujească dincolo de porţile curţii interioare sau în Casă cu haine de lână pe ei. ¹⁸ Vor trebui să aibă pe cap turban de in, iar pe coapse izmene de in. Să nu se îmbrace cu nimic care i-ar putea face să transpire. ¹⁹ Când vor ieşi spre curtea exterioară, spre curtea din exterior unde este poporul, să se dezbrace de veşmintele cu care au slujit şi să le lase în odăile sfinte. Să se îmbrace cu alte veşminte, ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor.

²⁰ Să nu-şi radă capul şi nici să nu-şi lase părul să crească în voie, ci să-l tundă. ²¹ Nici un preot să nu bea vin când intră în curtea interioară. ²² Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie lăsată de bărbat, ci numai cu o fecioară israelită. Totuşi vor putea să se căsătorească şi cu o văduvă de preot. ²³ Să-Mi înveţe poporul să facă deosebire între ce este sfânt şi ce este obişnuit şi să le arate diferenţa dintre ce este necurat şi ce este curat.

²⁴ În orice ceartă, ei vor avea dreptul să judece şi să hotărască după rânduielile Mele. Să păzească legile şi hotărârile Mele cu privire la toate sărbătorile Mele şi să sfinţească Sabatele Mele.

²⁵ Să nu se apropie de un mort, ca să nu se întineze. Se va putea întina doar dacă mortul i-a fost tată, mamă, fiu, fiică, frate sau soră care nu era măritată. ²⁶ După ce se va curăţi, să numere şapte zile. ²⁷ În ziua când va intra în Lăcaş, în curtea interioară, ca să slujească în Lăcaş, să aducă o jertfă pentru păcat, zice Stăpânul Domn.

²⁸ Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor! Să nu le daţi altă moştenire în Israel, pentru că Eu sunt moştenirea lor! ²⁹ Să se hrănească cu jertfele de mâncare, cu jertfele pentru păcat şi cu jertfele pentru vină; toate lucrurile închinate^[i] Mie în Israel să fie ale lor. ³⁰ Cele mai bune din primele roade de orice fel şi fiecare dar din toate contribuţiile voastre de orice fel să fie ale preoţilor. Să daţi preoţilor şi ce este mai bun din făina voastră, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră. ³¹ Preoţii nu vor avea voie să mănânce nici o pasăre sau animal care au murit de la sine sau au fost sfâşiate de fiare.

Noua împărţire a ţării

45 Când veţi împărţi ţara prin sorţ, ca moştenire, să oferiţi Domnului un dar, şi anume o parte din ţară care să fie un ţinut sfânt. Să fie lung de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lat de douăzeci de mii de coţi.^[j] Toată suprafaţa de pământ cuprinsă între hotarele lui va fi sfântă. ² Din acest ţinut, o suprafaţă pătrată cu lungimea şi lăţimea de cinci sute de coţi^[k] să fie pentru Lăcaş, iar alţi cincizeci de coţi^[l] să fie lăsaţi ca loc gol împrejurul acesteia. ³ Tot în acest ţinut va trebui să măsori o suprafaţă cu lungimea de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lăţimea de zece mii de coţi^[m], în care să fie Lăcaşul, Locul Preasfânt. ⁴ Acesta va fi ţinutul sfânt din ţară pentru preoţi, slujitorii Lăcaşului, cei care se apropie ca să slujească Domnului. El va fi atât un loc pentru casele lor, cât şi un loc sfânt pentru Lăcaş. ⁵ O suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi lăţime va fi proprietatea leviţilor care slujesc în Casă, pentru cetăţile în care vor locui^[n]. ⁶ Lângă ţinutul sfânt să daţi o suprafaţă de cinci mii de coţi lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime^[o], în proprietatea cetăţii. Aceasta va fi pentru toţi cei din Casa lui Israel.

Reglementări pentru prinţ

⁷ Proprietatea prinţului să fie de o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii, de-a lungul ţinutului sfânt şi de-a lungul proprietăţii cetăţii, de la apus tot înspre apus şi de la răsărit tot înspre răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de răsărit la hotarul de apus. ⁸ Acest pământ va fi proprietatea lui în Israel. Şi prinţii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor da ţara celor din Casa lui Israel, potrivit seminţiilor lor.»“

⁹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Destul, prinţi ai lui Israel! Încetaţi cu violenţa şi asuprirea! Faceţi judecată şi dreptate! Opriţi jecmănirea poporului Meu, zice Stăpânul Domn. ¹⁰ Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă şi un bat drept^[p]. ¹¹ Efa şi batul să fie de aceeaşi măsură. Batul să cuprindă a zecea parte dintr-un homer, iar efa tot a zecea parte dintr-un homer^[q]. Măsura lor se va potrivi după homer. ¹² Un şechel^[r] să fie de douăzeci de ghere. Să aveţi unităţi de douăzeci de şecheli, de douăzeci şi cinci de şecheli şi de cincisprezece şecheli; toate împreună fac o mină.^[s]

¹³ Iată care este contribuţia pe care trebuie s-o aduceţi: a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de grâu şi a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de orz; ¹⁴ partea hotărâtă pentru ulei, pentru batul de ulei, era o zecime de bat la fiecare cor (care este zece baţi sau un homer, căci zece baţi fac un homer), ¹⁵ iar pentru oi – una din fiecare turmă de două sute de oi de pe meleagurile bine udate ale lui Israel. Acestea vor fi aduse ca daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe de pace^[t], ca să se facă ispăşire pentru ei, zice Stăpânul Domn. ¹⁶ Tot poporul din ţară va trebui să aducă această contribuţie împreună cu prinţul^[u] lui Israel. ¹⁷ Prinţul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi darurile de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale celor din Casa lui Israel. El va trebui să se îngrijească de jertfa pentru păcat, de darurile de mâncare, de arderea de tot şi de jertfele de pace, ca să se facă ispăşire pentru cei din Casa lui Israel.“

Reglementări privind sărbătorile

¹⁸ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „În prima zi a lunii întâi, să iei un viţel fără meteahnă şi să faci ispăşire pentru Lăcaş. ¹⁹ Preotul să ia din sângele jertfei pentru păcat şi să-l pună pe uşorii Casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii de la curtea interioară. ²⁰ Tot aşa să faci şi în ziua a şaptea a lunii pentru cei ce păcătuiesc din neatenţie sau din neştiinţă. Astfel să faci ispăşire pentru Casă.

²¹ În a paisprezecea zi a lunii întâi să fie sărbătoarea Paştelui; timp de şapte zile să mâncaţi azime. ²² În ziua aceea prinţul să aducă pentru sine şi pentru tot poporul din ţară un viţel ca jertfă pentru păcat. ²³ În timpul celor şapte zile de sărbătoare, în fiecare zi din cele şapte, să aducă Domnului ca ardere de tot câte şapte viţei şi câte şapte berbeci fără meteahnă, precum şi câte un ţap ca jertfă pentru păcat. ²⁴ Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de fiecare viţel, o efă alături de fiecare berbec şi un hin^[v] de ulei alături de fiecare efă.

²⁵ Pentru sărbătoarea din ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea să facă la fel, aducând timp de şapte zile ceea ce este nevoie pentru jertfa pentru păcat, pentru arderea de tot, pentru darul de mâncare şi pentru ulei.“

Reglementări privind închinarea

46 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poarta curţii interioare dinspre răsărit să fie închisă în timpul celor şase zile de lucru, dar în ziua de Sabat şi în cea de lună nouă^[w] să fie deschisă. ² Prinţul să intre prin porticul porţii, dinspre exterior, şi să stea în dreptul uşorilor porţii. Preoţii să aducă arderea lui de tot şi jertfele lui de pace^[x], iar el să se închine pe pragul porţii. După aceea să iasă, iar poarta să nu fie închisă până seara. ³ Poporul ţării să se închine şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, cu prilejul Sabatelor şi a lunilor noi. ⁴ Arderea de tot pe care prinţul va trebui să o aducă Domnului, în fiecare zi de Sabat, va fi de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă. ⁵ Ca dar de mâncare, să aducă o efă^[y] alături de berbec, atât cât doreşte alături de fiecare miel şi câte un hin^[z] de ulei alături de fiecare efă.

⁶ În ziua unei noi luni el va trebui să aducă un viţel tânăr fără meteahnă, şase miei şi un berbec; aceştia să fie fără meteahnă. ⁷ Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de viţel şi o efă alături de berbec, iar alături de miei să pună ce va dori. De asemenea, să aducă câte un hin de ulei alături de fiecare efă. ⁸ Când va sosi, prinţul va trebui să intre prin porticul porţii, iar apoi va trebui să iasă tot pe acolo.

⁹ Când poporul ţării va veni înaintea Domnului la adunările de sărbătoare, cel ce va intra pe poarta de nord ca să se închine, va trebui să iasă pe poarta de sud, iar cel ce va intra pe poarta de sud, va trebui să iasă pe poarta de nord. Să nu se întoarcă pe poarta pe care a intrat, ci să iasă prin partea opusă. ¹⁰ Prinţul va trebui să fie în mijlocul lor, ca să intre împreună cu ei atunci când ei vor intra şi să iasă tot împreună atunci când ei vor ieşi.

¹¹ De sărbători sau cu prilejul adunărilor de sărbătoare, darul de mâncare să fie de o efă alături de viţel, o efă alături de berbec, atât cât doreşte alături de miei şi câte un hin de ulei alături de fiecare efă.

¹² Când prinţul va aduce Domnului ca dar de bunăvoie o ardere de tot sau o jertfă de pace, să i se deschidă poarta de răsărit. Va trebui să aducă arderea de tot şi jertfa de pace aşa cum se aduce în ziua de Sabat. Apoi va trebui să iasă, iar după ce va ieşi, să se închidă poarta în urma lui.

¹³ În fiecare zi va trebui să aduci Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. Să faci astfel în fiecare dimineaţă. ¹⁴ Să mai adaugi la el, în fiecare dimineaţă, ca dar de mâncare, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de ulei ca să uzi făina cu el. Acesta este un dar de mâncare care va trebui adus continuu pentru Domnul în urma unei hotărâri veşnice. ¹⁵ Să se aducă mielul, darul de mâncare şi uleiul în fiecare dimineaţă, ca o ardere de tot continuă.“

Reglementări privind proprietatea prinţului

¹⁶ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre fiii săi, proprietatea va fi şi a urmaşilor acestuia; va fi proprietatea lor prin moştenire. ¹⁷ Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre slujitorii săi, proprietatea va fi a acestuia până la anul de eliberare; apoi va trebui să o dea înapoi prinţului. Moştenirea prinţului este doar pentru fiii săi. Să rămână deci a lor! ¹⁸ Prinţul să nu ia din proprietatea celor din popor, deposedându-i astfel de moştenirea lor. Va trebui să dea fiilor săi o moştenire din proprietatea sa, ca nimeni din poporul Meu să nu fie alungat de la moştenirea lui.“

Bucătăriile pentru pregătirea sacrificiilor

¹⁹ Apoi bărbatul acela m-a dus prin intrarea aflată pe aceeaşi parte cu poarta odăilor sfinte orientate spre nord, unde erau preoţii. Şi iată că în capăt, înspre apus, era un loc. ²⁰ El mi-a zis: „Acesta este locul unde preoţii vor fierbe jertfa pentru vină şi jertfa pentru păcat şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le aducă în curtea exterioară şi, astfel, să sfinţească poporul.“

²¹ M-a scos apoi în curtea exterioară şi m-a pus să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că în fiecare colţ era câte o altă curte. ²² În cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi îngrădite^[aa] de patruzeci de coţi lungime şi de treizeci de coţi lăţime^[ab]; toate cele patru curţi din colţuri aveau aceeaşi mărime. ²³ În interior, de jur împrejurul fiecăreia din cele patru, era un rând de zidărie, la baza căruia se aflau amenajate vetre. ²⁴ El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde cei ce slujesc la Casă vor găti jertfele poporului.“

Râul vindecător care izvorăşte din Templu

47 După aceea m-a dus înapoi la intrarea Casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul Casei, înspre răsărit, căci Casa era cu faţa spre răsărit. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar. ² M-a scos prin poarta de nord şi m-a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre răsărit. Şi iată că apa curgea din partea de sud.^[ac]

³ Bărbatul acela a ieşit spre răsărit cu o funie de măsurat în mână, a măsurat o mie de coţi^[ad] şi apoi m-a trecut prin apă. Apa era până la glezne. ⁴ A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut iarăşi prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut din nou prin ea. Apa era până la brâu. ⁵ A măsurat încă o mie de coţi şi iată că apa devenise acum un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat. ⁶ El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“ Apoi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului. ⁷ Când am ajuns, am mai văzut că pe malurile râului, de ambele părţi, erau foarte mulţi copaci.

⁸ El mi-a zis: „Această apă curge spre ţinutul de răsărit, se coboară în Araba^[ae] şi se varsă în mare^[af]. Şi vărsându-se în mare, apele se vor vindeca.^{[ag] 9} Orice făptură vie, care mişună acolo unde curge râul, va trăi. Vor fi foarte mulţi peşti pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viaţă. ¹⁰ Pescarii vor sta pe malul lui de la En-Ghedi până En-Eglaim şi va fi un loc de întins mrejele. Peştii din el vor fi de multe feluri – asemenea peştilor din Marea cea Mare.^{[ah] 11} Mlaştinile şi bălţile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare. ¹² Pe malurile râului, de ambele părţi, vor creşte tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veşteji şi roadele lor nu se vor sfârşi căci vor rodi la fiecare lună nouă^[ai] şi aceasta pentru că apa râului iese din Lăcaş. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare.“

Hotarele ţării

¹³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acestea sunt hotarele ţării pe care o veţi împărţi drept moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părţi, dar restul ţării ¹⁴ s-o împărţiţi în mod egal, aşa cum am jurat cu mâna ridicată, că o voi da strămoşilor voştri. Ţara aceasta va intra deci în moştenirea voastră.

¹⁵ Iată care trebuie să fie hotarele ţării:

partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat^[aj], spre Ţedad, ¹⁶ Berota^[ak], Sibraim (care este între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului) şi Haţer-Haticon care este aproape de hotarul Hauranului. ¹⁷ Aşadar hotarul va fi de la mare spre Haţar-Enan^[al], de-a lungul hotarului de nord al Damascului, având în nord hotarul Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.

¹⁸ Partea de răsărit, între Hauran şi Damasc, între Ghilad şi ţara lui Israel, va fi Iordanul. Veţi măsura de la hotar până la marea de răsărit^[am]. Aceasta va fi partea de răsărit.

¹⁹ Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeş, şi apoi de-a lungul Râului Egiptului^[an], până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.

²⁰ În partea de apus hotarul va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de apus.

²¹ Să vă împărţiţi ţara aceasta între voi, potrivit cu seminţiile lui Israel. ²² S-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire, atât pentru voi, cât şi pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru şi care au avut urmaşi în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca nişte cetăţeni ai lui Israel; să-şi primească moştenirea prin sorţ împreună cu voi în mijlocul seminţiilor lui Israel. ²³ Să le daţi moştenirea în seminţia în care s-au aşezat să locuiască, zice Stăpânul Domn.

Noua împărţire administrativă a ţării

48 Numele seminţiilor moştenitoare sunt acestea: de la marginea de nord, de-a lungul drumului spre Hetlon, de la Lebo-Hamat^[ao] spre Haţar-Enan, până la hotarul de nord al Damascului dinspre Hamat, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Dan.

² De la hotarul cu Dan, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Aşer.

³ De la hotarul cu Aşer, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Neftali.

⁴ De la hotarul cu Neftali, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Manase.

⁵ De la hotarul cu Manase, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Efraim.

⁶ De la hotarul cu Efraim, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Ruben.

⁷ De la hotarul cu Ruben, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Iuda.

⁸ De la hotarul cu Iuda, de la răsărit la apus, să fie ţinutul sfânt adus ca dar; să aibă douăzeci şi cinci de mii de coţi^[ap] lăţime, iar lungimea lui să fie cât una din părţile de la răsărit la apus; Lăcaşul să fie în mijlocul lui. ⁹ Din acest dar, o suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi^[aq] lăţime să fie a Domnului. ¹⁰ Acest dar sfânt să fie al preoţilor: în nord să aibă o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, în apus să aibă o lăţime de zece mii de coţi, în răsărit tot zece mii de coţi, iar în sud o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi; Lăcaşul să fie în mijlocul ţinutului. ¹¹ El să fie dat preoţilor consacraţi, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Mea şi nu s-au dus în rătăcire ca leviţii, atunci când israeliţii rătăceau departe de Mine. ¹² Să fie al preoţilor, ca un dar din suprafaţa sfântă a ţării, un loc preasfânt lângă hotarul leviţilor.

¹³ Leviţii să aibă o parte lângă hotarul preoţilor, de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi de zece mii de coţi lăţime; pe toată lungimea să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi pe lăţime să fie de zece mii de coţi. ¹⁴ Nu vor putea să vândă sau să schimbe şi nici să înstrăineze această cea mai bună parte a ţării, căci este sfântă pentru Domnul.

¹⁵ Suprafaţa rămasă, adică cinci mii de coţi^[ar] pe lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi pe lungime, să fie dată ca loc pentru folosul cetăţii, pentru locuinţe şi pentru păşune. Cetatea să fie în mijlocul ei. ¹⁶ Iată care să-i fie măsurile: în partea de nord – patru mii cinci sute de coţi^[as], în partea de sud – patru mii cinci sute, în partea de răsărit – patru mii cinci sute şi în partea de apus – patru mii cinci sute. ¹⁷ Păşunea pentru cetate să fie de două sute cincizeci de coţi^[at] în partea de nord, două sute cincizeci în partea de sud, două sute cincizeci în partea de răsărit şi două sute cincizeci în partea de apus. ¹⁸ Pământul care mai rămâne pe lungime, alături de ţinutul sfânt, va fi de zece mii de coţi în partea de răsărit şi zece mii în partea de apus, de-a lungul ţinutului sfânt. Recolta lui să fie folosită pentru hrana lucrătorilor cetăţii. ¹⁹ Lucrătorii cetăţii, care îl vor cultiva, vor fi din toate seminţiile lui Israel. ²⁰ Tot ţinutul sfânt să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lăţime, o suprafaţă pătrată care cuprinde şi proprietatea cetăţii.

²¹ Ceea ce mai rămâne de-o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii să fie a prinţului, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai ţinutului sfânt până la hotarul de răsărit, iar în apus, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi până la hotarul de apus, mergând în paralel cu proprietăţile seminţiilor. Aceste suprafeţe vor fi ale prinţului. Ţinutul sfânt şi Sanctuarul Casei să fie în mijlocul lor. ²² Astfel proprietatea leviţilor şi proprietatea cetăţii vor fi în mijlocul proprietăţii prinţului. Tot ţinutul dintre hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin să fie al prinţului.

²³ Iată celelalte seminţii moştenitoare: de la răsărit la apus, o parte să fie pentru Beniamin.

²⁴ De la hotarul cu Beniamin, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Simeon.

²⁵ De la hotarul cu Simeon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Isahar.

²⁶ De la hotarul cu Isahar, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Zabulon.

²⁷ De la hotarul cu Zabulon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Gad.

²⁸ De la hotarul lui Gad, în partea de sud, hotarul să meargă spre sud, de la Tamar înspre apele de la Meribat-Kadeş şi apoi de-a lungul Râului Egiptului^[au] până la Marea cea Mare^[av].

²⁹ Aceasta este ţara pe care va trebui s-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire seminţiilor lui Israel şi acestea sunt proprietăţile lor, zice Stăpânul Domn.

Porţile Ierusalimului

³⁰ Iată care vor fi ieşirile cetăţii: în partea de nord, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, ³¹ vor fi trei porţi (porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel): o poartă pentru Ruben, o poartă pentru Iuda şi o poartă pentru Levi;

³² în partea de răsărit, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Iosif, o poartă pentru Beniamin şi o poartă pentru Dan;

³³ în partea de sud, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Simeon, o poartă pentru Isahar şi o poartă pentru Zabulon;

³⁴ în partea de apus, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Gad, o poartă pentru Aşer şi o poartă pentru Neftali.

³⁵ De jur împrejurul cetăţii vor fi optsprezece mii de coţi^[aw] şi, din ziua aceea, numele ei va fi: «Domnul este acolo^[ax]»“.