10 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit^(A) Beltşaţar. Cuvântul^(B) acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire^(C). El a fost cu luare-aminte la cuvântul acesta şi a priceput^(D) vedenia. ² „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. ³ N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns^(E) deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. ⁴ În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel^(F) (Tigru). ⁵ Am ridicat^(G) ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om^(H) îmbrăcat în haine de in şi încins^(I) la mijloc cu un brâu de aur^(J) din Ufaz. ⁶ Trupul lui era ca o piatră de hrisolit^(K), faţa îi strălucea ca fulgerul^(L) şi ochii^(M) îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele^(N) semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul^(O) lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi. ⁷ Eu, Daniel, am văzut singur^(P) vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! ⁸ Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat^(Q), culoarea mi s-a schimbat^(R), faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. ⁹ Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când^(S) auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. ¹⁰ Şi iată că o mână^(T) m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. ¹¹ Apoi mi-a zis: ‘Daniele, om preaiubit^(U) şi scump, fii cu luare-aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!’ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. ¹² El mi-a zis: ‘Daniele, nu te teme^(V) de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate^(W) din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! ¹³ Dar căpetenia^(X) împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail^(Y), una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. ¹⁴ Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi^(Z), căci^(AA) vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.’ ¹⁵ Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii^(AB) în pământ şi am tăcut. ¹⁶ Şi iată că cineva^(AC) care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins^(AD) de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ‘Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază^(AE) şi am pierdut orice putere! ¹⁷ Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!’ ¹⁸ Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. ¹⁹ Apoi mi-a zis^(AF): ‘Nu te teme^(AG) de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!’ Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: ‘Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.’ ²⁰ El mi-a zis: ‘Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei^(AH) Persiei şi, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! ²¹ Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail^(AI).