Romani 1-2

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Urarea

1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat^(A) să fie apostol, pus deoparte^(B) ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, ² pe care o^(C) făgăduise mai înainte prin^(D) prorocii Săi în Sfintele Scripturi. ³ Ea priveşte pe Fiul Său, născut^(E) din sămânţa lui David în ce priveşte trupul, ⁴ iar în ce priveşte^(F) duhul^(G) sfinţeniei dovedit cu putere^(H) că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, ⁵ prin care am^(I) primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru^(J) Numele Lui, la ascultarea^(K) credinţei pe toate neamurile, ⁶ între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos. ⁷ Deci, vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi^(L) să fiţi sfinţi: Har^(M) şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Pavel şi creştinii din Roma

⁸ Mai întâi mulţumesc^(N) Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa^(O) voastră este vestită în toată lumea. ⁹ Dumnezeu^(P), căruia Îi slujesc^(Q) în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat^(R) în rugăciunile mele ¹⁰ şi cer totdeauna^(S) ca, prin voia^(T) lui Dumnezeu, să am, în sfârşit, fericirea să vin la voi. ¹¹ Căci doresc să vă văd, ca să^(U) vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră ¹² sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa^(V) pe care o avem împreună şi voi, şi eu. ¹³ Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de^(W) multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod^(X) printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar^(Y) am fost împiedicat până acum. ¹⁴ Eu^(Z) sunt dator şi grecilor, şi barbarilor, şi celor învăţaţi, şi celor neînvăţaţi. ¹⁵ Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.

Neprihănirea se capătă prin credinţă

¹⁶ Căci^(AA) mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă^(AB) ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a^(AC) iudeului, apoi a grecului, ¹⁷ deoarece în^(AD) ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit^(AE) va trăi prin credinţă”.

Starea de păcat a omenirii

¹⁸ Mânia^(AF) lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. ¹⁹ Fiindcă^(AG) ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu^(AH). ²⁰ În adevăr, însuşirile nevăzute^(AI) ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, ²¹ fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte^(AJ) şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. ²² S-au^(AK) fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit ²³ şi au schimbat slava Dumnezeului^(AL) nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. ²⁴ De aceea^(AM), Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că^(AN) îşi necinstesc singuri^(AO) trupurile, ²⁵ căci au schimbat în minciună adevărul^(AP) lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în^(AQ) locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. ²⁶ Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi^(AR) scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; ²⁷ tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. ²⁸ Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite^(AS). ²⁹ Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, ³⁰ bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, ³¹ fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. ³² Şi, măcar că ştiu^(AT) hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt^(AU) vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni^(AV) pe cei ce le fac.

Nepocăinţa iudeilor

2 Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi^(AW), căci^(AX) prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. ² Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. ³ Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴ Sau dispreţuieşti tu bogăţiile^(AY) bunătăţii, îngăduinţei^(AZ) şi îndelungii^(BA) Lui răbdări? Nu vezi^(BB) tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? ⁵ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi^(BC) aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ⁶ care^(BD) va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ⁷ Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, ⁸ şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc^(BE) adevărului şi ascultă de nelegiuire. ⁹ Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi^(BF) peste iudeu, apoi peste grec. ¹⁰ Slavă^(BG), cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. ¹¹ Căci^(BH) înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. ¹² Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege. ¹³ Pentru că nu^(BI) cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. ¹⁴ Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege, ¹⁵ şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele. ¹⁶ Şi faptul acesta se va vedea în^(BJ) ziua când, după Evanghelia^(BK) mea, Dumnezeu va judeca, prin^(BL) Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeii nu se pot dezvinovăţi

¹⁷ Tu^(BM), care te numeşti iudeu, care te^(BN) rezemi pe o Lege, care^(BO) te lauzi cu Dumnezeul tău, ¹⁸ care cunoşti^(BP) voia Lui, care ştii să faci deosebire^(BQ) între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; ¹⁹ tu, care te^(BR) măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, ²⁰ povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai^(BS) dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; ²¹ tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi? ²² Tu^(BT), care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti?^(BU) Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? ²³ Tu^(BV), care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? ²⁴ „Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este^(BW) scris.

Adevărata tăiere împrejur

²⁵ Tăierea împrejur^(BX), negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. ²⁶ Dacă^(BY) deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? ²⁷ Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea nu te^(BZ) va osândi el pe tine care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur? ²⁸ Iudeu nu^(CA) este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. ²⁹ Ci iudeu este acela^(CB) care este iudeu înăuntru, şi tăiere împrejur^(CC) este aceea a inimii, în duh^(CD), nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda^(CE) nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.