⁴ Însă, celui^(A) ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; ⁵ pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit^(B), credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.

⁴ Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi^(A) despărţit de Hristos; aţi căzut din^(B) har.

⁴ Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu^(A) zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.’ Căci din pricina răutăţii^(B) neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta. ⁵ Nu, nu pentru^(C) bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul^(D) prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.