Psalmi 18-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Te iubesc^(A) din inimă, Doamne, tăria mea!
² Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund^(B),
scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
³ Eu strig: „Lăudat să fie Domnul^(C)!”
şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
⁴ Mă înconjuraseră legăturile morţii^(D)
şi mă îngroziseră râurile pieirii;
⁵ mă înfăşuraseră legăturile mormântului
şi mă prinseseră laţurile morţii.
⁶ Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu:
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,
şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
⁷ Atunci s-a zguduit^(E) pământul şi s-a cutremurat,
temeliile munţilor s-au mişcat
şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
⁸ Din nările Lui se ridica fum
şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
⁹ A plecat^(F) cerurile şi S-a pogorât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
¹⁰ Călărea^(G) pe un heruvim şi zbura,
venea plutind^(H) pe aripile vântului.
¹¹ Întunericul Şi-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui^(I), împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
¹² Din strălucirea^(J) care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori
care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
¹³ Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul^(K)
cu grindină şi cărbuni de foc.
¹⁴ A aruncat^(L) săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
¹⁵ Atunci s-a văzut albia^(M) apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
¹⁶ El Şi-a întins mâna^(N) de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
¹⁷ m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
¹⁸ Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
¹⁹ El m-a scos la loc larg^(O)
şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
²⁰ Domnul mi-a făcut^(P) după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele,
²¹ căci am păzit căile Domnului,
şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
²² Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
²³ Am fost fără vină faţă de El
şi m-am păzit de fărădelegea mea.
²⁴ De aceea^(Q), Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
²⁵ Cu cel bun,^(R) Tu Te arăţi bun,
cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit;
²⁶ cu cel curat, Te arăţi curat
şi cu cel stricat,^(S) Te porţi după stricăciunea lui.
²⁷ Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte,
şi smereşti privirile^(T) trufaşe.
²⁸ Da, Tu aprinzi^(U) lumina mea.
Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
²⁹ Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
³⁰ Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite^(V),
Cuvântul Domnului este încercat^(W):
El este un scut pentru^(X) toţi cei ce aleargă la El.
³¹ Căci^(Y) cine este Dumnezeu, afară de Domnul,
şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
³² Dumnezeu mă încinge^(Z) cu putere
şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
³³ El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor^(AA)
şi mă aşază pe înălţimile^(AB) mele,^[a]
34 El îmi deprinde^(AC) mâinile la luptă,
aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
³⁵ Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
şi îndurarea Ta mă face mare.
³⁶ Tu lărgeşti drumul sub paşii mei
şi nu-mi alunecă gleznele^(AD).
³⁷ Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung
şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
³⁸ Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
³⁹ Tu mă încingi cu putere pentru luptă
şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
⁴⁰ Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,
şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
⁴¹ Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către Domnul^(AE), dar nu le răspunde!
⁴² Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiul^(AF) de pe uliţe.
⁴³ Tu mă scapi^(AG) din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea^(AH) neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoşteam^(AI), îmi este supus.
⁴⁴ El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinului^(AJ) mă linguşesc^(AK).
⁴⁵ Fiilor străinului li se moaie inima de mine
şi ies tremurând din cetăţuile lor.
⁴⁶ Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
⁴⁷ Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune^(AL) popoarele
⁴⁸ şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi^(AM) mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
⁴⁹ De aceea^(AN), Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
⁵⁰ El dă mari izbăviri^(AO) împăratului Său
şi dă îndurare unsului Său:
lui David şi seminţei lui, pe vecie^(AP).

¹ Cerurile^(AQ) spun slava lui Dumnezeu,
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
² O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
³ Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit,
⁴ dar răsunetul lor străbate tot^(AR) pământul
şi glasul lor merge până la marginile lumii.
În ceruri, El a întins un cort soarelui.
⁵ Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria^(AS) unui viteaz:
⁶ răsare la un capăt al cerurilor
şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.
⁷ Legea Domnului este desăvârşită^(AT) şi înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
⁸ Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate^(AU) şi luminează^(AV) ochii.
⁹ Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie;
judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
¹⁰ Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât^(AW) mult aur curat;
sunt mai dulci^(AX) decât mierea, decât picurul din faguri.
¹¹ Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele;
pentru cine le păzeşte^(AY), răsplata este mare.
¹² Cine îşi cunoaşte^(AZ) greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile^(BA) pe care nu le cunosc^(BB)!
¹³ Păzeşte^(BC) de asemenea, pe robul Tău de mândrie,
ca să^(BD) nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
¹⁴ Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele^(BE) gurii mele
şi cugetele inimii mele,
Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu^(BF)!

¹ Să te asculte Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească^(BG) Numele Dumnezeului lui Iacov,
² să-ţi trimită ajutor din locaşul^(BH) Său cel Sfânt
şi să te sprijine din Sion!
³ Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare
şi să-ţi primească arderile-de-tot!
⁴ Să-ţi dea^(BI) ce-ţi doreşte inima
şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
⁵ Atunci noi ne vom bucura^(BJ) de biruinţa ta
şi vom flutura steagul în^(BK) Numele Dumnezeului nostru.
Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
⁶ Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul^(BL) Său
şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt,
prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
⁷ Unii^(BM) se bizuie pe carele lor, alţii, pe caii lor,
dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
⁸ Ei se îndoaie şi cad,
dar noi^(BN) ne ridicăm şi rămânem în picioare.
⁹ Scapă, Doamne, pe împăratul
şi ascultă-ne când Te chemăm!