Add parallel Print Page Options

Psalmul 35

Un psalm al lui David

Apără-mă(A) Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă(B) Tu cu cei ce se luptă cu mine!
Ia(C) pavăza şi scutul
şi scoală-Te să-mi ajuţi.
Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei!
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”
Ruşinaţi(D) şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi(E) şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!
Să fie(F) ca pleava luată de vânt
şi să-i gonească îngerul Domnului!
Drumul să le fie întunecos(G) şi alunecos
şi să-i urmărească îngerul Domnului!
Căci mi-au întins(H) laţul lor, fără pricină, pe o groapă,
pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;
să-i ajungă(I) prăpădul pe neaşteptate,
să fie prinşi în laţul(J) pe care l-au întins,
să cadă în el şi să piară!
Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul;
se(K) va veseli de mântuirea Lui.
10 Toate(L) oasele mele vor zice: „Doamne, cine(M) poate ca Tine
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,
pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”
11 Nişte martori(N) mincinoşi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Îmi întorc(O) rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Şi eu, când(P) erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post
şi mă rugam(Q) cu capul plecat la sân.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng;
se strâng fără ştirea mea(R), ca să mă batjocorească
şi mă sfâşie(S) neîncetat.
16 Scrâşnesc(T) din dinţi împotriva mea,
împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, până când Te vei uita(U) la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!
18 Şi eu Te voi lăuda(V) în adunarea cea mare
şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 (W) nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi,
nici să(X) nu-şi facă semne cu ochiul cei ce(Y) mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Îşi deschid(Z) gura larg împotriva mea
şi zic: „Ha(AA)! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”
22 Doamne, Tu vezi(AB). Nu(AC) tăcea!
Nu Te depărta(AD) de mine, Doamne!
23 Trezeşte-Te şi scoală-Te(AE) să-mi faci dreptate!
Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă(AF) după(AG) dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,
ca să(AH) nu se bucure ei de mine!
25 (AI) nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”
Să nu zică: „L-am înghiţit(AJ)!”
26 Ci să fie ruşinaţi(AK) şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace(AL) cu ruşine şi ocară cei ce se ridică(AM) împotriva mea!
27 (AN) se bucure şi să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea
şi să zică(AO) neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care(AP) vrea pacea robului Său!”
28 Şi atunci limba(AQ) mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.