Psalmi 142
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 142
O cântare a lui David.
O rugăciune făcută când era în peşteră
1 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
2 Îmi vărs(A) necazul înaintea Lui
şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3 Când(B) îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe(C) drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4 Aruncă-Ţi(D) ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni(E) nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5 Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu(F) eşti scăparea mea,
partea(G) mea de moştenire pe(H) pământul celor vii.”
6 Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit(I) de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
7 Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare(J) când(K) îmi vei face bine.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
