Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele,
    era cât pe ce să-mi alunece paşii,
căci îi invidiam pe cei lăudăroşi
    când vedeam bunăstarea celor răi.

Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte,
    iar trupul le este plin de grăsime.[a]
N-au parte de necazul muritorului de rând
    şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă,
    iar violenţa îi înveleşte ca o manta;
li se bulbucă ochii de grăsime,[b]
    iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;[c]
batjocoresc şi vorbesc cu răutate;
    vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;
îşi înalţă gura până la ceruri,
    iar limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea poporul[d] se întoarce spre ei
    şi soarbe cuvintele lor ca apa.[e]
11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu
    şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

12 Aşa sunt cei răi:
    liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.

13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima
    şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci sunt lovit toată ziua
    şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.
15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“,
    iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
    dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu
    şi am luat aminte la sfârşitul lor.

Read full chapter

Footnotes

  1. Psalmii 73:4 Sau: Căci n-au parte de durere, / iar trupul le este sănătos şi puternic.
  2. Psalmii 73:7 TM ; LXX şi Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloşia.
  3. Psalmii 73:7 Sau: răutatea inimii lor este dincolo de orice imaginaţie
  4. Psalmii 73:10 TM conţine: poporul lui, probabil cu referire la Israel, ca poporul lui Dumnezeu.
  5. Psalmii 73:10 Sensul ebraic al versetului este nesigur; în context se poate referi la cuvintele celor răi (vezi v. 11), care sunt considerate înţelepte de cei ce se uită cu jind la prosperitatea lor.

Totuşi era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
Căci(A) mă uitam cu jind la cei nesocotiţi
când vedeam fericirea celor răi.
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
şi trupul le este încărcat de grăsime.
N-au(B) parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea, mândria le slujeşte ca salbă
şi asuprirea este haina care-i(C) înveleşte.
Li se bulbucă ochii(D) de grăsime
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
Râd(E) şi vorbesc(F) cu răutate de asuprire:
vorbesc(G) de sus,
îşi înalţă gura(H) până la ceruri
şi limba le cutreieră pământul.
10 De aceea, aleargă lumea la ei,
înghite(I) apă din plin,
11 şi zice: „Ce(J) ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12 Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi(K) şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba(L) dar mi-am curăţit eu inima
şi mi-am(M) spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15 Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am(N) gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am(O) intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta(P) de la urmă a celor răi.

Read full chapter