Prolog: scopul şi tema cărţii

Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
    pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
    dreptatea, judecata şi nepărtinirea
pentru a da agerime[a] celui neştiutor[b],
    iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
    iar cel cu discernământ să primească îndrumare
pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
    pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.

Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
    dar nebunii[c] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.

Îndemnuri la a căuta înţelepciunea

Avertizare împotriva ispitirii

Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău
    şi nu părăsi îndrumarea mamei tale.
Căci ele vor fi o cunună graţioasă pe capul tău
    şi un colier în jurul gâtului tău.

10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească
    nu te lăsa înduplecat de ei.
11 Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi!
    Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
        să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor[d]
    şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13 Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe
    şi ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi
    şi vom avea o pungă împreună!“
15 Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei,
    abate-ţi piciorul de pe căile lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău
    şi se grăbesc să verse sânge.
17 Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa
    în văzul tuturor păsărilor!
18 Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor,
    îşi întind curse înseşi sufletelor lor.

19 Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit;
    el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.

Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei

20 Înţelepciunea strigă pe străzi,
    îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[e],
    la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:

22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
    Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
        şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
    aş revărsa duhul meu peste voi
        şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
    iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
    şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
    îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună
    şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
        când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.

28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
    mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa
    şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele
    şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
    şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
    şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
    va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“

Footnotes

  1. Proverbe 1:4 Sau: prudenţă
  2. Proverbe 1:4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experienţă; peste tot în carte
  3. Proverbe 1:7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral
  4. Proverbe 1:12 Ebr: Şeol; peste tot în carte
  5. Proverbe 1:21 TM; LXX: strigă de pe ziduri