Add parallel Print Page Options

Jalea Ierusalimului

Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
A(A) azvârlit din cer pe pământ podoaba(B) lui Israel
şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul(C) picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
Domnul a nimicit fără milă(D) toate locuinţele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda
şi le-a prăvălit la pământ;
a făcut de ocară(E) împărăţia şi căpeteniile ei.
În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;
Şi-a tras înapoi(F) de la el dreapta înaintea vrăjmaşului
şi a aprins(G) în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
Şi-a încordat(H) arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor
şi a prăpădit tot(I) ce era plăcut privirilor;
Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
Ca un vrăjmaş a ajuns(J) Domnul, a nimicit pe Israel,
i-a dărâmat(K) toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile
şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
I-a pustiit(L) cortul sfânt ca(M) pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
Domnul(N) a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul
şi, în mânia Lui năpraznică, a lepădat pe împărat şi pe preot.
Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat Locaşul Său cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului;
au răsunat(O) strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
Şi-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;
a întins(P) sfoara de măsurat şi nu Şi-a tras mâna până nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura şi zidurile, care nu mai sunt toate, decât nişte dărâmături triste.
Porţile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit şi rupt(Q) zăvoarele.
Împăratul(R) şi căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege(S) nu mai au
şi chiar prorocii(T) nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului şed(U) pe pământ şi tac;
şi-au presărat(V) ţărână pe cap, s-au încins(W) cu saci;
fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pământ capul.
11 Mi s-au stors ochii(X) de lacrimi, îmi fierb măruntaiele(Y),
mi se varsă ficatul(Z) pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor(AA) şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine şi vin?”
Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii,
îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 „Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cine(AB) să te pun alături şi cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
14 Prorocii tăi(AC) ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare,
nu ţi-au dat pe faţă(AD) nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.
15 Toţi trecătorii(AE) bat din palme(AF) asupra ta,
şuieră şi dau(AG) din cap împotriva fiicei Ierusalimului şi zic:
‘Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă(AH) şi bucuria întregului pământ?’
16 Toţi vrăjmaşii tăi deschid(AI) gura împotriva ta,
fluieră, scrâşnesc din dinţi şi zic: ‘Am(AJ) înghiţit-o!’ ‘Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!’
17 Domnul a înfăptuit ce(AK) hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicit(AL) fără milă;
a făcut din tine(AM) bucuria vrăjmaşului,
a înălţat tăria asupritorilor tăi!
18 Inima lor strigă către Domnul…
Zid(AN) al fiicei Sionului, varsă(AO) zi şi noapte şiroaie de lacrimi!
Nu-ţi da niciun răgaz şi ochiul tău să nu aibă odihnă!
19 Scoală-te şi(AP) gemi noaptea când încep străjile!
Varsă-ţi(AQ) inima ca nişte apă înaintea Domnului!
Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi,
care(AR) mor de foame la toate(AS) colţurile uliţelor!
20 Uită-Te, Doamne, şi priveşte! Cui i-ai făcut Tu aşa?
Să mănânce(AT) femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor?
Să fie măcelăriţi(AU) preoţii şi prorocii în Locaşul cel Sfânt al Domnului?
21 Copiii şi bătrânii(AV) stau culcaţi pe pământ în uliţe;
fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie;
i-ai(AW) ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat groaza(AX) din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă.
Pe(AY) cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!”

Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda

Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,[a]
    pe fiica Sionului!
A aruncat măreţia lui Israel
    din cer pe pământ.
În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte
    de aşternutul[b] picioarelor Sale.

Stăpânul a spulberat fără milă
    toate locuinţele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
    fortăreţele fiicei lui Iuda;
a aruncat la pământ, în ocară,
    regatul şi pe conducătorii lui.

În mânia Lui aprigă, a retezat
    întreaga putere[c] a lui Israel.
La apropierea duşmanului,
    Şi-a retras dreapta de la el;
El a ars în Iacov, ca o văpaie
    ce mistuie totul în jurul ei.

Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul
    şi Şi-a pregătit dreapta;
asemenea unui duşman, a distrus
    tot ce era plăcut privirilor.
Şi-a revărsat mânia ca un foc
    peste cortul[d] fiicei Sionului.

Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş:
    l-a spulberat pe Israel,
i-a spulberat toate palatele
    şi i-a distrus fortăreţele.
S-au înmulţit bocetele şi vaietele
    în mijlocul fiicei lui Iuda.

Şi-a devastat Locuinţa[e] ca pe o grădină,
    şi-a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
    sărbătorile şi Sabatele.
În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat
    pe rege şi pe preot.

Stăpânul Şi-a respins altarul,
    Şi-a abandonat Lăcaşul.
A dat în mâinile vrăjmaşului
    zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
    ca într-o zi de sărbătoare.

Domnul a hotărât să distrugă
    zidul fiicei Sionului.
El a întins o linie de măsurat
    şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut întăritura şi zidul să plângă,
    astfel că ele suferă împreună.

Porţile ei au fost îngropate în pământ,
    iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse.
Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri,
    Legea nu mai este,
iar profeţii ei nu mai primesc
    nici o vedenie de la Domnul.

10 Bătrânii fiicei Sionului
    stau pe pământ tăcuţi;
şi-au presărat ţărână deasupra capului
    şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
    îşi pleacă capul în pământ.

11 Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
    iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
    deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
    sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

12 Ei zic către mamele lor:
    „Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
    pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
    la pieptul mamelor lor.

13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn,
    fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar şi cum să te alin,
    fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
    Cine te va putea vindeca?

14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni
    false şi amăgitoare;
nu ţi-au scos la iveală păcatele,
    ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ţi-au spus oracole
    false şi înşelătoare.

15 Toţi trecătorii
    bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră şi dau din cap
    în faţa fiicei Ierusalimului, zicând:
„Aceasta este cetatea care era numită
    întruchiparea perfectă a frumuseţii
        şi bucuria întregului pământ?!“

16 Toţi vrăjmaşii tăi
    îşi deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâşnesc din dinţi
    şi spun: „Am înghiţit-o!
Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o!
    Am ajuns s-o vedem!“

17 Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise;
    Şi-a împlinit cuvântul
        pe care îl poruncise încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă,
    a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi
        şi a înălţat puterea[f] duşmanilor tăi.

18 Strigă către Stăpânul,
    o, zid al fiicei Sionului!
Lasă[g] lacrimile să curgă ca un râu
    ziua şi noaptea!
Nu-ţi oferi nici un răgaz!
    Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

19 Ridică-te! Plângi în noapte,
    la începutul străjilor![h]
Varsă-ţi inima, asemenea apei,
    înaintea Stăpânului!
Ridică-ţi mâinile spre El
    pentru viaţa copiilor tăi,
care sunt leşinaţi de foame
    la capătul fiecărei străzi.

20 Priveşte, Doamne, şi ia aminte!
    Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva?
Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor,
    copiii pe care i-au dezmierdat?!
Să fie ucişi preoţii şi profeţii
    în Lăcaşul Stăpânului?!

21 Băieţii şi bătrânii
    zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi;
fecioarele şi tinerii mei
    au căzut răpuşi de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
    şi i-ai înjunghiat fără milă.

22 Ai chemat teroarea peste mine,
    din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare!
În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat,
    nici n-a supravieţuit!
Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine
    i-a nimicit vrăjmaşul.

Footnotes

  1. Plângeri 2:1 Sensul în ebraică al versului este nesigur; sau: Cum a umilit-o Stăpânul, în mânia Sa
  2. Plângeri 2:1 Termenul ebraic se referă la scăunaşul pe care un rege îşi odihnea picioarele, atunci când şedea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1).
  3. Plângeri 2:3 Lit.: fiecare corn, cornul simbolizând puterea (vezi Ier. 48:25)
  4. Plângeri 2:4 Cu referire la oraşul Ierusalim
  5. Plângeri 2:6 Cu referire la Templu
  6. Plângeri 2:17 Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea
  7. Plângeri 2:18 Sau: Inima poporului strigă către Stăpânul / O, zid al fiicei Sionului, / lasă
  8. Plângeri 2:19 În V.T., noaptea era împărţită în trei străji: (1) apus-22:00; (2) 22:00-2:00; (3) 2:00-răsărit (vezi şi Jud. 7:19; 1 Sam. 11:11; Ps. 63:6; Ps. 119:148).

[a]How the Lord has covered Daughter Zion
    with the cloud of his anger[b]!(A)
He has hurled down the splendor of Israel
    from heaven to earth;
he has not remembered his footstool(B)
    in the day of his anger.(C)

Without pity(D) the Lord has swallowed(E) up
    all the dwellings of Jacob;
in his wrath he has torn down
    the strongholds(F) of Daughter Judah.
He has brought her kingdom and its princes
    down to the ground(G) in dishonor.

In fierce anger he has cut off
    every horn[c][d](H) of Israel.
He has withdrawn his right hand(I)
    at the approach of the enemy.
He has burned in Jacob like a flaming fire
    that consumes everything around it.(J)

Like an enemy he has strung his bow;(K)
    his right hand is ready.
Like a foe he has slain
    all who were pleasing to the eye;(L)
he has poured out his wrath(M) like fire(N)
    on the tent(O) of Daughter Zion.

The Lord is like an enemy;(P)
    he has swallowed up Israel.
He has swallowed up all her palaces
    and destroyed her strongholds.(Q)
He has multiplied mourning and lamentation(R)
    for Daughter Judah.(S)

He has laid waste his dwelling like a garden;
    he has destroyed(T) his place of meeting.(U)
The Lord has made Zion forget
    her appointed festivals and her Sabbaths;(V)
in his fierce anger he has spurned
    both king and priest.(W)

The Lord has rejected his altar
    and abandoned his sanctuary.(X)
He has given the walls of her palaces(Y)
    into the hands of the enemy;
they have raised a shout in the house of the Lord
    as on the day of an appointed festival.(Z)

The Lord determined to tear down
    the wall around Daughter Zion.(AA)
He stretched out a measuring line(AB)
    and did not withhold his hand from destroying.
He made ramparts(AC) and walls lament;
    together they wasted away.(AD)

Her gates(AE) have sunk into the ground;
    their bars(AF) he has broken and destroyed.
Her king and her princes are exiled(AG) among the nations,
    the law(AH) is no more,
and her prophets(AI) no longer find
    visions(AJ) from the Lord.

10 The elders of Daughter Zion
    sit on the ground in silence;(AK)
they have sprinkled dust(AL) on their heads(AM)
    and put on sackcloth.(AN)
The young women of Jerusalem
    have bowed their heads to the ground.(AO)

11 My eyes fail from weeping,(AP)
    I am in torment within(AQ);
my heart(AR) is poured out(AS) on the ground
    because my people are destroyed,(AT)
because children and infants faint(AU)
    in the streets of the city.

12 They say to their mothers,
    “Where is bread and wine?”(AV)
as they faint like the wounded
    in the streets of the city,
as their lives ebb away(AW)
    in their mothers’ arms.(AX)

13 What can I say for you?(AY)
    With what can I compare you,
    Daughter(AZ) Jerusalem?
To what can I liken you,
    that I may comfort you,
    Virgin Daughter Zion?(BA)
Your wound is as deep as the sea.(BB)
    Who can heal you?

14 The visions of your prophets
    were false(BC) and worthless;
they did not expose your sin
    to ward off your captivity.(BD)
The prophecies they gave you
    were false and misleading.(BE)

15 All who pass your way
    clap their hands at you;(BF)
they scoff(BG) and shake their heads(BH)
    at Daughter Jerusalem:(BI)
“Is this the city that was called
    the perfection of beauty,(BJ)
    the joy of the whole earth?”(BK)

16 All your enemies open their mouths
    wide against you;(BL)
they scoff and gnash their teeth(BM)
    and say, “We have swallowed her up.(BN)
This is the day we have waited for;
    we have lived to see it.”(BO)

17 The Lord has done what he planned;
    he has fulfilled(BP) his word,
    which he decreed long ago.(BQ)
He has overthrown you without pity,(BR)
    he has let the enemy gloat over you,(BS)
    he has exalted the horn[e] of your foes.(BT)

18 The hearts of the people
    cry out to the Lord.(BU)
You walls of Daughter Zion,(BV)
    let your tears(BW) flow like a river
    day and night;(BX)
give yourself no relief,
    your eyes no rest.(BY)

19 Arise, cry out in the night,
    as the watches of the night begin;
pour out your heart(BZ) like water
    in the presence of the Lord.(CA)
Lift up your hands(CB) to him
    for the lives of your children,
who faint(CC) from hunger
    at every street corner.

20 “Look, Lord, and consider:
    Whom have you ever treated like this?
Should women eat their offspring,(CD)
    the children they have cared for?(CE)
Should priest and prophet be killed(CF)
    in the sanctuary of the Lord?(CG)

21 “Young and old lie together
    in the dust of the streets;
my young men and young women
    have fallen by the sword.(CH)
You have slain them in the day of your anger;
    you have slaughtered them without pity.(CI)

22 “As you summon to a feast day,
    so you summoned against me terrors(CJ) on every side.
In the day of the Lord’s anger
    no one escaped(CK) or survived;
those I cared for and reared(CL)
    my enemy has destroyed.”

Footnotes

  1. Lamentations 2:1 This chapter is an acrostic poem, the verses of which begin with the successive letters of the Hebrew alphabet.
  2. Lamentations 2:1 Or How the Lord in his anger / has treated Daughter Zion with contempt
  3. Lamentations 2:3 Or off / all the strength; or every king
  4. Lamentations 2:3 Horn here symbolizes strength.
  5. Lamentations 2:17 Horn here symbolizes strength.