Plângerea lui Iuda. Mângâiere găsită în bunătăţile Domnului

Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa
    sub nuiaua furiei Lui.
El m-a condus şi m-a făcut să merg
    prin întuneric, nu prin lumină!
Da, El Îşi întoarce mâna împotriva mea
    toată ziua!

El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea
    şi mi-a zdrobit oasele.
M-a asediat şi m-a înconjurat
    cu otravă şi cu nenorocire.
M-a făcut să locuiesc în întunecimi
    asemenea celor morţi demult.

M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
    şi m-a pus în lanţuri grele.
Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor,
    El îmi respinge rugăciunea.
Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite
    şi mi-a întortocheat cărările.

10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă
    şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.
11 M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat
    şi m-a lăsat pustiit.
12 Şi-a încordat arcul
    şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

13 Mi-a străpuns inima
    cu săgeţi din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu.
    Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.
15 M-a îndestulat cu ierburi amare
    şi m-a săturat cu pelin.

16 Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş
    şi m-a culcat în cenuşă[a].
17 Mi-a luat pacea
    şi am uitat ce înseamnă fericirea.
18 Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă
    şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul!

19 Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea,
    de amărăciune şi de pelin.
20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele
    şi se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte
    şi ce mă face să mai nădăjduiesc:

22 „Îndurările[b] Domnului nu s-au sfârşit,
    mila Lui nu este la capăt.[c]
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă;
    mare este credincioşia Ta!“
24 Am zis sufletului meu: „Domnul este moştenirea mea
    şi de aceea voi nădăjdui în El!“

25 Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El,
    cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere
    izbăvirea Domnului.
27 Este bine ca omul să poarte un jug
    în tinereţea lui.

28 Să stea singur şi să tacă,
fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;
29 să-şi umple gura cu ţărână –
    s-ar putea să mai existe nădejde;
30 să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte
    şi să se sature de insulte!

31 Fiindcă Stăpânul nu respinge
    pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el,
    după bunătatea Lui cea mare.
33 Căci El nu necăjeşte,
    nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34 Când sunt călcaţi în picioare
    toţi prizonierii unei ţări,
35 când dreptatea umană este îndepărtată
    înaintea Celui Preaînalt,
36 când un om este nedreptăţit în cauza lui,
    nu vede, oare, Stăpânul?

37 Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască,
    dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
    şi nenorocirea, şi bunăstarea?[d]
39 Atunci de ce murmură omul,
    când este pedepsit pentru păcatele lui?

40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
    şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm inimile şi mâinile
    spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:
42 „Am păcătuit şi ne-am răzvrătit,
    iar Tu nu ai iertat!“

43 Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit;
    ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
    ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
45 Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie
    în mijlocul popoarelor.

46 Toţi vrăjmaşii noştri
    şi-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază şi de groapă,
    de prăpăd şi de distrugere.
48 Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
    căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49 Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
    şi fără oprire,
50 până când Domnul din ceruri
    va privi şi va lua aminte.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
    pe toate fiicele cetăţii mele.

52 Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
    m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
    şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
    şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“

55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
    din adâncimile gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
    la strigătele mele după ajutor!“
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
    şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“

58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut!
    Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare
    şi planurile lor împotriva mea.

61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile
    şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,
62 ai auzit şoaptele potrivnicilor mei
    şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.
63 Priveşte! Şezând sau în picioare,
    ei mă batjocoresc în cântecele lor!

64 Răsplăteşte-le, Doamne,
    după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
    şi fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i
    de sub ceruri, Doamne!

Footnotes

  1. Plângeri 3:16 TM; LXX: m-a hrănit cu cenuşă, Ieremia făcând referire fie la tratamentul care i-a fost aplicat în timpul asediului (Ier. 20:1-2; 37:16, 20; 38:6), fie la tratamentul aplicat prizonierilor în urma distrugerii Ierusalimului
  2. Plângeri 3:22 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  3. Plângeri 3:22 Siriacă, Tg: TM: Din pricina îndurărilor Domnului, nu suntem nimiciţi, / căci mila Lui nu este la capăt.
  4. Plângeri 3:38 Sau: Va ieşi oare din gura Celui Preaînalt / răul, la fel ca binele? (vezi şi LXX)