Numeri 20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise

20 Toată adunarea copiilor^(A) lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit^(B) şi a fost îngropată Maria. ² Adunarea^(C) n-avea apă. Şi s-au^(D) răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. ³ Poporul a căutat^(E) ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când^(F) au murit fraţii noştri înaintea Domnului! ⁴ Pentru ce^(G) aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre? ⁵ Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?” ⁶ Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut^(H) cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava^(I) Domnului. ⁷ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ⁸ „Ia^(J) toiagul şi cheamă adunarea tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi^(K) astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.” ⁹ Moise a luat toiagul dinaintea^(L) Domnului, cum îi poruncise Domnul. ¹⁰ Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi^(M), răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” ¹¹ Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă^(N) din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele. ¹² Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi^(O) crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi^(P) înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” ¹³ Acestea sunt^(Q) apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.

Edomiţii şi israeliţii

¹⁴ De la Cades, Moise^(R) a trimis nişte soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Aşa^(S) vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut. ¹⁵ Părinţii^(T) noştri s-au pogorât în Egipt şi am^(U) locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri. ¹⁶ Am^(V) strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis^(W) un Înger şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău. ¹⁷ Lasă-ne^(X) să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.” ¹⁸ Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.” ¹⁹ Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi^(Y) plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!” ²⁰ El a răspuns: „Să nu cumva^(Z) să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare. ²¹ Astfel^(AA), Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut^(AB) de la el.

Moartea lui Aaron. Eleazar

²² Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades^(AC) şi a ajuns^(AD) la muntele Hor. ²³ Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: ²⁴ „Aaron are să fie adăugat^(AE) la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi^(AF) împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. ²⁵ Ia pe Aaron^(AG) şi pe fiul său Eleazar şi suie-i pe muntele Hor. ²⁶ Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.” ²⁷ Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări. ²⁸ Moise^(AH) a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron^(AI) a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au pogorât de pe munte. ²⁹ Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci^(AJ) de zile.