Luca 7-8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Vindecarea robului unui sutaş

7 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a^(A) intrat în Capernaum. ² Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. ³ Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. ⁴ Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine, ⁵ căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga”. ⁶ Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. ⁷ De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. ⁸ Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” ⁹ Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare”. ¹⁰ Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. ¹³ Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” ¹⁴ Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te^(B), îţi spun!” ¹⁵ Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. ¹⁶ Toţi^(C) au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a^(D) ridicat între noi; şi Dumnezeu^(E) a cercetat pe poporul Său”. ¹⁷ Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

¹⁸ Ucenicii^(F) lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. ¹⁹ Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” ²⁰ Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’ ” ²¹ Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. ²² Şi^(G), drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii^(H) văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor^(I) li se propovăduieşte Evanghelia. ²³ Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

²⁴ După ce^(J) au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. ²⁶ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. ²⁷ El^(K) este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’. ²⁸ Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. ²⁹ Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind^(L) botezul lui Ioan, ³⁰ dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul^(M) lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. ³¹ Cu^(N) cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? ³² Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns’. ³³ În adevăr, a venit Ioan^(O) Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: ‘Are drac’. ³⁴ A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor’. ³⁵ Totuşi^(P) Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”

Femeia păcătoasă

³⁶ Un^(Q) fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. ³⁷ Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor ³⁸ şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. ³⁹ Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta^(R), dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă”. ⁴⁰ Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva”. „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. ⁴¹ „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. ⁴² Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” ⁴³ Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a zis: „Drept ai judecat”. ⁴⁴ Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. ⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶ Capul nu Mi l-ai uns cu^(S) untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. ⁴⁷ De aceea^(T) îţi spun: ‘Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin’.” ⁴⁸ Apoi a zis femeii: „Iertate^(U) îţi sunt păcatele!” ⁴⁹ Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine^(V) este acesta de iartă chiar şi păcatele?” ⁵⁰ Dar Isus a zis femeii: „Credinţa^(W) ta te-a mântuit; du-te în pace”.

Isus propovăduieşte Evanghelia

8 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El ² şi mai erau şi nişte^(X) femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din^(Y) care ieşiseră şapte draci, ³ Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

Pilda semănătorului

⁴ Când^(Z) s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: ⁵ „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. ⁶ O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. ⁷ O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o. ⁸ O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă”. ⁹ Ucenicii^(AA) Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. ¹⁰ El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că^(AB) văd, să nu vadă, şi, măcar că aud, să nu înţeleagă. ¹¹ Iată ce înţeles are pilda^(AC) aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. ¹³ Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, Îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. ¹⁴ Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-L lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. ¹⁵ Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, Îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare. ¹⁶ Nimeni^(AD), după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. ¹⁷ Fiindcă^(AE) nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină. ¹⁸ Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci^(AF) celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”

Mama şi fraţii lui Isus

¹⁹ Mama^(AG) şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. ²⁰ Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă”. ²¹ Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc”.

Potolirea furtunii

²² Într-una^(AH) din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac”. Şi au plecat. ²³ Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă şi erau în primejdie. ²⁴ Au^(AI) venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim”. Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte. ²⁵ Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”

Vindecarea unui îndrăcit

²⁶ Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. ²⁷ Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. ²⁸ Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” ²⁹ Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustii. ³⁰ Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. ³¹ Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în^(AJ) Adânc. ³² Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. ³³ Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat. ³⁴ Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. ³⁵ Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. ³⁶ Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. ³⁷ Tot^(AK) norodul din ţinutul gherghesenilor a^(AL) rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors. ³⁸ Omul^(AM) din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: ³⁹ „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu”. El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge

⁴⁰ La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau. ⁴¹ Şi^(AN) iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă; ⁴² pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. ⁴³ Şi^(AO) era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. ⁴⁴ Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. ⁴⁵ Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’” ⁴⁶ Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere^(AP) ”. ⁴⁷ Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât. ⁴⁸ Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” ⁴⁹ Pe^(AQ) când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul”. ⁵⁰ Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită”. ⁵¹ Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei. ⁵² Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci^(AR) doarme”. ⁵³ Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. ⁵⁴ Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te^(AS)!” ⁵⁵ Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. ⁵⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus^(AT) le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.