Luca 5-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pescuirea minunată

5 Pe când^(A) Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. ³ S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. ⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o^(B) la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire”. ⁵ Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” ⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. ⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. ⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă^(C) de la mine, căci sunt un om păcătos”. ⁹ Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. ¹⁰ Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum^(D) încolo vei fi pescar de oameni”. ¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat^(E) totul şi au mers după El.

Vindecarea unui lepros

¹² Isus^(F) era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. ¹³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”Îndată l-a lăsat lepra. ¹⁴ Apoi^(G), i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce^(H) a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”. ¹⁵ Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se^(I) strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁶ Iar^(J) El se ducea în locuri pustii şi Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

¹⁷ Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi^(K) iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. ¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. ²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” ²¹ Cărturarii şi fariseii au^(L) început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine^(M) este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” ²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? ²³ Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ ²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” ²⁵ Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. ²⁶ Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite”.

Chemarea lui Levi

²⁷ După^(N) aceea, Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” ²⁸ Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El. ²⁹ Levi I-a făcut^(O) un ospăţ mare la el în casă, şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei. ³⁰ Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” ³¹ Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. ³² N-am^(P) venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Întrebarea despre post

³³ Ei I-au zis: „Ucenicii^(Q) lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau”. ³⁴ El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei? ³⁵ Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” ³⁶ Le-a spus^(R) şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche. ³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ³⁸ ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează. ³⁹ Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi’ ”.

Spicele de grâu şi Sabatul

6 Într-o^(S) zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. ² Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce^(T) nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” ³ Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce^(U) a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că^(V) nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?” ⁵ Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”.

Omul cu mâna uscată

⁶ În^(W) altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. ⁷ Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. ⁸ Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc”. El s-a sculat şi a stat în picioare. ⁹ Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” ¹⁰ Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. ¹¹ Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece

¹² În^(X) zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. ¹³ Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi^(Y) a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume: ¹⁴ pe Simon, pe^(Z) care l-a numit şi Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, ¹⁵ pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, ¹⁶ pe Iuda, fiul^(AA) lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

Felurite vindecări

¹⁷ S-a pogorât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui, şi^(AB) o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁸ Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. ¹⁹ Şi tot norodul căuta^(AC) să se atingă de El, pentru că din El ieşea^(AD) o putere, care-i vindeca pe toţi.

Fericirile

²⁰ Atunci, Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis:

Ferice^(AG) de voi, care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! ²² Ferice^(AH) de voi, când oamenii vă vor urî, vă^(AI) vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru, ca ceva rău, din pricina Fiului omului! ²³ Bucuraţi-vă^(AJ) în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa^(AK) făceau părinţii lor cu prorocii. ²⁴ Dar^(AL) vai de voi, bogaţilor^(AM), pentru că voi v-aţi^(AN) primit aici mângâierea!

²⁵ Vai^(AO) de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi!

Iubirea vrăjmaşilor

²⁷ Dar^(AR) Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, ²⁸ binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă^(AS) pentru cei ce se poartă rău cu voi. ²⁹ Dacă^(AT) te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă^(AU) îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. ³⁰ Oricui^(AV) îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. ³¹ Ce^(AW) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. ³² Dacă^(AX) iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. ³³ Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. ³⁴ Şi^(AY)dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. ³⁵ Voi, însă, iubiţi^(AZ) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi^(BA) cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi^(BB) fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi. ³⁶ Fiţi^(BC) dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

Paiul şi bârna, pomul şi roada

³⁷ Nu^(BD) judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. ³⁸ Daţi^(BE), şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân^(BF) o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu^(BG) ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” ³⁹ Le-a spus şi pilda următoare: „Oare^(BH) poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? ⁴⁰ Ucenicul nu^(BI) este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. ⁴¹ De^(BJ) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? ⁴² Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate^(BK) întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. ⁴³ Nu^(BL) este nici un pom bun care să facă roadă rea şi nici un pom rău care să facă roadă bună. ⁴⁴ Căci orice^(BM) pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. ⁴⁵ Omul^(BN) bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din^(BO) prisosul inimii vorbeşte gura.

Casa zidită pe stâncă

⁴⁶ De^(BP) ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu? ⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice^(BQ) om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face. ⁴⁸ Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. ⁴⁹ Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”