Luca 1:26-56

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Vestirea naşterii lui Isus Hristos

²⁶ În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită^(A) cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸ Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune^(B), ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul^(C) este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” ²⁹ Tulburată^(D) foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. ³⁰ Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. ³¹ Şi^(E) iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune^(F) numele Isus. ³² El va fi mare, şi^(G) va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi^(H) Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. ³³ Va^(I) împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” ³⁴ Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” ³⁵ Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt^(J) Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul^(K) lui Dumnezeu. ³⁶ Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. ³⁷ Căci^(L) niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” ³⁸ Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Cântarea Mariei

³⁹ Maria s-a sculat chiar în^(M) zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei. ⁴¹ Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. ⁴² Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată^(N) eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. ⁴³ Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? ⁴⁴ Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. ⁴⁵ Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.” ⁴⁶ Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte^(O) pe Domnul ⁴⁷ şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, ⁴⁸ pentru că a privit^(P) spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi^(Q) vor zice fericită, ⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine^(R). Numele Lui este sfânt^(S), ⁵⁰ şi îndurarea^(T) Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. ⁵¹ El a arătat putere^(U) cu braţul Lui; a risipit^(V) gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. ⁵² A răsturnat^(W) pe cei puternici, de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. ⁵³ Pe^(X) cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. ⁵⁴ A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte^(Y) de îndurarea Sa – ⁵⁵ cum^(Z) făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” ⁵⁶ Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi, s-a întors acasă.