⁷ Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar, adu-ţi^(A) jertfa ta de ispăşire şi arderea-de-tot a ta şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu^(B) şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.”

² El^(A) poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi^(B) el este cuprins de slăbiciune.

²⁷ care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi^(A) pentru păcatele sale şi^(B) apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta^(C) l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi. ²⁸ În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni^(D) supuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care^(E) este desăvârşit pentru veşnicie.

⁷ Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată^(A) pe an şi nu fără sânge, pe^(B) care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.