Judecatori 1-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iuda bate pe canaaniţi şi fereziţi

1 După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat^(A) pe Domnul şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniţilor, ca să pornească lupta cu ei?” ² Domnul a răspuns: „Iuda^(B) să se suie; iată că am dat ţara în mâinile lui”. ³ Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţ şi să luptăm împotriva canaaniţilor, şi voi merge^(C) şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ.” Şi Simeon s-a dus cu el. ⁴ Iuda s-a suit şi Domnul a dat pe canaaniţi şi pe fereziţi în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec^(D). ⁵ Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui şi au bătut pe canaaniţi şi fereziţi. ⁶ Adoni-Bezec a luat fuga, dar ei l-au urmărit şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari de la mâini şi de la picioare. ⁷ Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie^(E) cum am făcut.” L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo. ⁸ Fiii^(F) lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii. ⁹ Fiii^(G) lui Iuda s-au pogorât apoi ca să bată pe canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi câmpia. ¹⁰ Iuda a pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba^(H), şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai. ¹¹ De acolo^(I) a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. ¹² Caleb^(J) a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.” ¹³ Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai^(K) mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate, şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. ¹⁴ Când^(L) a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a pogorât de pe măgar, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?” ¹⁵ Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar^(M), căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos. ¹⁶ Fiii^(N) Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din cetatea Finicilor^(O), împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad^(P) şi s-au dus^(Q) de s-au aşezat între popor. ¹⁷ Iuda^(R) a pornit cu fratele său Simeon şi au bătut pe canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvârşire şi au numit-o Horma^(S) (Nimicire). ¹⁸ Iuda a mai pus mâna pe Gaza^(T) şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui şi pe Ecron şi pe ţinutul lui. ¹⁹ Domnul^(U) a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care^(V) de fier. ²⁰ Au dat^(W) Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise, şi el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

Cruţarea canaaniţilor

²¹ Fiii^(X) lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim, şi iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi. ²² Casa lui Iosif s-a suit şi ea împotriva Betelului, şi Domnul^(Y) a fost cu ei. ²³ Cei din casa lui Iosif au iscodit^(Z) Betelul, care mai înainte se chema Luz^(AA). ²⁴ Străjerii au văzut pe un om ieşind din cetate şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate, şi vom avea milă^(AB) de tine.” ²⁵ El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei, dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui. ²⁶ Omul acela s-a dus în ţara hetiţilor; a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi. ²⁷ Manase^(AC) n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui, aşa încât canaaniţii au izbutit să rămână în ţara aceasta. ²⁸ Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit. ²⁹ Efraim^(AD) n-a izgonit pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer. ³⁰ Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol^(AE), şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir. ³¹ Nici Aşer^(AF) n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob, ³² şi aşeriţii^(AG) au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit. ³³ Neftali^(AH) n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat şi a locuit^(AI) în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir^(AJ). ³⁴ Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan şi nu i-au lăsat să se coboare în câmpie. ³⁵ Amoriţii au izbutit să rămână la Har-Heres, la Aialon^(AK) şi la Şaalbim, dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor şi au fost supuşi la un bir. ³⁶ Ţinutul amoriţilor se întindea de la suişul^(AL) Acrabim, de la Sela, şi în sus.

Îngerul Domnului mustră

2 Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim^(AM) şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v-o voi da. Am zis:^(AN) ‘Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi, ² şi voi^(AO) să nu încheiaţi legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi^(AP) altarele.’ Dar voi^(AQ) n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta? ³ Am zis atunci: ‘Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste^(AR) şi dumnezeii^(AS) lor vă vor fi o^(AT) cursă’.” ⁴ După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plâns. ⁵ Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng) şi au adus jertfe Domnului acolo.

Poporul slujeşte Domnului în timpul lui Iosua

⁶ Iosua^(AU) a dat drumul poporului, şi copiii lui Israel au plecat fiecare în moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpânire. ⁷ Poporul^(AV) a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. ⁸ Iosua^(AW), fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. ⁹ L-au îngropat^(AX) în ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres^(AY), în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.

Judecătorii

¹⁰ Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea^(AZ) pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. ¹¹ Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor. ¹² Au^(BA) părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers^(BB) după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat^(BC) înaintea lor şi au mâniat pe Domnul. ¹³ Au părăsit pe Domnul şi au slujit^(BD) lui Baal şi Astarteelor. ¹⁴ Domnul S-a aprins de mânie^(BE) împotriva lui Israel. El i-a dat^(BF) în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut^(BG) în mâinile vrăjmaşilor lor de jur împrejur şi nu s-au mai putut^(BH) împotrivi vrăjmaşilor lor. ¹⁵ Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, cum spusese Domnul şi cum le^(BI) jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare. ¹⁶ Domnul^(BJ) a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau. ¹⁷ Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit^(BK) cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor şi n-au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei. ¹⁸ Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul^(BL) şi-i izbăvea din mâna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului^(BM) I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau. ¹⁹ Dar, după moartea^(BN) judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împietrire. ²⁰ Atunci, Domnul S-a aprins de^(BO) mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul^(BP) Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor şi fiindcă n-au ascultat de glasul Meu, ²¹ nu voi mai izgoni^(BQ) dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit. ²² Astfel, prin ele^(BR), voi pune pe Israel la încercare^(BS), ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.” ²³ Şi Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua şi nu S-a grăbit să le izgonească.

Slujirea israeliţilor la idoli

3 Iată neamurile^(BT) pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. ² El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte. ³ Neamurile acestea erau cei^(BU) cinci domnitori ai filistenilor, toţi canaaniţii, sidoniţii şi heviţii care locuiau în muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului. ⁴ Neamurile^(BV) acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise. ⁵ Şi copiii^(BW) lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor; ⁶ au luat^(BX) de neveste pe fetele lor şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor şi au slujit dumnezeilor lor.

Otniel

⁷ Copiii^(BY) lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul şi au slujit^(BZ) Baalilor şi idolilor^(CA). ⁸ Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut^(CB) în mâinile lui Cuşan-Rişeataim^(CC), împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim. ⁹ Copiii lui Israel au strigat^(CD) către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor^(CE), care i-a izbăvit: pe Otniel^(CF), fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. ¹⁰ Duhul^(CG) Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel şi a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mâna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim. ¹¹ Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

¹² Copiii^(CH) lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului, şi Domnul a întărit pe Eglon^(CI), împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului. ¹³ Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon şi pe amaleciţi^(CJ) şi a pornit. A bătut pe Israel şi a luat cetatea finicilor^(CK). ¹⁴ Şi copiii lui Israel au fost supuşi^(CL) optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. ¹⁵ Copiii lui Israel au^(CM) strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. ¹⁶ Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. ¹⁷ A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. ¹⁸ Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră. ¹⁹ El însuşi s-a întors^(CN) de la pietrăriile de lângă Ghilgal şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Şi toţi cei ce erau lângă el au ieşit afară. ²⁰ Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară şi a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun. ²¹ Atunci, Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă şi i-a împlântat-o în pântece. ²² Chiar şi mânerul a intrat după fier, şi grăsimea s-a strâns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup, aşa cum o înfipsese. ²³ Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile de la odaia de sus după el şi a tras zăvorul. ²⁴ După ce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s-au uitat şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, îşi acoperă picioarele în odaia de vară.” ²⁵ Au aşteptat multă vreme şi, fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat şi iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ. ²⁶ Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării şi a scăpat în Seira. ²⁷ Cum a ajuns, a sunat^(CO) din trâmbiţă în muntele^(CP) lui Efraim. Copiii lui Israel s-au pogorât cu el din munte şi el s-a pus în fruntea lor. ²⁸ El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul^(CQ) a dat în mâinile voastre pe vrăjmaşii voştri moabiţi.” Ei s-au pogorât după el, au pus stăpânire pe vadurile^(CR) Iordanului, în faţa Moabului, şi n-au lăsat pe nimeni să treacă. ²⁹ Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n-a scăpat unul. ³⁰ În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Şi ţara^(CS) a avut odihnă optzeci de ani.

Şamgar

³¹ După el, a urmat Şamgar^(CT), fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre filisteni cu un otig^(CU) de plug. Şi el a fost un izbăvitor^(CV) al lui Israel^(CW).

Debora şi Barac

4 Copiii^(CX) lui Israel iarăşi au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud. ² Şi Domnul i-a vândut^(CY) în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor^(CZ). Căpetenia oştirii lui era Sisera^(DA) şi locuia la Haroşet-Goim^(DB). ³ Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier^(DC) şi de douăzeci de ani apăsa^(DD) cu putere pe copiii lui Israel. ⁴ Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot. ⁵ Ea şedea^(DE) sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi. ⁶ Ea a trimis să cheme pe Barac^(DF), fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali^(DG), şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon; ⁷ voi trage^(DH) spre tine, la pârâul Chison^(DI), pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale’.” ⁸ Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce, dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce”. ⁹ Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da^(DJ) pe Sisera în mâinile unei femei”. Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş. ¹⁰ Barac a chemat pe Zabulon^(DK) şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în^(DL) urma lui, şi Debora a plecat cu el. ¹¹ Heber, Chenitul^(DM), se despărţise de cheniţi, fiii lui Hobab^(DN), socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângă^(DO) Chedeş. ¹² Au dat de ştire lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului. ¹³ Şi, de la Haroşet-Goim, Sisera şi-a strâns spre pârâul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el. ¹⁴ Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul^(DP) merge înaintea ta”. Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el. ¹⁵ Domnul^(DQ) a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos. ¹⁶ Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim, şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om.

Sisera este ucis de Iael

¹⁷ Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace. ¹⁸ Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine şi nu te teme”. El a intrat la ea în cort şi ea l-a ascuns sub o învelitoare. ¹⁹ El i-a zis: „Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete”. Ea a deschis burduful^(DR) cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit. ²⁰ El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului şi, dacă vine cineva şi te întreabă: ‘Este cineva aici?’ să răspunzi: ‘Nu’.” ²¹ Iael^(DS), nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, aşa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc şi era rupt de oboseală şi a murit. ²² Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi”. El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă. ²³ În ziua aceea, Dumnezeu a smerit^(DT) pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. ²⁴ Şi mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.

Cântarea de laudă a Deborei

5 În ziua aceea, Debora a cântat^(DU) această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.

Apăsarea madianiţilor

6 Copiii^(FL) lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian^(FM) timp de şapte ani. ² Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile^(FN) munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite. ³ După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec^(FO) şi fiii Răsăritului^(FP) şi porneau împotriva lui. ⁴ Tăbărau în faţa lui, nimiceau^(FQ) roadele ţării până spre Gaza şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. ⁵ Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste^(FR), erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o pustiască. ⁶ Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat^(FS) către Domnul. ⁷ Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, ⁸ Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. ⁹ V-am scăpat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau, i-am^(FT) izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor. ¹⁰ V-am zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă^(FU) temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi». Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu’.”

Ghedeon

¹¹ Apoi a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer^(FV). Ghedeon^(FW), fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian. ¹² Îngerul Domnului i S-a arătat^(FX) şi i-a zis: „Domnul este^(FY) cu tine, viteazule!” ¹³ Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde^(FZ) sunt toate minunile acelea^(GA) pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?’? Acum, Domnul ne părăseşte^(GB) şi ne dă în mâinile lui Madian!” ¹⁴ Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea^(GC) aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian. Oare^(GD) nu te trimit Eu?” ¹⁵ Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă^(GE) din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” ¹⁶ Domnul i-a zis: „Eu^(GF) voi fi cu tine şi vei bate pe Madian ca pe un singur om”. ¹⁷ Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn^(GG) ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti. ¹⁸ Nu Te depărta de aici^(GH) până mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul şi să-l pun înaintea Ta”. Şi Domnul a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce.” ¹⁹ Ghedeon^(GI) a intrat în casă, a pregătit un ied şi a făcut azimi dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş şi zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar şi I le-a pus înainte. ²⁰ Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimile, pune-le^(GJ) pe stânca aceasta şi varsă^(GK) zeama”. Şi el a făcut aşa. ²¹ Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână şi a atins carnea şi azimile. Atunci, s-a ridicat din stâncă un foc^(GL) care a mistuit carnea şi azimile. Şi Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. ²² Ghedeon, văzând^(GM) că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut^(GN) pe Îngerul Domnului faţă-n faţă”. ²³ Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace^(GO), nu te teme, căci nu vei muri”. ²⁴ Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi i-a pus numele „Domnul păcii”. Altarul acesta este şi astăzi la Ofra^(GP), care era a familiei lui Abiezer.

Dărâmarea altarului lui Baal

²⁵ În aceeaşi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău şi un alt taur de şapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat^(GQ) Astarteei, care este deasupra. ²⁶ Să zideşti apoi şi să întocmeşti pe vârful acestei stânci un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea şi să aduci o ardere-de-tot, cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia”. ²⁷ Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul, dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua. ²⁸ Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat şi al doilea taur era adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese zidit. ²⁹ Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?” Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta”. ³⁰ Atunci, oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfânt care era deasupra lui”. ³¹ Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfăţişat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul”. ³² În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal^(GR) (Apere-se Baal), căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărâmat altarul”. ³³ Tot Madianul^(GS), Amalec şi fiii Răsăritului s-au strâns împreună, au trecut Iordanul şi au tăbărât în valea^(GT) Isreel. ³⁴ Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul^(GU) Domnului; a sunat^(GV) din trâmbiţă şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. ³⁵ A trimis soli în tot Manase, care, de asemenea, a fost chemat să meargă după el. A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali, care s-au suit să le iasă înainte.

Semnul cu lâna

³⁶ Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, ³⁷ iată^(GW), voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus”. ³⁸ Şi aşa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineaţă, a stors lâna şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. ³⁹ Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi^(GX) de mânie împotriva mea şi nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, şi tot pământul să se acopere cu rouă”. ⁴⁰ Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lâna a rămas uscată, şi tot pământul s-a acoperit cu rouă.