¹⁶ ca să te scape şi de nevasta^(A) altuia,
de străina^(B) care întrebuinţează vorbe ademenitoare;
¹⁷ care părăseşte^(C) pe bărbatul tinereţii ei
şi uită legământul Dumnezeului ei.
¹⁸ Căci casa^(D) ei pogoară la moarte
şi drumul ei duce la cei morţi:
¹⁹ niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce
şi nu mai găseşte cărările vieţii.

³ Căci^(A) buzele femeii străine strecoară miere
şi cerul gurii ei este mai lunecos^(B) decât untdelemnul,
⁴ dar^(C) la urmă este amară ca pelinul,
ascuţită^(D) ca o sabie cu două tăişuri.
⁵ Picioarele^(E) ei pogoară la moarte,
paşii ei dau în Locuinţa morţilor.
⁶ Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii,
rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.
⁷ Şi acum, fiule, ascultă-mă
şi nu te abate de la cuvintele gurii mele:
⁸ depărtează-te de drumul care duce la ea
şi nu te apropia de uşa casei ei,
⁹ ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta
şi unui om fără milă anii tăi;
¹⁰ ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
¹¹ ca nu cumva să gemi, la urmă,
când carnea şi trupul ţi se vor istovi

²⁴ Ele te vor feri^(A) de femeia stricată,
de limba ademenitoare a celei străine.
²⁵ N-o^(B) pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
²⁶ Căci pentru^(C) o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine,
şi^(D) femeia măritată întinde^(E) o cursă unui suflet scump.

²¹ Tot vorbindu-i^(A), ea l-a ademenit
şi l-a atras cu^(B) buzele ei ademenitoare.
²² Deodată, a început să meargă după ea,
ca boul care se duce la măcelărie,
ca un cerb care aleargă spre cursă,
²³ ca pasărea^(C) care dă buzna în laţ,
fără să ştie că o va costa viaţa,
până ce săgeata îi străpunge ficatul.