Isaia 36-39

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

36 În^(A) al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat. ² Şi împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului înălbitorului. ³ Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s-a dus la el, cu logofătul Şebna şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul). ⁴ Rabşache^(B) le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea aceasta pe care te bizui? ⁵ Eu îţi spun că acestea sunt vorbe în vânt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. În cine ţi-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? ⁶ Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie^(C) ruptă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. ⁷ Dar poate că îmi vei spune: «Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea acestui altar?» ⁸ Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei! ⁹ Cum ai putea să stai tu împotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu? Şi totuşi tu îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi pentru călăreţi. ¹⁰ Şi apoi, fără voia Domnului m-am suit eu împotriva ţării acesteia s-o nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o!»’ ” ¹¹ Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.” ¹² Rabşache a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el să le spun oamenilor acestora, care şed pe zid ca să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul împreună cu voi?” ¹³ Apoi Rabşache a înaintat şi a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: „Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! ¹⁴ Aşa vorbeşte împăratul: ‘Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească. ¹⁵ Nu vă lăsaţi mângâiaţi de Ezechia cu încrederea în Domnul, când vă zice: «Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ ¹⁶ Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi^(D) fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, ¹⁷ până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, într-o ţară plină de grâu şi de vin, o ţară plină de pâine şi de vii! ¹⁸ Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, când vă zice: «Domnul ne va izbăvi». Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mâna împăratului Asiriei? ¹⁹ Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sunt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? ²⁰ Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, care din ei şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’ ” ²¹ Dar ei au tăcut şi nu i-au răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi!” ²² Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfâşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

37 Când a auzit împăratul^(E) Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului. ² A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoţ. ³ Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască. ⁴ Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas’.” ⁵ Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia. ⁶ Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veţi spune stăpânului vostru: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. ⁷ Căci voi pune în el un duh de aşa fel încât, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui».’ ” ⁸ Rabşache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. ⁹ Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ţi facă război”. Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le: ¹⁰ „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei». ¹¹ Căci ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit cu desăvârşire. Şi tu să fii izbăvit? ¹² Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef şi fiii lui Eden, care sunt la Telasar? ¹³ Unde este împăratul Hamatului^(F), împăratul Arpadului şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?’ ” ¹⁴ Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului, ¹⁵ şi i-a făcut următoarea rugăciune: ¹⁶ „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! ¹⁷ Doamne, pleacă-Ţi^(G) urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! ¹⁸ Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor ¹⁹ şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit. ²⁰ Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” ²¹ Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. ²² Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. ²³ Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel; ²⁴ prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: «Cu mulţimea carelor mele, m-am suit pe vârful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt. ²⁵ Am săpat izvoare şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.» ²⁶ Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult şi că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături. ²⁷ Şi locuitorii lor sunt neputincioşi, înspăimântaţi şi uluiţi: sunt ca iarba de pe câmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a da în spic. ²⁸ Dar Eu ştiu când stai jos, când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea. ²⁹ Deci, pentru că eşti mânios împotriva Mea şi mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga^(H) Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.’ ³⁰ Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mânca ce va creşte singur de la sine şi în al doilea an, ce va răsări din aceasta, dar în al treilea an, veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor. ³¹ Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda şi ce va mai rămâne iarăşi va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra. ³² Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului, cei izbăviţi. Iată ce va face râvna^(I) Domnului oştirilor. ³³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: ‘El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. ³⁴ Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, ³⁵ căci Eu voi ocroti^(J) cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David!’ ” ³⁶ Îngerul^(K) Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte. ³⁷ Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors, şi a rămas la Ninive. ³⁸ Şi, pe când stătea cu faţa la pământ, rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.

Boala şi însănătoşirea lui Ezechia

38 În vremea^(L) aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pune-ţi în rânduială^(M) casa, căci vei muri şi nu vei mai trăi’.” ² Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: ³ „Doamne, adu-Ţi aminte^(N) că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. ⁴ Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: ⁵ „Du-te şi spune lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. ⁶ Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti^(O) cetatea aceasta.» ⁷ Şi iată semnul^(P) din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: ⁸ voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogorât soarele pe cadranul lui Ahaz’.” Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogorâse. ⁹ Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşirii lui. ¹⁰ „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei, care-mi mai rămân!’

¹¹ Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii;

²¹ Isaia zisese^(V): „Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste bubă, şi Ezechia va trăi.” ²² Şi Ezechia zisese^(W): „După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?”

Ezechia şi trimişii din Babilon

39 În acelaşi^(X) timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui. ² Ezechia s-a^(Y) bucurat şi a arătat trimişilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, miresmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa şi în ţinuturile lui pe care să nu li-l fi arătat. ³ Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia şi l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia şi de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o ţară depărtată, din Babilon.” ⁴ Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” ⁵ Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului oştirilor! ⁶ Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce^(Z) este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămâne, zice Domnul. ⁷ Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.” ⁸ Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun^(AA). Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!”