⁴ şi floarea veştejită, care este strălucirea^(A) podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care abia o iei în mână şi îndată o şi înghiţi.

7 Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor^(A) după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină^(B), dorită de sufletul meu!