Iov 9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

² „Ştiu bine că este aşa.
Şi cum ar putea omul să-şi scoată^(A) dreptate înaintea lui Dumnezeu?
³ Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
⁴ Ale Lui^(B) sunt înţelepciunea şi atotputernicia:
Cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
⁵ El mută deodată munţii
şi-i răstoarnă în mânia Sa.
⁶ Zguduie^(C) pământul din temelia^(D) lui,
de i se clatină stâlpii.
⁷ Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare
şi ţine stelele sub pecetea Lui.
⁸ Numai El^(E) întinde cerurile
şi umblă pe înălţimile mării.
⁹ El a făcut^(F) Ursul-Mare, Luceafărul de seară şi Raliţele,
şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
¹⁰ El face^(G) lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
¹¹ Iată^(H), El trece pe lângă mine şi nu-L văd,
se duce şi nu-L zăresc.
¹² Dacă^(I) apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
¹³ Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia;
sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei^(J).
¹⁴ Şi eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
¹⁵ Chiar dacă aş^(K) avea dreptate, nu I-aş răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
¹⁶ Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul –
¹⁷ El, care mă izbeşte ca într-o furtună,
care îmi înmulţeşte fără pricină^(L) rănile,
¹⁸ care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
¹⁹ Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
²⁰ Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi
şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
²¹ Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
²² Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimiceşte pe cel nevinovat^(M) ca şi pe cel vinovat.
²³ Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
²⁴ Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă^(N) ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
²⁵ Zilele^(O) mele aleargă mai iuţi decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
²⁶ trec ca şi corăbiile cele iuţi,
ca vulturul^(P) care se repede asupra prăzii.
²⁷ Dacă^(Q) zic: ‘Vreau să-mi uit suferinţele,
să-mi las întristarea şi să fiu voios’,
²⁸ sunt îngrozit^(R) de toate durerile mele.
Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat^(S).
²⁹ Şi dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
³⁰ Chiar dacă^(T) m-aş spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
³¹ Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până şi hainele de mine!
³² Căci El nu^(U) este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să mergem împreună la judecată.
³³ Nici nu^(V) este vreun mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâna peste noi amândoi.
³⁴ Să-Şi tragă^(W) însă varga deasupra mea
şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.
³⁵ Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.