Iov 24

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

24 Pentru ce^(A) nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată
şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
² Sunt unii care mută hotarele^(B), fură turmele şi le pasc;
³ iau măgarul orfanului,
iau zălog^(C) vaca văduvei;
⁴ îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi,
silesc pe toţi nenorociţii^(D) din ţară să se ascundă.
⁵ Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie,
ies dimineaţa la lucru să caute hrană
şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
⁶ Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp,
culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
⁷ Îi apucă^(E) noaptea în umezeală,
fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
⁸ Îi pătrunde ploaia munţilor
şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc^(F) lângă stânci.
⁹ Aceia smulg pe orfan de la ţâţă,
iau zălog tot ce are săracul.
¹⁰ Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,
strâng snopii şi-s flămânzi;
¹¹ în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,
calcă teascul şi le este sete;
¹² în cetăţi se aud vaietele celor ce mor,
sufletul celor răniţi strigă…
Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
¹³ Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii,
nu cunosc căile ei,
nu umblă pe cărările ei.
¹⁴ Ucigaşul se scoală în revărsatul^(G) zorilor,
ucide pe cel sărac şi lipsit
şi noaptea fură.
¹⁵ Ochiul^(H) preacurvarului pândeşte amurgul:
‘Nimeni nu mă va vedea’, zice^(I) el,
şi îşi pune o maramă pe faţă.
¹⁶ Noaptea sparg casele,
ziua stau închişi;
se tem de lumină^(J).
¹⁷ Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii
şi, când o văd, simt toate spaimele morţii.
¹⁸ Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor,
pe pământ n-are decât o parte blestemată
şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
¹⁹ Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii,
aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
²⁰ Pântecele mamei îl uită,
viermii se ospătează cu el,
nimeni nu-şi mai aduce aminte^(K) de el!
Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
²¹ el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii,
el care nu face niciun bine văduvei!…
²² Şi totuşi Dumnezeu, prin puterea Lui, lungeşte zilele celor silnici,
şi iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
²³ El le dă linişte şi încredere,
are privirile^(L) îndreptate spre căile lor.
²⁴ S-au ridicat şi într-o clipă nu mai sunt:
cad, mor ca toţi oamenii,
sunt tăiaţi ca spicele coapte.
²⁵ Nu este aşa?
Cine mă va dovedi de minciună,
cine-mi va nimici cuvintele mele?”