Cucerirea cetăţii Ai

Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme şi nu te înspăimânta. Adună întreaga oştire şi începeţi asediul cetăţii Ai! Iată că-l dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea lui şi tot teritoriul lui. Să-i faci cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum i-ai făcut Ierihonului şi regelui lui. Totuşi veţi putea păstra ca pradă de război lucrurile de preţ şi animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetăţii.“

Iosua a pornit cu toată oştirea ca să asedieze cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici şi i-a trimis în timpul nopţii, poruncindu-le: „Puneţi-vă la pândă în spatele cetăţii, astfel încât să nu vă îndepărtaţi prea mult de cetate şi să fiţi pregătiţi cu toţii de luptă. Eu şi toţi oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieşi împotriva noastră ca şi prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor. Ei vor ieşi afară după noi şi astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca şi prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor, voi să ieşiţi de la pândă şi să ocupaţi cetatea, căci Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. După ce veţi cuceri cetatea, să-i daţi foc! Să faceţi întocmai după Cuvântul Domnului. Fiţi cu luare-aminte la ce v-am poruncit!“

Apoi Iosua i-a trimis. Ei s-au dus şi s-au pus la pândă între Betel şi Ai, înnoptând la apus de cetatea Ai. Iosua însă a petrecut noaptea în mijlocul poporului.

10 Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi după ce a cercetat poporul a pornit în fruntea lor spre Ai, însoţit de sfatul bătrânilor lui Israel. 11 Toţi ostaşii care erau cu el au înaintat şi s-au apropiat de cetate. Când au ajuns înaintea cetăţii, şi-au aşezat tabăra la nord de Ai, între ei şi cetate existând o vale. 12 Iosua luase deja aproape cinci mii de războinici şi-i pusese la pândă între Betel şi Ai, în partea de apus a cetăţii. 13 După ce şi-a organizat astfel oamenii, atât pe cei din tabăra principală în partea de nord a cetăţii, cât şi pe cei ce stăteau la pândă în partea de apus a cetăţii, Iosua a înaintat noaptea în mijlocul văii.

14 Când regele din Ai a văzut lucrul acesta, el şi oamenii din cetate s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit să lupte împotriva lui Israel. El şi oamenii lui s-au îndreptat într-un loc anume dinaintea Arabei[a], fără să ştie că în spatele cetăţii stăteau oameni la pândă. 15 Iosua şi toată oştirea s-au prefăcut că sunt înfrânţi şi au fugit pe drumul către pustie. 16 Atunci toată oştirea din Ai a fost chemată să-i urmărească. Ei au pornit în urmărirea lor şi Iosua i-a atras astfel în afara cetăţii. 17 Nu a rămas nici un bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieşit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au pornit în urmărirea lui Israel.

18 Atunci Domnul i-a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai suliţa pe care o ţii în mână, căci am să dau în mâna ta cetatea!“ Iosua şi-a îndreptat spre Ai suliţa pe care o ţinea în mână. 19 În momentul în care şi-a întins mâna, cei ce stăteau la pândă au ieşit repede din locul în care erau, au intrat în cetate, au capturat-o şi s-au grăbit să-i dea foc.

20 Uitându-se înapoi, oamenii din Ai au observat fumul cetăţii ridicându-se spre cer. Ei n-au mai putut să scape nici într-o parte nici într-alta, căci oştirea israelită care se retrăgea spre pustie s-a întors împotriva lor. 21 Într-adevăr, când Iosua şi oştirea lui Israel au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea şi că se ridica fum din cetate, s-au întors împotriva oamenilor din Ai şi au început să-i lovească. 22 Ceilalţi au ieşit şi ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i-a prins din două părţi şi i-a lovit până când i-a nimicit, fără să lase vreun supravieţuitor sau vreun fugar. 23 L-au capturat doar pe regele din Ai şi l-au adus la Iosua.

24 După ce Israel i-a ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmpie şi în pustia în care îi urmăriseră, după ce aceştia au căzut cu toţii, fiind nimiciţi prin sabie, oştirea lui Israel s-a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. 25 Toţi cei care au fost omorâţi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, au fost în număr de douăsprezece mii – întreaga populaţie a cetăţii Ai. 26 Iosua nu şi-a retras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa, până când nu au fost nimiciţi[b] toţi locuitorii din Ai. 27 Israel a păstrat însă ca pradă de război animalele şi lucrurile de preţ din cetate, potrivit poruncii date de Domnul lui Iosua.

28 Iosua a ars cetatea Ai şi a făcut din ea pentru totdeauna o movilă de moloz, aşa cum se vede de atunci încoace. 29 Pe regele din Ai l-a spânzurat[c] de un copac şi l-a lăsat acolo până seara. La apusul soarelui însă Iosua a poruncit să-i coboare trupul din copac şi să fie aruncat la intrarea porţii cetăţii, după care au ridicat peste el o movilă mare de pietre care se poate vedea şi astăzi.

Reînnoirea legământului pe muntele Ebal

30 Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal, 31 aşa cum Moise, robul Domnului, le poruncise israeliţilor potrivit celor scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducă Domnului arderi de tot şi jertfe de pace[d].

32 Acolo, înaintea israeliţilor, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise. 33 Întregul Israel, bătrânii, dregătorii şi judecătorii lui stăteau de-o parte şi de alta a Chivotului, în faţa preoţilor leviţi care duceau Chivotul Legământului cu Domnul. Jumătate din popor, străini sau evrei, erau aşezaţi în faţa muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în faţa muntelui Ebal, aşa cum poruncise mai înainte Moise, robul Domnului, în scopul binecuvântării poporului Israel.

34 Apoi Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântările şi blestemele – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii. 35 Nu a existat nici o poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum şi a străinilor care trăiau în mijlocul lor.

Footnotes

  1. Iosua 8:14 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileii până la Marea Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
  2. Iosua 8:26 Vezi nota de la 2:10
  3. Iosua 8:29 Sau: l-a tras în ţeapă, mod de expunere publică a trupului celui executat şi nu mod de execuţie
  4. Iosua 8:31 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulţumire, deoarece poartă şi aceste sensuri