Iosua 1-5

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

CUCERIREA ŢĂRII CANAANULUI

Capitolele 1—12.

Iosua, în fruntea poporului

1 După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul^(A) lui Moise: ² „Robul Meu Moise^(B) a murit, acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel. ³ Orice loc^(C) pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. ⁴ Ţinutul vostru^(D) se va întinde de la pustie şi Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată ţara hetiţilor şi până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui. ⁵ Nimeni^(E) nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi^(F) cu tine, cum am^(G) fost cu Moise; nu te^(H) voi lăsa, nici nu te voi părăsi. ⁶ Întăreşte-te^(I) şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da. ⁷ Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea^(J) pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu^(K) te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face. ⁸ Cartea aceasta a legii să nu se^(L) depărteze de gura ta; cugetă^(M) asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. ⁹ Nu^(N) ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!’? Nu^(O) te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.”

Poporul făgăduieşte ascultare

¹⁰ Iosua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă: ¹¹ „Treceţi prin tabără şi iată ce să porunciţi poporului: ‘Pregătiţi-vă merinde, căci peste trei^(P) zile veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să cuceriţi ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru’.” ¹² Iosua a zis rubeniţilor, gadiţilor şi jumătăţii din seminţia lui Manase: ¹³ „Aduceţi-vă aminte^(Q) ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, când a zis: ‘Domnul, Dumnezeul vostru’, v-a dat odihnă şi v-a dat ţara aceasta. ¹⁴ Nevestele voastre, pruncii voştri şi vitele voastre să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise dincoace de Iordan, dar voi, toţi bărbaţii voinici, să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri şi să-i ajutaţi, ¹⁵ până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă şi până ce vor fi şi ei în stăpânirea ţării pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru. Apoi^(R) să vă întoarceţi să stăpâniţi ţara care este moşia voastră şi pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.” ¹⁶ Ei au răspuns lui Iosua şi au zis: „Vom face tot ce ne-ai poruncit şi ne vom duce oriunde ne vei trimite. ¹⁷ Te vom asculta în totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul, Dumnezeul tău, să fie^(S) cu tine, cum a fost cu Moise! ¹⁸ Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale şi care nu va asculta de tot ce-i vei porunci să fie pedepsit cu moartea! Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te!”

Cele două iscoade de la Ierihon

2 Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din^(T) Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: „Duceţi-vă de cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat şi au ajuns^(U) în casa unei curve, care se chema Rahav^(V), şi s-au culcat acolo. ² S-a dat^(W) de ştire împăratului din Ierihon şi i-au spus: „Iată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici astă noapte ca să iscodească ţara.” ³ Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbaţii care au venit la tine şi care au intrat în casa ta, căci au venit să iscodească ţara.” ⁴ Femeia^(X) a luat pe cei doi bărbaţi şi i-a ascuns, şi a zis: „Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sunt, ⁵ şi, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu unde s-au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi, şi-i veţi ajunge.” ⁶ Ea îi suise^(Y) pe acoperiş şi-i ascunsese sub nişte mănunchiuri de in pe care-l întinsese pe acoperiş. ⁷ Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului şi, după ce au ieşit ei, s-a închis poarta. ⁸ Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiş ⁹ şi le-a zis: „Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza^(Z) de voi şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră. ¹⁰ Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat^(AA) înaintea voastră apele Mării Roşii şi am auzit ce aţi făcut^(AB) celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe care i-aţi nimicit cu desăvârşire. ¹¹ De când am^(AC) auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima^(AD) şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră, căci Domnul^(AE), Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ. ¹² Şi acum, vă rog, juraţi-mi^(AF) pe Domnul că veţi avea faţă de casa^(AG) tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn^(AH) de încredinţare ¹³ că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele şi pe toţi ai lor şi că ne veţi scăpa de la moarte.” ¹⁴ Bărbaţii aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă, şi când Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă^(AI) şi credincioşie.” ¹⁵ Ea i-a pogorât^(AJ) cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetăţii. ¹⁶ Şi le-a zis: „Duceţi-vă spre munte, ca să nu vă întâlnească cei ce vă urmăresc, ascundeţi-vă acolo trei zile, până se vor întoarce, după aceea să vă vedeţi de drum.” ¹⁷ Bărbaţii aceia i-au zis: „Iată cum vom fi dezlegaţi^(AK) de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem. ¹⁸ La intrarea^(AL) noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cărămiziu la fereastra prin care ne-ai pogorât şi strânge^(AM) la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toată familia tatălui tău. ¹⁹ Dacă vreunul din ei va ieşi pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, sângele lui^(AN) va cădea asupra capului lui şi noi vom fi nevinovaţi, dar, dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va cădea asupra capului nostru. ²⁰ Şi, dacă ne vei da pe faţă, vom fi dezlegaţi de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.” ²¹ Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.” Şi-a luat rămas-bun de la ei şi ei au plecat. Ea a legat funia cărămizie la fereastră. ²² Ei au plecat şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până s-au întors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. ²³ Cei doi oameni s-au întors, s-au pogorât din munte şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. ²⁴ Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul^(AO) a dat toată ţara în mâinile noastre şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.”

Trecerea Iordanului

3 Iosua, sculându-se dis-de-dimineaţă, a pornit din Sitim^(AP) cu toţi copiii lui Israel. Au ajuns la Iordan şi au rămas acolo peste noapte, înainte de a trece. ² După trei^(AQ) zile, căpeteniile oastei au trecut prin tabără ³ şi au dat poporului următoarea poruncă: „Când^(AR) veţi vedea chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoţi^(AS), care sunt din neamul leviţilor, să plecaţi din locul în care sunteţi şi să porniţi după el. ⁴ Dar^(AT) între voi şi el să fie o depărtare de aproape două mii de coţi; să nu vă apropiaţi de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi, căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta.” ⁵ Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă^(AU), căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.” ⁶ Şi Iosua a zis preoţilor: „Luaţi^(AV) chivotul legământului şi treceţi înaintea poporului.” Ei au luat chivotul legământului şi au pornit înaintea poporului. ⁷ Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, voi începe să te înalţ^(AW) înaintea întregului Israel, ca să ştie că voi fi cu tine cum^(AX) am fost cu Moise. ⁸ Să dai următoarea poruncă preoţilor^(AY) care duc chivotul legământului: ‘Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă^(AZ) opriţi în Iordan’.” ⁹ Iosua a zis copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă şi ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeului vostru.” ¹⁰ Iosua a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul^(BA) cel viu este în mijlocul vostru şi că va izgoni^(BB) dinaintea voastră pe canaaniţi, pe hetiţi, pe heviţi, pe fereziţi, pe ghirgasiţi, pe amoriţi şi pe iebusiţi: ¹¹ Iată, chivotul legământului Domnului^(BC) întregului pământ va trece înaintea voastră în Iordan. ¹² Acum, luaţi^(BD) doisprezece bărbaţi din seminţiile lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie. ¹³ Şi de îndată^(BE) ce preoţii care duc chivotul Domnului^(BF), Dumnezeului întregului pământ, vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două, şi anume apele care se pogoară din sus se vor opri^(BG) grămadă.” ¹⁴ Poporul a ieşit din corturi ca să treacă Iordanul şi preoţii care duceau chivotul^(BH) legământului au pornit înaintea poporului. ¹⁵ Când preoţii care duceau chivotul, au ajuns la Iordan şi când li s-au muiat picioarele^(BI) în marginea apei – căci^(BJ) Iordanul se varsă peste toate malurile lui în^(BK) tot timpul secerişului –, ¹⁶ apele care se pogoară din sus s-au oprit şi s-au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Ţartan^(BL), iar cele ce se pogorau spre^(BM) marea câmpiei, care este Marea^(BN) Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului. ¹⁷ Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul^(BO) trecea pe uscat, până a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul.

Pietre de aducere-aminte

4 După ce a isprăvit tot poporul de trecut^(BP) Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: ² „Ia^(BQ) doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie. ³ Dă-le porunca următoare: ‘Luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit^(BR) preoţii, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le puneţi în locul^(BS) unde veţi petrece noaptea aceasta’.” ⁴ Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie, ⁵ şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, ⁶ pentru ca acesta să fie un semn de aducere-aminte în mijlocul vostru. Când^(BT) vor întreba copiii voştri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’ ⁷ să le spuneţi: ‘Apele Iordanului^(BU) s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte^(BV) pentru copiii lui Israel.” ⁸ Copiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei şi le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. ⁹ Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului, şi ele au rămas acolo până în ziua de azi. ¹⁰ Preoţii care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să treacă. ¹¹ După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. ¹² Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au trecut^(BW) înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. ¹³ Aproape patruzeci de mii de bărbaţi, pregătiţi de război, au trecut gata de luptă înaintea Domnului în câmpia Ierihonului. ¹⁴ În ziua aceea, Domnul a înălţat^(BX) pe Iosua înaintea întregului Israel, şi s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieţii lui. ¹⁵ Domnul a zis lui Iosua: ¹⁶ „Porunceşte preoţilor care duc^(BY) chivotul mărturiei să iasă din Iordan.” ¹⁷ Şi Iosua a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordan.” ¹⁸ Când au ieşit preoţii care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului şi când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor şi s-au revărsat^(BZ) ca mai înainte peste toate malurile lui. ¹⁹ Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi a tăbărât la Ghilgal^(CA), la marginea de răsărit a Ierihonului. ²⁰ Iosua a ridicat la Ghilgal cele^(CB) douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. ²¹ El a zis copiilor lui Israel: „Când vor^(CC) întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’ ²² să învăţaţi pe copiii voştri şi să le spuneţi: ‘Israel^(CD) a trecut Iordanul acesta pe uscat’. ²³ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roşie, pe care a secat-o^(CE) înaintea noastră până am trecut, ²⁴ pentru ca^(CF) toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este^(CG) puternică şi să vă^(CH) temeţi totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.”

Tăierea împrejur

5 Când au auzit^(CI) toţi împăraţii amoriţilor de la apusul Iordanului şi toţi împăraţii canaaniţilor de lângă^(CJ) mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel până am trecut, li s-a tăiat^(CK) inima şi au rămas îngroziţi înaintea copiilor lui Israel. ² În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite^(CL) de piatră şi taie împrejur pe copiii lui Israel, a doua oară.” ³ Iosua şi-a făcut nişte cuţite de piatră şi a tăiat împrejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot. ⁴ Iată pricina pentru care i-a tăiat Iosua împrejur. Tot^(CM) poporul ieşit din Egipt, bărbaţii, toţi oamenii de luptă muriseră în pustie, pe drum, după ieşirea lor din Egipt. ⁵ Tot poporul acela ieşit din Egipt era tăiat împrejur, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu fusese tăiat împrejur. ⁶ Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci^(CN) de ani prin pustie până la nimicirea întregului neam de oameni de război care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i^(CO) va lăsa să vadă ţara pe care jurase părinţilor lor că le-o va da, ţară^(CP) în care curge lapte şi miere. ⁷ În locul lor a ridicat pe^(CQ) copiii lor, şi Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum. ⁸ După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără până la vindecare^(CR).

Prăznuirea Paştelor. Mana încetează

⁹ Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara^(CS) Egiptului de deasupra voastră.” Şi locului aceluia i-au pus numele^(CT) Ghilgal (Prăvălire) până în ziua de azi. ¹⁰ Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal şi au prăznuit Paştele în a paisprezecea^(CU) zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului. ¹¹ A doua zi de Paşte au mâncat din grâul ţării, azimi şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat. ¹² Mana^(CV) a încetat a doua zi de Paşte, când au mâncat din grâul ţării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.

Descoperirea dumnezeiască

¹³ Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată, un om^(CW) stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă^(CX) din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” ¹⁴ El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit.” Iosua s-a^(CY) aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” ¹⁵ Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi^(CZ) încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa.