Ioan 11

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Învierea lui Lazăr

11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei^(A) şi al Martei, sora ei, era bolnav. ² Maria era^(B) aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. ³ Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”. ⁴ Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci^(C) spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”. ⁵ Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. ⁶ Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a^(D) mai zăbovit două zile în locul în care era ⁷ şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”. ⁸ „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum^(E), de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” ⁹ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă^(F) umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, ¹⁰ dar, dacă^(G) umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” ¹¹ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme^(H), dar Mă duc să-l trezesc din somn”. ¹² Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”. ¹³ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. ¹⁴ Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. ¹⁵ Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” ¹⁶ Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” ¹⁷ Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. ¹⁸ Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, ¹⁹ mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. ²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte, iar Maria şedea în casă. ²¹ Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! ²² Dar şi acum, ştiu că orice^(I) vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” ²³ Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”. ²⁴ „Ştiu^(J)”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”. ²⁵ Isus i-a zis: „Eu sunt învierea^(K) şi viaţa^(L). Cine^(M) crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. ²⁶ Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” ²⁷ „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred^(N) că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. ²⁸ După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”. ²⁹ Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El. ³⁰ Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. ³¹ Iudeii^(O), care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. ³² Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne^(P), dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. ³³ Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. ³⁴ Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”. ³⁵ Isus plângea^(Q). ³⁶ Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” ³⁷ Şi unii din ei au zis: „El, care^(R) a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” ³⁸ Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. ³⁹ „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. ⁴⁰ Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea^(S) slava lui Dumnezeu?” ⁴¹ Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. ⁴² Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru^(T) norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” ⁴³ După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” ⁴⁴ Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa^(U) înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”. ⁴⁵ Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când^(V) au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. ⁴⁶ Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

Sinedriul hotărăşte să-L omoare

⁴⁷ Atunci^(W), preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce^(X) vom face? Omul acesta face multe minuni. ⁴⁸ Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.” ⁴⁹ Unul din ei, Caiafa^(Y), care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; ⁵⁰ oare nu^(Z) vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” ⁵¹ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. ⁵² Şi^(AA) nu numai pentru neamul acela, ci^(AB) şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. ⁵³ Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. ⁵⁴ De aceea^(AC) Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim^(AD), şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

Isus aşteptat în Ierusalim

⁵⁵ Paştele iudeilor erau^(AE) aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească. ⁵⁶ Ei^(AF) căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” ⁵⁷ Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.