²¹ De vuietul căderii lor se cutremură^(A) pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roşie…

¹⁸ Acum tremură^(A) ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfârşitul tău.’

²⁸ Toate valurile mării se vor cutremura^(A) de ţipetele cârmacilor tăi!

¹⁶ De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure^(A) neamurile când l-am aruncat^(B) în Locuinţa morţilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, şi s-au mângâiat^(C) în adâncimile pământului toţi^(D) copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.