² „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât nişte dărâmături^(A) şi nimeni nu mai locuieşte în ele

⁶ De aceea s-a vărsat^(A) urgia Mea şi a izbucnit mânia Mea şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, care nu mai sunt decât nişte dărâmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.’

²² Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urâciunilor pe care le-aţi săvârşit, şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu^(A), o pricină de blestem, cum vedeţi^(B) astăzi.

³⁴ ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. ³⁵ Şi se va spune atunci: «Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului^(A) şi cetăţile acestea dărâmate, care erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite!»