Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor
    şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
    şi Tu nu vei izbăvi?
De ce mă faci să privesc nedreptatea?
    De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
    peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
De aceea Legea este fără putere
    şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
    şi astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
    Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
    acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
    pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
Este un popor teribil şi înfricoşător;
    îşi are propria lege
        şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
    şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
    călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
    toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
    şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
    şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
    căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
    el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
    Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
    Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
    Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
    şi taci când cel rău
        îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
    asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
    îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
    şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
    şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
    şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
    şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?

Footnotes

  1. Habacuc 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? / Cum poţi privi (sau: tolera); sau: nedreptatea / şi să mă uit
  2. Habacuc 1:4 Sau: îl biruie
  3. Habacuc 1:6 babilonieni
  4. Habacuc 1:7 Lit.: înfricoşător; / judecata şi demnitatea lui provin numai de la el însuşi
  5. Habacuc 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
  6. Habacuc 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
  7. Habacuc 1:11 Posibil: şi depăşeşte limita
  8. Habacuc 1:12 O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor); unele traduceri moderne preferă această variantă