17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din pomul din care-ţi poruncisem să nu mănânci,

blestemat este pământul din cauza ta;
    cu trudă îţi vei lua hrana din el
        toată viaţa ta.
18 Spini şi mărăcini îţi va da,
    iar tu vei mânca din plantele câmpului.
19 Cu sudoarea frunţii tale
    îţi vei mânca pâinea,
până când te vei întoarce în pământ,
    pentru că din el ai fost luat;
căci ţărână eşti
    şi în ţărână te vei întoarce.“

Read full chapter

17 Omului i-a zis: „Fiindcă(A) ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat(B) din pomul despre care(C) îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat(D) este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă(E) să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18 spini(F) şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci(G) iarbă de pe câmp. 19 În sudoarea(H) feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână(I) eşti şi în(J) ţărână te vei întoarce.”

Read full chapter

17 To Adam he said, “Because you listened to your wife and ate fruit from the tree about which I commanded you, ‘You must not eat from it,’(A)

“Cursed(B) is the ground(C) because of you;
    through painful toil(D) you will eat food from it
    all the days of your life.(E)
18 It will produce thorns and thistles(F) for you,
    and you will eat the plants of the field.(G)
19 By the sweat of your brow(H)
    you will eat your food(I)
until you return to the ground,
    since from it you were taken;
for dust you are
    and to dust you will return.”(J)

Read full chapter