¹⁷ Omului i-a zis: „Fiindcă^(A) ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat^(B) din pomul despre care^(C) îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat^(D) este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă^(E) să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ¹⁸ spini^(F) şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci^(G) iarbă de pe câmp. ¹⁹ În sudoarea^(H) feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână^(I) eşti şi în^(J) ţărână te vei întoarce.”