Geneza 6-8

Nouă Traducere În Limba Română

Potopul

6 Când oamenii au început să se înmulţească pe pământ şi li s-au născut fiice, ² fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat dintre ele ca soţii pe acelea pe care şi le-au ales. ³ Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne^[a] pentru totdeauna în om, pentru că el este carne^[b]; zilele lui vor fi în număr de o sută douăzeci de ani.“ ⁴ Pe pământ trăiau uriaşi^[c] în zilele acelea – şi chiar şi după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii. Aceştia au fost eroii din vechime, oameni cu renume.

⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că fiecare înclinaţie a gândurilor din mintea lui era tot timpul numai înspre rău. ⁶ Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ şi s-a întristat în inima Lui. ⁷ El a zis: „Îl voi şterge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat, atât pe el, cât şi vitele, animalele mici^[d] şi păsările cerului, pentru că Îmi pare rău că le-am făcut.“ ⁸ Dar Noe a găsit har înaintea Domnului.

⁹ Aceasta este istoria^[e] lui Noe. Noe a fost un om drept şi integru între cei din generaţia sa; el a umblat cu Dumnezeu. ¹⁰ Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

¹¹ Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă. ¹² Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile. ¹³ Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul. ¹⁴ Fă-ţi o arcă din lemn de gofer^[f]. Fă-i nişte încăperi^[g] şi acoper-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Să o faci astfel: lungimea ei să fie de trei sute de coţi, lăţimea – de cincizeci, iar înălţimea – de treizeci^[h]. ¹⁶ Fă-i un acoperiş^[i] pe care să-l prelungeşti cu un cot^[j] . Pune uşa arcei pe o parte a sa. Să faci arca cu trei punţi: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. ¹⁷ Eu voi aduce un potop de apă pe pământ ca să distrug toate creaturile de sub ceruri, care au suflare de viaţă în ele; şi tot ce este pe pământ va pieri. ¹⁸ Dar voi face un legământ cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi. ¹⁹ Să aduci în arcă câte o pereche din fiecare fel de vieţuitoare, ca să le ţii vii împreună cu tine. Această pereche să fie mascul şi femelă. ²⁰ Să vină la tine înăuntru, ca să le ţii vii, câte o pereche din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale sălbatice şi din fiecare fel de animale mici care mişună pe pământ. ²¹ Ia cu tine din fiecare fel de mâncare şi depoziteaz-o; ea va sluji drept hrană pentru tine şi pentru ele.“ ²² Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.

7 Apoi Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu şi toată familia ta, pentru că am văzut că, din această generaţie, doar tu eşti drept înaintea Mea. ² Ia cu tine şapte perechi din toate animalele curate, mascul şi femelă, şi câte o pereche din animalele necurate, mascul şi femelă. ³ Ia câte şapte perechi din păsările cerului, mascul şi femelă, ca să le păstrezi vie sămânţa pe pământ, ⁴ pentru că, peste şapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe pământ toate vieţuitoarele pe care le-am făcut.“ ⁵ Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Domnul.

⁶ Noe avea şase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. ⁷ Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, pentru ca să scape de apele potopului. ⁸ Dintre vitele curate şi necurate, dintre păsările şi toate animalele mici care mişună pe pământ^{[k] 9} au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul şi femelă, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui Noe. ¹⁰ După şapte zile, au venit pe pământ apele potopului. ¹¹ În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate fântânile marelui adânc au ţâşnit, iar stăvilarele cerului s-au deschis. ¹² Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. ¹³ Noe, fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, soţia sa, precum şi cele trei soţii ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeaşi zi ¹⁴ şi împreună cu ei, toate vieţuitoarele potrivit felurilor lor, toate animalele potrivit felurilor lor, toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor şi toate păsările potrivit felurilor lor – toate păsările şi toate creaturile înaripate. ¹⁵ Dintre toate creaturile care au suflare de viaţă în ele, au intrat în arca lui Noe două câte două. ¹⁶ Animalele, mascul şi femelă dintre toate creaturile, au intrat în arca lui Noe, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit acestuia; apoi Domnul l-a închis înăuntru.

¹⁷ Potopul a ţinut patruzeci de zile pe pământ; apele au crescut şi au înălţat arca, iar ea s-a ridicat cu mult deasupra pământului. ¹⁸ Apele s-au ridicat şi au crescut mult pe pământ, iar arca plutea deasupra apelor. ¹⁹ Apele s-au ridicat aşa de mult pe pământ, încât toţi munţii înalţi de sub cerul întreg au fost acoperiţi. ²⁰ Apele s-au ridicat deasupra munţilor, acoperindu-i cu aproape cincisprezece coţi^[l]. ²¹ Toate creaturile care mişunau pe pământ au pierit: păsări, vite, animale sălbatice, toate animalele mici care mişună pe pământ şi toţi oamenii. ²² Toate creaturile de pe uscat, care aveau în nări suflare de viaţă, au murit. ²³ Dumnezeu a şters de pe pământ toate vieţuitoarele: om şi vite, animale mici şi păsări ale văzduhului; toate au fost şterse de pe pământ. Doar Noe a rămas împreună cu cei care erau cu el în arcă. ²⁴ Apele au fost mari pe pământ timp de o sută cincizeci de zile.

8 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit. ² Fântânile adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer s-a oprit. ³ Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, ⁴ iar în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, arca s-a oprit pe munţii Ararat. ⁵ Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s-au văzut vârfurile munţilor.

⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut-o ⁷ şi a trimis afară un corb care a zburat încoace şi încolo, până când apele de pe pământ s-au uscat. ⁸ Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe pământ au scăzut; ⁹ dar porumbelul n-a găsit nici un loc unde să se aşeze, pentru că încă era apă pe tot pământul. De aceea el s-a întors la Noe în arcă, iar acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. ¹⁰ El a mai aşteptat încă şapte zile şi apoi a trimis din nou porumbelul din arcă. ¹¹ Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe şi-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră. ¹² A mai aşteptat încă şapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el.

¹³ În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei şi a văzut că pământul era uscat. ¹⁴ În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot. ¹⁵ Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: ¹⁶ „Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora. ¹⁷ Scoate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele^[m], precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ^[n] – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“ ¹⁸ Astfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. ¹⁹ De asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă.

²⁰ Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca ardere de tot pe altar. ²¹ Domnul a simţit o aromă plăcută şi a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă^[o] înclinaţia minţii lui este înspre rău din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o.