Potopul

Când oamenii au început să se înmulţească pe pământ şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat dintre ele ca soţii pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne[a] pentru totdeauna în om, pentru că el este carne[b]; zilele lui vor fi în număr de o sută douăzeci de ani.“ Pe pământ trăiau uriaşi[c] în zilele acelea – şi chiar şi după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii. Aceştia au fost eroii din vechime, oameni cu renume.

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că fiecare înclinaţie a gândurilor din mintea lui era tot timpul numai înspre rău. Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ şi s-a întristat în inima Lui. El a zis: „Îl voi şterge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat, atât pe el, cât şi vitele, animalele mici[d] şi păsările cerului, pentru că Îmi pare rău că le-am făcut.“ Dar Noe a găsit har înaintea Domnului.

Aceasta este istoria[e] lui Noe. Noe a fost un om drept şi integru între cei din generaţia sa; el a umblat cu Dumnezeu. 10 Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

11 Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă. 12 Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile. 13 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o arcă din lemn de gofer[f]. Fă-i nişte încăperi[g] şi acoper-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Să o faci astfel: lungimea ei să fie de trei sute de coţi, lăţimea – de cincizeci, iar înălţimea – de treizeci[h]. 16 Fă-i un acoperiş[i] pe care să-l prelungeşti cu un cot[j] . Pune uşa arcei pe o parte a sa. Să faci arca cu trei punţi: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. 17 Eu voi aduce un potop de apă pe pământ ca să distrug toate creaturile de sub ceruri, care au suflare de viaţă în ele; şi tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar voi face un legământ cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi. 19 Să aduci în arcă câte o pereche din fiecare fel de vieţuitoare, ca să le ţii vii împreună cu tine. Această pereche să fie mascul şi femelă. 20 Să vină la tine înăuntru, ca să le ţii vii, câte o pereche din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale sălbatice şi din fiecare fel de animale mici care mişună pe pământ. 21 Ia cu tine din fiecare fel de mâncare şi depoziteaz-o; ea va sluji drept hrană pentru tine şi pentru ele.“ 22 Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.

Apoi Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu şi toată familia ta, pentru că am văzut că, din această generaţie, doar tu eşti drept înaintea Mea. Ia cu tine şapte perechi din toate animalele curate, mascul şi femelă, şi câte o pereche din animalele necurate, mascul şi femelă. Ia câte şapte perechi din păsările cerului, mascul şi femelă, ca să le păstrezi vie sămânţa pe pământ, pentru că, peste şapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe pământ toate vieţuitoarele pe care le-am făcut.“ Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Domnul.

Noe avea şase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, pentru ca să scape de apele potopului. Dintre vitele curate şi necurate, dintre păsările şi toate animalele mici care mişună pe pământ[k] au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul şi femelă, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui Noe. 10 După şapte zile, au venit pe pământ apele potopului. 11 În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate fântânile marelui adânc au ţâşnit, iar stăvilarele cerului s-au deschis. 12 Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 Noe, fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, soţia sa, precum şi cele trei soţii ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeaşi zi 14 şi împreună cu ei, toate vieţuitoarele potrivit felurilor lor, toate animalele potrivit felurilor lor, toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor şi toate păsările potrivit felurilor lor – toate păsările şi toate creaturile înaripate. 15 Dintre toate creaturile care au suflare de viaţă în ele, au intrat în arca lui Noe două câte două. 16 Animalele, mascul şi femelă dintre toate creaturile, au intrat în arca lui Noe, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit acestuia; apoi Domnul l-a închis înăuntru.

17 Potopul a ţinut patruzeci de zile pe pământ; apele au crescut şi au înălţat arca, iar ea s-a ridicat cu mult deasupra pământului. 18 Apele s-au ridicat şi au crescut mult pe pământ, iar arca plutea deasupra apelor. 19 Apele s-au ridicat aşa de mult pe pământ, încât toţi munţii înalţi de sub cerul întreg au fost acoperiţi. 20 Apele s-au ridicat deasupra munţilor, acoperindu-i cu aproape cincisprezece coţi[l]. 21 Toate creaturile care mişunau pe pământ au pierit: păsări, vite, animale sălbatice, toate animalele mici care mişună pe pământ şi toţi oamenii. 22 Toate creaturile de pe uscat, care aveau în nări suflare de viaţă, au murit. 23 Dumnezeu a şters de pe pământ toate vieţuitoarele: om şi vite, animale mici şi păsări ale văzduhului; toate au fost şterse de pe pământ. Doar Noe a rămas împreună cu cei care erau cu el în arcă. 24 Apele au fost mari pe pământ timp de o sută cincizeci de zile.

Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit. Fântânile adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer s-a oprit. Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, iar în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, arca s-a oprit pe munţii Ararat. Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s-au văzut vârfurile munţilor.

După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut-o şi a trimis afară un corb care a zburat încoace şi încolo, până când apele de pe pământ s-au uscat. Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe pământ au scăzut; dar porumbelul n-a găsit nici un loc unde să se aşeze, pentru că încă era apă pe tot pământul. De aceea el s-a întors la Noe în arcă, iar acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. 10 El a mai aşteptat încă şapte zile şi apoi a trimis din nou porumbelul din arcă. 11 Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe şi-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră. 12 A mai aşteptat încă şapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el.

13 În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei şi a văzut că pământul era uscat. 14 În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot. 15 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: 16 „Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora. 17 Scoate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele[m], precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ[n] – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“ 18 Astfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. 19 De asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă.

20 Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca ardere de tot pe altar. 21 Domnul a simţit o aromă plăcută şi a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă[o] înclinaţia minţii lui este înspre rău din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o.

22 Atâta timp cât va dăinui pământul,
    nu vor înceta
semănatul şi seceratul,
    frigul şi căldura,
vara şi iarna,
    ziua şi noaptea.“

Footnotes

  1. Geneza 6:3 Sau: nu se va lupta
  2. Geneza 6:3 Sau: pentru că el este trup, cu sensul de natură mortală ori pervertită
  3. Geneza 6:4 Ebr.: Nefilim („Cei căzuţi“), oameni de înălţime şi putere neobişnuită (vezi Num. 13:31-33)
  4. Geneza 6:7 Vezi nota de la 1:24; şi în v. 20
  5. Geneza 6:9 Vezi nota de la 2:4
  6. Geneza 6:14 Probabil o specie de chiparos
  7. Geneza 6:14 Sau: Fă-o (probabil cu sensul de a o căptuşi) cu trestie
  8. Geneza 6:15 Un cot măsura între 45-55 cm (50 cm); aproximativ 150 m, 25 m, 15 m
  9. Geneza 6:16 Sau: fereastră
  10. Geneza 6:16 Un cot măsura între 45 cm (cotul standard evreiesc) şi 52 cm (cotul regal şi cel babilonian); aproximat la 0,5 m; aproximativ 1,2 m lungime şi 0,75 m lăţime şi înălţime)
  11. Geneza 7:8 Vezi nota de la 1:24; şi în vs. 14, 23
  12. Geneza 7:20 Aproximativ 7,5 m
  13. Geneza 8:17 Aici cu sensul de vite şi animale sălbatice
  14. Geneza 8:17 Vezi nota de la 1:24; şi în v. 19
  15. Geneza 8:21 Sau: pentru că

Stricăciunea oamenilor

Când(A) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat(B) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci, Domnul a zis: „Duhul(C) Meu nu va rămâne[a] pururea în om, căci(D) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi[b], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor(E) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău(F) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit(G) în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

Dar Noe a căpătat(H) milă înaintea Domnului. Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe(I) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe(J) umbla cu Dumnezeu. 10 Noe a născut trei fii: Sem(K), Ham şi Iafet. 11 Pământul era stricat(L) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin(M) de silnicie. 12 Dumnezeu S-a uitat(N) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. 13 Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul(O) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am(P) să-i nimicesc împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. 16 Să faci corabiei o fereastră[c], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 17 Şi iată că Eu(Q) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar cu tine fac un legământ: să(R) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două(S) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină(T) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. 21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” 22 Aşa a şi făcut Noe(U): a făcut tot(V) ce-i poruncise Dumnezeu.

Noe intră în corabie

Domnul a zis lui Noe: „Intră(W) în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am(X) văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate(Y), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate(Z), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului. Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci(AA) de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” Noe(AB) a făcut tot ce-i poruncise Domnul. Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. Şi Noe(AC) a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul

10 După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. 11 În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele(AD) Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele(AE) cerurilor. 12 Ploaia a(AF) căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 În aceeaşi zi, au intrat(AG) în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei; 14 ei(AH) şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. 15 Au intrat(AI) în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. 16 Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum(AJ) poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el. 17 Potopul(AK) a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului. 18 Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea(AL) pe deasupra apelor. 19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost(AM) acoperiţi. 20 Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. 21 Şi a pierit(AN) orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii. 22 Tot ce răsufla(AO), tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit. 23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe(AP) şi ce era cu el în corabie. 24 Apele(AQ) au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Sfârşitul potopului

Dumnezeu Şi-a adus aminte(AR) de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu(AS) a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise(AT) şi ploaia(AU) din cer a fost oprită. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci(AV) de zile, apele s-au micşorat. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra(AW) corabiei pe care o făcuse. A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie. 10 A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. 11 Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12 A mai aşteptat alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13 În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie

15 Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: 16 „Ieşi din corabie, tu(AX) şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate(AY) vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească(AZ) şi să se înmulţească pe pământ.” 18 Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie. 20 Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele(BA) curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar. 21 Domnul a mirosit un miros(BB) plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema(BC) pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor(BD) din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi(BE) tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul(BF), nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua(BG) şi noaptea!”

Footnotes

  1. Geneza 6:3 Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpâni.
  2. Geneza 6:3 Sau: de aceea.
  3. Geneza 6:16 Sau: acoperiş.

Wickedness in the World

When human beings began to increase in number on the earth(A) and daughters were born to them, the sons of God(B) saw that the daughters(C) of humans were beautiful,(D) and they married(E) any of them they chose. Then the Lord said, “My Spirit(F) will not contend with[a] humans forever,(G) for they are mortal[b];(H) their days will be a hundred and twenty years.”

The Nephilim(I) were on the earth in those days—and also afterward—when the sons of God went to the daughters of humans(J) and had children by them. They were the heroes of old, men of renown.(K)

The Lord saw how great the wickedness of the human race had become on the earth,(L) and that every inclination of the thoughts of the human heart was only evil all the time.(M) The Lord regretted(N) that he had made human beings on the earth, and his heart was deeply troubled. So the Lord said, “I will wipe from the face of the earth(O) the human race I have created—and with them the animals, the birds and the creatures that move along the ground—for I regret that I have made them.(P) But Noah(Q) found favor in the eyes of the Lord.(R)

Noah and the Flood

This is the account(S) of Noah and his family.

Noah was a righteous man, blameless(T) among the people of his time,(U) and he walked faithfully with God.(V) 10 Noah had three sons: Shem,(W) Ham and Japheth.(X)

11 Now the earth was corrupt(Y) in God’s sight and was full of violence.(Z) 12 God saw how corrupt(AA) the earth had become, for all the people on earth had corrupted their ways.(AB) 13 So God said to Noah, “I am going to put an end to all people, for the earth is filled with violence because of them. I am surely going to destroy(AC) both them and the earth.(AD) 14 So make yourself an ark of cypress[c] wood;(AE) make rooms in it and coat it with pitch(AF) inside and out. 15 This is how you are to build it: The ark is to be three hundred cubits long, fifty cubits wide and thirty cubits high.[d] 16 Make a roof for it, leaving below the roof an opening one cubit[e] high all around.[f] Put a door in the side of the ark and make lower, middle and upper decks. 17 I am going to bring floodwaters(AG) on the earth to destroy all life under the heavens, every creature that has the breath of life in it. Everything on earth will perish.(AH) 18 But I will establish my covenant with you,(AI) and you will enter the ark(AJ)—you and your sons and your wife and your sons’ wives with you. 19 You are to bring into the ark two of all living creatures, male and female, to keep them alive with you.(AK) 20 Two(AL) of every kind of bird, of every kind of animal and of every kind(AM) of creature that moves along the ground will come to you to be kept alive.(AN) 21 You are to take every kind of food that is to be eaten and store it away as food for you and for them.”

22 Noah did everything just as God commanded him.(AO)

The Lord then said to Noah, “Go into the ark, you and your whole family,(AP) because I have found you righteous(AQ) in this generation. Take with you seven pairs of every kind of clean(AR) animal, a male and its mate, and one pair of every kind of unclean animal, a male and its mate, and also seven pairs of every kind of bird, male and female, to keep their various kinds alive(AS) throughout the earth. Seven days from now I will send rain(AT) on the earth(AU) for forty days(AV) and forty nights,(AW) and I will wipe from the face of the earth every living creature I have made.(AX)

And Noah did all that the Lord commanded him.(AY)

Noah was six hundred years old(AZ) when the floodwaters came on the earth. And Noah and his sons and his wife and his sons’ wives entered the ark(BA) to escape the waters of the flood. Pairs of clean and unclean(BB) animals, of birds and of all creatures that move along the ground, male and female, came to Noah and entered the ark, as God had commanded Noah.(BC) 10 And after the seven days(BD) the floodwaters came on the earth.

11 In the six hundredth year of Noah’s life,(BE) on the seventeenth day of the second month(BF)—on that day all the springs of the great deep(BG) burst forth, and the floodgates of the heavens(BH) were opened. 12 And rain fell on the earth forty days and forty nights.(BI)

13 On that very day Noah and his sons,(BJ) Shem, Ham and Japheth, together with his wife and the wives of his three sons, entered the ark.(BK) 14 They had with them every wild animal according to its kind, all livestock according to their kinds, every creature that moves along the ground according to its kind and every bird according to its kind,(BL) everything with wings. 15 Pairs of all creatures that have the breath of life in them came to Noah and entered the ark.(BM) 16 The animals going in were male and female of every living thing, as God had commanded Noah.(BN) Then the Lord shut him in.

17 For forty days(BO) the flood kept coming on the earth, and as the waters increased they lifted the ark high above the earth. 18 The waters rose and increased greatly on the earth, and the ark floated on the surface of the water. 19 They rose greatly on the earth, and all the high mountains under the entire heavens were covered.(BP) 20 The waters rose and covered the mountains to a depth of more than fifteen cubits.[g][h] (BQ) 21 Every living thing that moved on land perished—birds, livestock, wild animals, all the creatures that swarm over the earth, and all mankind.(BR) 22 Everything on dry land that had the breath of life(BS) in its nostrils died. 23 Every living thing on the face of the earth was wiped out; people and animals and the creatures that move along the ground and the birds were wiped from the earth.(BT) Only Noah was left, and those with him in the ark.(BU)

24 The waters flooded the earth for a hundred and fifty days.(BV)

But God remembered(BW) Noah and all the wild animals and the livestock that were with him in the ark, and he sent a wind over the earth,(BX) and the waters receded. Now the springs of the deep and the floodgates of the heavens(BY) had been closed, and the rain(BZ) had stopped falling from the sky. The water receded steadily from the earth. At the end of the hundred and fifty days(CA) the water had gone down, and on the seventeenth day of the seventh month(CB) the ark came to rest on the mountains(CC) of Ararat.(CD) The waters continued to recede until the tenth month, and on the first day of the tenth month the tops of the mountains became visible.

After forty days(CE) Noah opened a window he had made in the ark and sent out a raven,(CF) and it kept flying back and forth until the water had dried up from the earth.(CG) Then he sent out a dove(CH) to see if the water had receded from the surface of the ground. But the dove could find nowhere to perch because there was water over all the surface of the earth; so it returned to Noah in the ark. He reached out his hand and took the dove and brought it back to himself in the ark. 10 He waited seven more days and again sent out the dove from the ark. 11 When the dove returned to him in the evening, there in its beak was a freshly plucked olive leaf! Then Noah knew that the water had receded from the earth.(CI) 12 He waited seven more days and sent the dove out again, but this time it did not return to him.

13 By the first day of the first month of Noah’s six hundred and first year,(CJ) the water had dried up from the earth. Noah then removed the covering from the ark and saw that the surface of the ground was dry. 14 By the twenty-seventh day of the second month(CK) the earth was completely dry.

15 Then God said to Noah, 16 “Come out of the ark, you and your wife and your sons and their wives.(CL) 17 Bring out every kind of living creature that is with you—the birds, the animals, and all the creatures that move along the ground—so they can multiply on the earth and be fruitful and increase in number on it.”(CM)

18 So Noah came out, together with his sons and his wife and his sons’ wives.(CN) 19 All the animals and all the creatures that move along the ground and all the birds—everything that moves on land—came out of the ark, one kind after another.

20 Then Noah built an altar to the Lord(CO) and, taking some of all the clean animals and clean(CP) birds, he sacrificed burnt offerings(CQ) on it. 21 The Lord smelled the pleasing aroma(CR) and said in his heart: “Never again will I curse the ground(CS) because of humans, even though[i] every inclination of the human heart is evil from childhood.(CT) And never again will I destroy(CU) all living creatures,(CV) as I have done.

22 “As long as the earth endures,
seedtime and harvest,(CW)
cold and heat,
summer and winter,(CX)
day and night
will never cease.”(CY)

Footnotes

  1. Genesis 6:3 Or My spirit will not remain in
  2. Genesis 6:3 Or corrupt
  3. Genesis 6:14 The meaning of the Hebrew for this word is uncertain.
  4. Genesis 6:15 That is, about 450 feet long, 75 feet wide and 45 feet high or about 135 meters long, 23 meters wide and 14 meters high
  5. Genesis 6:16 That is, about 18 inches or about 45 centimeters
  6. Genesis 6:16 The meaning of the Hebrew for this clause is uncertain.
  7. Genesis 7:20 That is, about 23 feet or about 6.8 meters
  8. Genesis 7:20 Or rose more than fifteen cubits, and the mountains were covered
  9. Genesis 8:21 Or humans, for