Potopul

Când oamenii au început să se înmulţească pe pământ şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat dintre ele ca soţii pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne[a] pentru totdeauna în om, pentru că el este carne[b]; zilele lui vor fi în număr de o sută douăzeci de ani.“ Pe pământ trăiau uriaşi[c] în zilele acelea – şi chiar şi după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii. Aceştia au fost eroii din vechime, oameni cu renume.

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că fiecare înclinaţie a gândurilor din mintea lui era tot timpul numai înspre rău. Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ şi s-a întristat în inima Lui. El a zis: „Îl voi şterge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat, atât pe el, cât şi vitele, animalele mici[d] şi păsările cerului, pentru că Îmi pare rău că le-am făcut.“ Dar Noe a găsit har înaintea Domnului.

Aceasta este istoria[e] lui Noe. Noe a fost un om drept şi integru între cei din generaţia sa; el a umblat cu Dumnezeu. 10 Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

11 Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă. 12 Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile. 13 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o arcă din lemn de gofer[f]. Fă-i nişte încăperi[g] şi acoper-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Să o faci astfel: lungimea ei să fie de trei sute de coţi, lăţimea – de cincizeci, iar înălţimea – de treizeci[h]. 16 Fă-i un acoperiş[i] pe care să-l prelungeşti cu un cot[j] . Pune uşa arcei pe o parte a sa. Să faci arca cu trei punţi: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. 17 Eu voi aduce un potop de apă pe pământ ca să distrug toate creaturile de sub ceruri, care au suflare de viaţă în ele; şi tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar voi face un legământ cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi. 19 Să aduci în arcă câte o pereche din fiecare fel de vieţuitoare, ca să le ţii vii împreună cu tine. Această pereche să fie mascul şi femelă. 20 Să vină la tine înăuntru, ca să le ţii vii, câte o pereche din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale sălbatice şi din fiecare fel de animale mici care mişună pe pământ. 21 Ia cu tine din fiecare fel de mâncare şi depoziteaz-o; ea va sluji drept hrană pentru tine şi pentru ele.“ 22 Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.

Apoi Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu şi toată familia ta, pentru că am văzut că, din această generaţie, doar tu eşti drept înaintea Mea. Ia cu tine şapte perechi din toate animalele curate, mascul şi femelă, şi câte o pereche din animalele necurate, mascul şi femelă. Ia câte şapte perechi din păsările cerului, mascul şi femelă, ca să le păstrezi vie sămânţa pe pământ, pentru că, peste şapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe pământ toate vieţuitoarele pe care le-am făcut.“ Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Domnul.

Noe avea şase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, pentru ca să scape de apele potopului. Dintre vitele curate şi necurate, dintre păsările şi toate animalele mici care mişună pe pământ[k] au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul şi femelă, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui Noe. 10 După şapte zile, au venit pe pământ apele potopului. 11 În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate fântânile marelui adânc au ţâşnit, iar stăvilarele cerului s-au deschis. 12 Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 Noe, fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, soţia sa, precum şi cele trei soţii ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeaşi zi 14 şi împreună cu ei, toate vieţuitoarele potrivit felurilor lor, toate animalele potrivit felurilor lor, toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor şi toate păsările potrivit felurilor lor – toate păsările şi toate creaturile înaripate. 15 Dintre toate creaturile care au suflare de viaţă în ele, au intrat în arca lui Noe două câte două. 16 Animalele, mascul şi femelă dintre toate creaturile, au intrat în arca lui Noe, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit acestuia; apoi Domnul l-a închis înăuntru.

17 Potopul a ţinut patruzeci de zile pe pământ; apele au crescut şi au înălţat arca, iar ea s-a ridicat cu mult deasupra pământului. 18 Apele s-au ridicat şi au crescut mult pe pământ, iar arca plutea deasupra apelor. 19 Apele s-au ridicat aşa de mult pe pământ, încât toţi munţii înalţi de sub cerul întreg au fost acoperiţi. 20 Apele s-au ridicat deasupra munţilor, acoperindu-i cu aproape cincisprezece coţi[l]. 21 Toate creaturile care mişunau pe pământ au pierit: păsări, vite, animale sălbatice, toate animalele mici care mişună pe pământ şi toţi oamenii. 22 Toate creaturile de pe uscat, care aveau în nări suflare de viaţă, au murit. 23 Dumnezeu a şters de pe pământ toate vieţuitoarele: om şi vite, animale mici şi păsări ale văzduhului; toate au fost şterse de pe pământ. Doar Noe a rămas împreună cu cei care erau cu el în arcă. 24 Apele au fost mari pe pământ timp de o sută cincizeci de zile.

Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit. Fântânile adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer s-a oprit. Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, iar în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, arca s-a oprit pe munţii Ararat. Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s-au văzut vârfurile munţilor.

După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut-o şi a trimis afară un corb care a zburat încoace şi încolo, până când apele de pe pământ s-au uscat. Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe pământ au scăzut; dar porumbelul n-a găsit nici un loc unde să se aşeze, pentru că încă era apă pe tot pământul. De aceea el s-a întors la Noe în arcă, iar acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. 10 El a mai aşteptat încă şapte zile şi apoi a trimis din nou porumbelul din arcă. 11 Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe şi-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră. 12 A mai aşteptat încă şapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el.

13 În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei şi a văzut că pământul era uscat. 14 În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot. 15 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: 16 „Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora. 17 Scoate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele[m], precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ[n] – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“ 18 Astfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. 19 De asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă.

20 Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca ardere de tot pe altar. 21 Domnul a simţit o aromă plăcută şi a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă[o] înclinaţia minţii lui este înspre rău din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o.

22 Atâta timp cât va dăinui pământul,
    nu vor înceta
semănatul şi seceratul,
    frigul şi căldura,
vara şi iarna,
    ziua şi noaptea.“

Footnotes

  1. Geneza 6:3 Sau: nu se va lupta
  2. Geneza 6:3 Sau: pentru că el este trup, cu sensul de natură mortală ori pervertită
  3. Geneza 6:4 Ebr.: Nefilim („Cei căzuţi“), oameni de înălţime şi putere neobişnuită (vezi Num. 13:31-33)
  4. Geneza 6:7 Vezi nota de la 1:24; şi în v. 20
  5. Geneza 6:9 Vezi nota de la 2:4
  6. Geneza 6:14 Probabil o specie de chiparos
  7. Geneza 6:14 Sau: Fă-o (probabil cu sensul de a o căptuşi) cu trestie
  8. Geneza 6:15 Un cot măsura între 45-55 cm (50 cm); aproximativ 150 m, 25 m, 15 m
  9. Geneza 6:16 Sau: fereastră
  10. Geneza 6:16 Un cot măsura între 45 cm (cotul standard evreiesc) şi 52 cm (cotul regal şi cel babilonian); aproximat la 0,5 m; aproximativ 1,2 m lungime şi 0,75 m lăţime şi înălţime)
  11. Geneza 7:8 Vezi nota de la 1:24; şi în vs. 14, 23
  12. Geneza 7:20 Aproximativ 7,5 m
  13. Geneza 8:17 Aici cu sensul de vite şi animale sălbatice
  14. Geneza 8:17 Vezi nota de la 1:24; şi în v. 19
  15. Geneza 8:21 Sau: pentru că

Stricăciunea oamenilor

Când(A) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat(B) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci, Domnul a zis: „Duhul(C) Meu nu va rămâne[a] pururea în om, căci(D) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi[b], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor(E) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău(F) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit(G) în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

Dar Noe a căpătat(H) milă înaintea Domnului. Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe(I) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe(J) umbla cu Dumnezeu. 10 Noe a născut trei fii: Sem(K), Ham şi Iafet. 11 Pământul era stricat(L) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin(M) de silnicie. 12 Dumnezeu S-a uitat(N) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. 13 Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul(O) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am(P) să-i nimicesc împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. 16 Să faci corabiei o fereastră[c], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 17 Şi iată că Eu(Q) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar cu tine fac un legământ: să(R) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două(S) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină(T) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. 21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” 22 Aşa a şi făcut Noe(U): a făcut tot(V) ce-i poruncise Dumnezeu.

Noe intră în corabie

Domnul a zis lui Noe: „Intră(W) în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am(X) văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate(Y), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate(Z), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului. Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci(AA) de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” Noe(AB) a făcut tot ce-i poruncise Domnul. Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. Şi Noe(AC) a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul

10 După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. 11 În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele(AD) Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele(AE) cerurilor. 12 Ploaia a(AF) căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 În aceeaşi zi, au intrat(AG) în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei; 14 ei(AH) şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. 15 Au intrat(AI) în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. 16 Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum(AJ) poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el. 17 Potopul(AK) a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului. 18 Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea(AL) pe deasupra apelor. 19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost(AM) acoperiţi. 20 Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. 21 Şi a pierit(AN) orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii. 22 Tot ce răsufla(AO), tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit. 23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe(AP) şi ce era cu el în corabie. 24 Apele(AQ) au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Sfârşitul potopului

Dumnezeu Şi-a adus aminte(AR) de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu(AS) a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise(AT) şi ploaia(AU) din cer a fost oprită. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci(AV) de zile, apele s-au micşorat. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra(AW) corabiei pe care o făcuse. A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie. 10 A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. 11 Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12 A mai aşteptat alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13 În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie

15 Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: 16 „Ieşi din corabie, tu(AX) şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate(AY) vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească(AZ) şi să se înmulţească pe pământ.” 18 Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie. 20 Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele(BA) curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar. 21 Domnul a mirosit un miros(BB) plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema(BC) pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor(BD) din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi(BE) tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul(BF), nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua(BG) şi noaptea!”

Footnotes

  1. Geneza 6:3 Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpâni.
  2. Geneza 6:3 Sau: de aceea.
  3. Geneza 6:16 Sau: acoperiş.