Iosif, în Egipt

39 Iosif a fost dus în Egipt, şi Potifar^(A), dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat^(B) de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo. ² Domnul^(C) a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. ³ Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea^(D) să-i meargă bine ori de ce se apuca. ⁴ Iosif^(E) a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste^(F) casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea. ⁵ De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat^(G) casa egipteanului din pricina lui Iosif, şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp. ⁶ Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură^(H) şi plăcut la chip.

Fecioria lui Iosif

⁷ După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te^(I) cu mine!” ⁸ El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. ⁹ El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum^(J) aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc^(K) împotriva lui Dumnezeu?” ¹⁰ Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreune cu ea. ¹¹ Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei, ¹² ea^(L) l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă. ¹³ Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară, ¹⁴ a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare. ¹⁵ Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” ¹⁶ Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. ¹⁷ Atunci i-a vorbit^(M) astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine. ¹⁸ Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” ¹⁹ După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat^(N) foarte tare. ²⁰ A luat pe Iosif şi l-a aruncat^(O) în temniţă^(P) în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului, şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.

Iosif, în temniţă

²¹ Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut^(Q) să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. ²² Şi mai-marele temniţei a pus^(R) sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. ²³ Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul^(S) era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.