¹⁷ Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi^(A) a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”

¹¹ Avraam^(A) şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarei nu-i mai venea rânduiala^(B) femeilor.

¹¹ Prin credinţă, şi Sara^(A), cu toată vârsta ei trecută, a^(B) primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia^(C) Celui ce-i făgăduise. ¹² De aceea, dintr-un singur om^(D), şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca^(E) stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.