Add parallel Print Page Options

Barnaba şi Saul. Elima

13 În(A) Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba(B), Simon, numit Niger, Luciu(C) din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte(D) pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la(E) care i-am chemat”. Atunci, după ce au postit(F) şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru(G). Ajunşi la Salamina, au vestit(H) Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan(I). După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un(J) vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Dar Elima(K), vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin(L) de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul(M) dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată că mâna(N) Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei

13 Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan(O) s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. 14 Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat(P) în sinagogă şi au şezut jos. 15 După citirea(Q) Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt(R) de îndemn pentru norod, vorbiţi”. 16 Pavel s-a sculat, a făcut(S) semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care(T) vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor Israel a(U) ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta(V), în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi(W) l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. 18 Timp(X) de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. 19 Şi, după ce a nimicit(Y) şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a(Z) dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. 20 După aceste lucruri le-a(AA) dat judecători, până(AB) la prorocul Samuel. 21 Ei au cerut atunci(AC) un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, 22 apoi l-a înlăturat(AD) şi le-a(AE) ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am(AF) găsit pe David, fiul lui Iese, om(AG) după inima Mea, care va împlini toate voile Mele’. 23 Din(AH) sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa(AI) Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor(AJ), care este Isus. 24 Înainte(AK) de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. 25 Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine(AL) credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’ 26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă(AM) v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. 27 Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut(AN) pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit(AO) cuvintele prorocilor, care(AP) se citesc în fiecare Sabat. 28 Măcar că(AQ) n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi(AR) ei au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Şi(AS), după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos(AT) de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. 30 Dar(AU) Dumnezeu L-a înviat din morţi. 31 El(AV) S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din(AW) Galileea la Ierusalim şi care(AX), acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. 32 Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa(AY) făcută părinţilor noştri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu(AZ) eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. 34 Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi(BA) împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’. 35 De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu(BB) vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’. 36 Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit(BC), a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea. 37 Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. 38 Să ştiţi dar, fraţilor, că în El(BD) vi se vesteşte iertarea păcatelor, 39 şi oricine crede este iertat prin El(BE) de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. 40 Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci(BF): 41 ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva’.”

Prigonirea iudeilor

42 Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. 43 Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i(BG) îndemnau să stăruie în harul(BH) lui Dumnezeu. 44 În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45 Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse(BI) de Pavel şi-l batjocoreau. 46 Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia(BJ) vestit mai întâi vouă, dar(BK), fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem(BL) spre neamuri. 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am(BM) pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.” 48 Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi(BN) toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. 50 Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit(BO) o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. 51 Pavel(BP) şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, 52 în timp ce ucenicii erau plini(BQ) de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Trimiterea lui Barnabas şi a lui Saul

13 În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnabas, Simeon, numit şi Niger[a], Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul. În timp ce slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnabas şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“ Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

În Cipru

Aşadar, fiind trimişi de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor. Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus, care era cu proconsulul[b] Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnabas şi pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, însă Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, li se opunea şi căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă. Dar Saul, numit şi Pavel[c], fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi i-a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, duşman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să suceşti căile drepte ale Domnului? 11 Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Şi deodată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învăţătura Domnului.

În Antiohia Pisidiei

13 Pavel şi cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. 14 Dar ei au plecat mai departe din Perga şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!“ 16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis:

„Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu[d], ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoşii noştri; El l-a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în ţara Egiptului şi l-a scos de acolo cu braţul Său puternic. 18 Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat[e] în pustie. 19 Şi, după ce a distrus şapte neamuri în ţara Canaanului, le-a dat drept moştenire ţara acestora. 20 Perioada aceasta[f] s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători[g], până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege. Şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin. 22 Apoi l-a înlăturat pe Saul şi li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va împlini toate planurile Mele.»[h] 23 Dintre urmaşii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. 24 Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul Israel. 25 Când Ioan era pe cale de a-şi împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»

26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi voi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! 27 Însă locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus şi, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele din Profeţi, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. 28 Şi, măcar că nu au găsit nici un motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi; 31 El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui în faţa poporului. 32 Aşadar, noi vă aducem această veste bună că, promisiunea făcută strămoşilor noştri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, aşa cum este scris în Psalmul al doilea:

«Tu eşti Fiul Meu!
    Astăzi Te-am născut!»[i]

34 Că L-a înviat dintre cei morţi, aşa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis:

«Vă voi da promisiunile sfinte şi demne de încredere făcute lui David.»[j]

35 De aceea mai zice şi în alt psalm:

«Nu vei îngădui ca Sfântul Tău[k] să vadă putrezirea.»[l]

36 Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generaţia sa, a adormit, a fost adăugat la strămoşii săi şi a văzut putrezirea! 37 Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea! 38 Să vă fie deci cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi, de toate păcatele de care nu aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise, 39 este îndreptăţit oricine crede în El. 40 Vedeţi deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeţi:

41 «Uitaţi-vă, dispreţuitorilor,
    miraţi-vă şi pieriţi!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!»“[m]

42 În timp ce ieşeau, Barnabas şi Saul au fost rugaţi să vorbească despre aceste lucruri şi în Sabatul următor. 43 După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulţi iudei şi prozeliţi devotaţi i-au urmat pe Pavel şi Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.

44 În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l insultau. 46 Barnabas şi Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală şi au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeţi şi vă judecaţi astfel ca fiind nedemni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul:

«Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri,
    ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“[n]

48 Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta şi au lăudat Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau desemnaţi pentru viaţă veşnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea. 50 Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influenţă, şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnabas şi i-au alungat din ţinuturile lor. 51 Pavel şi Barnabas şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia. 52 Ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 13:1 Adică: cel negru
  2. Faptele Apostolilor 13:7 În timpul Imperiului, proconsulul era guvernatorul unei provincii senatoriale (o provincie senatorială era considerată pacificată, era lipsită de trupe, iar proconsulul sau promagistratul era numit de către senat)
  3. Faptele Apostolilor 13:9 Era ceva obişnuit ca cineva să poarte două nume; în cazul lui Pavel, primul nume este de origine evreiască, însemnând Cerut (de la Dumnezeu), iar al doilea, de origine greco-romană, înseamnă Mic; posibil ca Pavel (lat.: Paulus) să fi primit acest nume în urma convertirii lui Sergius Paulus; Luca va folosi de acum înainte numai numele Pavel, o posibilă explicaţie fiind aceea că, începând din acea perioadă, Pavel îşi direcţionează lucrarea de misiune printre neamuri
  4. Faptele Apostolilor 13:16 Vezi nota de la 10:2
  5. Faptele Apostolilor 13:18 Unele mss importante conţin: a avut grijă de ei (vezi şi Deut. 1:31)
  6. Faptele Apostolilor 13:20 Adică perioada prezenţei lui Israel în Egipt (aproximativ 400 de ani) plus anii pustiei (40 de ani)
  7. Faptele Apostolilor 13:20 Cu sensul de conducători, cârmuitori
  8. Faptele Apostolilor 13:22 Pavel citează din Ps. 89:20 şi 1 Sa 13:14
  9. Faptele Apostolilor 13:33 Vezi Ps. 2:7
  10. Faptele Apostolilor 13:34 Vezi Is. 55:3
  11. Faptele Apostolilor 13:35 Sau: Credinciosul Tău (vezi nota de la Ps. 16:10)
  12. Faptele Apostolilor 13:35 Vezi Ps. 16:10
  13. Faptele Apostolilor 13:41 Vezi Hab. 1:5
  14. Faptele Apostolilor 13:47 Vezi Is. 49:6

13 Now in the church at Antioch(A) there were prophets(B) and teachers:(C) Barnabas,(D) Simeon called Niger, Lucius of Cyrene,(E) Manaen (who had been brought up with Herod(F) the tetrarch) and Saul. While they were worshiping the Lord and fasting, the Holy Spirit said,(G) “Set apart for me Barnabas and Saul for the work(H) to which I have called them.”(I) So after they had fasted and prayed, they placed their hands on them(J) and sent them off.(K)

On Cyprus

The two of them, sent on their way by the Holy Spirit,(L) went down to Seleucia and sailed from there to Cyprus.(M) When they arrived at Salamis, they proclaimed the word of God(N) in the Jewish synagogues.(O) John(P) was with them as their helper.

They traveled through the whole island until they came to Paphos. There they met a Jewish sorcerer(Q) and false prophet(R) named Bar-Jesus, who was an attendant of the proconsul,(S) Sergius Paulus. The proconsul, an intelligent man, sent for Barnabas and Saul because he wanted to hear the word of God. But Elymas the sorcerer(T) (for that is what his name means) opposed them and tried to turn the proconsul(U) from the faith.(V) Then Saul, who was also called Paul, filled with the Holy Spirit,(W) looked straight at Elymas and said, 10 “You are a child of the devil(X) and an enemy of everything that is right! You are full of all kinds of deceit and trickery. Will you never stop perverting the right ways of the Lord?(Y) 11 Now the hand of the Lord is against you.(Z) You are going to be blind for a time, not even able to see the light of the sun.”(AA)

Immediately mist and darkness came over him, and he groped about, seeking someone to lead him by the hand. 12 When the proconsul(AB) saw what had happened, he believed, for he was amazed at the teaching about the Lord.

In Pisidian Antioch

13 From Paphos,(AC) Paul and his companions sailed to Perga in Pamphylia,(AD) where John(AE) left them to return to Jerusalem. 14 From Perga they went on to Pisidian Antioch.(AF) On the Sabbath(AG) they entered the synagogue(AH) and sat down. 15 After the reading from the Law(AI) and the Prophets, the leaders of the synagogue sent word to them, saying, “Brothers, if you have a word of exhortation for the people, please speak.”

16 Standing up, Paul motioned with his hand(AJ) and said: “Fellow Israelites and you Gentiles who worship God, listen to me! 17 The God of the people of Israel chose our ancestors; he made the people prosper during their stay in Egypt; with mighty power he led them out of that country;(AK) 18 for about forty years he endured their conduct[a](AL) in the wilderness;(AM) 19 and he overthrew seven nations in Canaan,(AN) giving their land to his people(AO) as their inheritance.(AP) 20 All this took about 450 years.

“After this, God gave them judges(AQ) until the time of Samuel the prophet.(AR) 21 Then the people asked for a king,(AS) and he gave them Saul(AT) son of Kish, of the tribe of Benjamin,(AU) who ruled forty years. 22 After removing Saul,(AV) he made David their king.(AW) God testified concerning him: ‘I have found David son of Jesse, a man after my own heart;(AX) he will do everything I want him to do.’(AY)

23 “From this man’s descendants(AZ) God has brought to Israel the Savior(BA) Jesus,(BB) as he promised.(BC) 24 Before the coming of Jesus, John preached repentance and baptism to all the people of Israel.(BD) 25 As John was completing his work,(BE) he said: ‘Who do you suppose I am? I am not the one you are looking for.(BF) But there is one coming after me whose sandals I am not worthy to untie.’(BG)

26 “Fellow children of Abraham(BH) and you God-fearing Gentiles, it is to us that this message of salvation(BI) has been sent. 27 The people of Jerusalem and their rulers did not recognize Jesus,(BJ) yet in condemning him they fulfilled the words of the prophets(BK) that are read every Sabbath. 28 Though they found no proper ground for a death sentence, they asked Pilate to have him executed.(BL) 29 When they had carried out all that was written about him,(BM) they took him down from the cross(BN) and laid him in a tomb.(BO) 30 But God raised him from the dead,(BP) 31 and for many days he was seen by those who had traveled with him from Galilee to Jerusalem.(BQ) They are now his witnesses(BR) to our people.

32 “We tell you the good news:(BS) What God promised our ancestors(BT) 33 he has fulfilled for us, their children, by raising up Jesus.(BU) As it is written in the second Psalm:

“‘You are my son;
    today I have become your father.’[b](BV)

34 God raised him from the dead so that he will never be subject to decay. As God has said,

“‘I will give you the holy and sure blessings promised to David.’[c](BW)

35 So it is also stated elsewhere:

“‘You will not let your holy one see decay.’[d](BX)

36 “Now when David had served God’s purpose in his own generation, he fell asleep;(BY) he was buried with his ancestors(BZ) and his body decayed. 37 But the one whom God raised from the dead(CA) did not see decay.

38 “Therefore, my friends, I want you to know that through Jesus the forgiveness of sins is proclaimed to you.(CB) 39 Through him everyone who believes(CC) is set free from every sin, a justification you were not able to obtain under the law of Moses.(CD) 40 Take care that what the prophets have said does not happen to you:

41 “‘Look, you scoffers,
    wonder and perish,
for I am going to do something in your days
    that you would never believe,
    even if someone told you.’[e](CE)

42 As Paul and Barnabas were leaving the synagogue,(CF) the people invited them to speak further about these things on the next Sabbath. 43 When the congregation was dismissed, many of the Jews and devout converts to Judaism followed Paul and Barnabas, who talked with them and urged them to continue in the grace of God.(CG)

44 On the next Sabbath almost the whole city gathered to hear the word of the Lord. 45 When the Jews saw the crowds, they were filled with jealousy. They began to contradict what Paul was saying(CH) and heaped abuse(CI) on him.

46 Then Paul and Barnabas answered them boldly: “We had to speak the word of God to you first.(CJ) Since you reject it and do not consider yourselves worthy of eternal life, we now turn to the Gentiles.(CK) 47 For this is what the Lord has commanded us:

“‘I have made you[f] a light for the Gentiles,(CL)
    that you[g] may bring salvation to the ends of the earth.’[h](CM)

48 When the Gentiles heard this, they were glad and honored the word of the Lord;(CN) and all who were appointed for eternal life believed.

49 The word of the Lord(CO) spread through the whole region. 50 But the Jewish leaders incited the God-fearing women of high standing and the leading men of the city. They stirred up persecution against Paul and Barnabas, and expelled them from their region.(CP) 51 So they shook the dust off their feet(CQ) as a warning to them and went to Iconium.(CR) 52 And the disciples(CS) were filled with joy and with the Holy Spirit.(CT)

Footnotes

  1. Acts 13:18 Some manuscripts he cared for them
  2. Acts 13:33 Psalm 2:7
  3. Acts 13:34 Isaiah 55:3
  4. Acts 13:35 Psalm 16:10 (see Septuagint)
  5. Acts 13:41 Hab. 1:5
  6. Acts 13:47 The Greek is singular.
  7. Acts 13:47 The Greek is singular.
  8. Acts 13:47 Isaiah 49:6