³⁴ Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În^(A) adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

⁴⁶ Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia^(A) vestit mai întâi vouă, dar^(B), fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem^(C) spre neamuri.

⁴⁸ Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi^(A) toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.

¹⁸ Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin^(A) tot pământul şi^(B) cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.

⁸ căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur făcuse^(A) şi din mine apostolul neamurilor^(B) –

⁵ care^(A) n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum^(B) a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul. ⁶ Că adică neamurile sunt^(C) împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc^(D) un singur trup cu noi şi iau parte^(E) cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea,

⁸ Da, mie^(A), care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să^(B) vestesc neamurilor bogăţiile^(C) nepătrunse ale lui Hristos

²⁷ cărora^(A) Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia^(B) slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea^(C) slavei. ²⁸ Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim^(D) pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca^(E) să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus.

⁷ şi^(A) propovăduitorul şi apostolul Lui am fost pus eu – spun^(B) adevărul în Hristos, nu mint – ca să învăţ^(C) pe neamuri credinţa şi adevărul.